nopţi fermecate…

Telefonul sună. Apeluri, mesaje. o zi buimacă, punctată de coşmarul obsedant al comunicării. Oameni care îşi iau agendele şi sună alţi oameni, cu care nu au nimic în comun. Sau le dau mesaje. Sau emailuri.

Cineva îmi spunea: bucură-te de popularitate, uite câtă lume îţi transmite urări. Ceva în mine se ruga să închid telefoanele. Să găsesc o clipă de linişte. Oricât de recunoscători am fi pentru că oamenii îşi amintesc de noi, există un moment în care, asaltaţi de şabloane sau fraze cu zero implicare, nu mai simţim altceva decât energia pierdută. Prea multă. Suficientă ca să îţi doreşti să te retragi, măcar o vreme, pe un vârf de munte.

Anunțuri

2 comentarii la “nopţi fermecate…

  1. nu sunt de acord, dvss sunteti un frate mai mare si noi ceilalti cei mici avem nevoie de dragoste, suport si protectie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s