cine se scoală de dimineaţă ajunge unde vrea. inclusiv înapoi în pat.


Scoală-te de dimineaţa, m-a bârâit bunica, Dumnezeu să o ierte, toată copilăria. Orele infernale de trezire (începeam şcoala la şapte şi jumătate şi trebuia să merg şase staţii cu autobuzul) erau vag îndulcite de faptul că ne aducea micul dejun (cana de ceai şi sandiviciurile cu unt şi pateu sau cu miere) direct în pat, când venea să ne trezească.

Am avut noroc: unii sunt matinali, şi aşa au şi funcţionat lucrurile mai departe. Învăţat în sesiune de la şapte dimineaţa până la şase seara… şi celelalte chestii importante de gândit şi aşternut pe hârtie, tot mai bine dimineaţa. Nu am înţeles niciodată business-urile care pun întâlniri la şase seara, când toată lumea e deja în moarte cerebrală :D, doar ca să bifeze că s-au făcut şi să se certe pentru că le e foame şi acasă aşteaptă familia.

Există o grămadă de medii reglementate cu privire la orele de lucru, deşi unele organizaţii, mai deştepte decât celelalte, au început să se prindă că programul flexibil face angajaţii mai fericiţi, mai motivaţi şi mai productivi. Cunosc o altă grămadă de „păsări de noapte”, care produc bine după ora 0:00, iar dimineaţa, la opt, arată de parcă i-ar fi lovit supersonicul. Nu combat în niciun fel disciplina organizaţională, e absolut necesară, într-o formă sau alta… de exemplu să fii disponibil pentru întâlniri şi în rest să îţi faci treaba, chiar dacă asta înseamnă să lucrezi o zi de acasă… o spun cu toată răspunderea de manager bine fezandat prin varii firme. Puţină empatie, însă, nu strică, dacă îl vezi pe om pieptănat cu grenada şi scufundându-se în propriile cearcăne.

Fiecare dintre noi are momentele de maximă inspiraţie, creaţie, productivitate. Are zile bune şi zile mai puţin bune. Probabil, arta personală e să îţi dai seama când funcţionezi ca o epavă ruginită şi când îţi merg toţi cilindrii la capacitate. Şi mai meritoriu, pentru cei care conduc oameni, e să realizeze că e timpul să îi trimită să facă un tur de zece minute pe afară ca să se dezmeticească… sau, poate, să le ofere un dulce rapid care să le crească nivelul de energie. Nimic mai ucigător pentru inovaţie decât un mediu în care trebuie să faci lucrul x la ora opt dimineaţa. Japonezii pun uleiuri energizante în sistemul de aer condiţionat, ca să îşi ajute oamenii să se dezmeticească şi să aterizeze pe planeta serviciu.

Dar cel mai important şi cel mai important e să realizezi care sunt timpii tăi buni şi care sunt timpii morţi, şi să jonglezi cu ştiinţa pauzelor, inclusiv după o zi de nouăsprezece ore de muncă, şi cu planificarea acelor lucruri importante, care necesită minte limpede şi capacitatea de a crea, la orele la care butoanele tale verzi sunt toate aprinse şi pâlpâie ca pomul de Crăciun. Începând cu a te gândi la ele şi a alinia programul (negocierea este permisă). Iar apoi ceilalţi vor înţelege şi vor respecta, de pildă, că eşti pasăre de noapte, dacă o arăţi cu diplomaţie.

deblochează-te experimentând


Un citat şi zece reguli care ar trebui să te scoată din orice blocaj:

Definiţia nebuniei este să continui să faci acelaşi lucru şi să aştepţi să se schimbe ceva.

1. Deschide ochii. Larg. Concentrează-ţi atenţia pe ceea ce funcţionează. Rămâi acolo şi dacă mintea vine înapoi să te bată la cap cu ce nu merge, trimite-o la colţ.

2. Încearcă în fiecare zi ceva nou. Mintea încuiată în energia ei cea veche ca o fantomă într-o casă seculară o să reînveţe să creeze.

3.  Uită-te împrejur şi ignoră tot ce nu merge. Cu cât te concentrezi mai mult pe blocajul tău, cu atât îi dai mai mare putere să se manifeste.

4. Creează deliberat ceva. Pictează. Desenează.  Cântă, scrie, cumpără-ţi plastilină, decorează-ţi cta cea veche de ceai cu carioca permanentă şi dă cu lac pe deasupra ca să nu se şteargă imediat.

5. Intră în contact cu pământul şi ceea ce e verde. Plantează un morcov sau o ceapă în ghiveci şi admiră-le florile.  Plantează-ţi seminţe pentru germeni, recoltează şi adaugă la salată. Pune un

sâmbure de avocado într-un vas cu pământ şi aşteaptă să ţâşnească de acolo copacul.

6. Ia-ţi vacanţă când toţi ceilalţi muncesc. Munceşte când toţi ceilalţi sunt în vacanţă.

7. Joacă-te când munceşti. Nu te lua prea în serios. Dacă nu îţi place ceea ce faci, caută-ţi o slujbă nouă.

8. Poartă haine colorate, în fiecare zi de altă culoare.

9. Mută mobila în casă şi dă o petrecere de re-inaugurare.

10. visează cu ochii deschişi, obligatoriu, zilnic, măcar 10 minute.

Aplică-le consecvent pe cele de mai sus, sau inventează-ţi propriul mod de a re-experimenta viaţa fără teamă că greşeşti. Cine nu greşeşte nu învaţă.

Suntem suma schimbărilor, mari şi mici, pe care le facem conştient în noi, zi de zi. Un om care nu mai învaţă nimic, care nu mai schimbă nimic, care ştie tot îşi poate plăti deja în rate coşciugul la Pompe Funebre, pentru că viaţa sa s-a încheiat.

Elasticitatea este secretul reuşitei. Cine e elastic se poate lega la şireturi fără să îl doară spatele şi se poate adapta pe loc oricărei ocazii apărute… Iar ocaziile se văd doar dacă aplici regula nr.1. Să fii aici, acum, cu ochii larg deschişi ca să îţi poţi crea viaţa în cel mai bun mod posibil în fiecare secundă.

De ce nu e grafitul diamant


Pentru că are o structură polilamelară în care atomii sunt legaţi unul de altul în infinite cicluri hexagonale, ar zice unii. Alţii ar zice că nu a fost supus la temperaturi şi presiuni mari.  Mă gândesc la analogia asta de câte ori vine vorba despre transformare şi evoluţie la nivel de fiinţă umană.

Azi, gătind, am reflectat ceva mai mult la creativitate. Înseamnă că eşti creativ, dacă scrie pe cartea ta de vizită ceva legat de rădăcina acestui cuvânt? Nu trebuie să fii scriitor, sau pictor ca să fii creativ. POţi fi creativ şi dacă lucrezi într-o bancă. Creativitatea este cea care ne eliberează de alegerile şi situaţiile familiare.

Definiţia pe care o simt mai apropiată de realitate implică puterea de a face ceva altfel în fiecare zi. Să schimbi sandviciul de dimineaţă cu un shake. Să cumperi o revistă de yachting deşi nu ai habar de asta şi nu ai nici măcar o bărcuţă.  Să îţi trimiţi mintea să facă lucruri cu care nu e obişnuită. Să vorbeşti cu oameni cu care de obicei nu ai vorbi şi să şi asculţi ce au de spus.

De fapt, cred că a fi creativ începe cu a fi deschis, şi în loc să cioplim succesiv bucăţi din noi, devenind din ce în ce mai mici şi mai conform cu norma, să adăugăm bucăţi nou-nouţe, ca un copac care creşte şi îşi formează crengi ce nu mai fuseseră acolo.

Asta ne face, automat, mai prezenţi, mai expresivi, mai atractivi. Sau, mă rog, delimitează griurile. Vom fi adoraţi sau detestaţi. Dar exprimarea personală, care începe cu schimbarea culorii hârtiei igienice de la baie şi continuă cu decizia ca azi, în loc să lucrez la documentul acela de business sau la contul x, să iau o foaie de hârtie şi să pictez ca să exprim ceea ce sunt în clipa asta, mă face să mă dezvolt. Acum, Azi, în Momentul Meu de Creaţie.

Vor apărea, curând, sclipiri în masa de cărbune, şi să nu vă miraţi dacă schimbarea de structură va trage după ea un şir lung de întâmplări care să ne arunce viaţa pe spira superioară a elicei pe care o credeam cerc. Şi, la urma urmei, grafitul scrie, desenează, construieşte, chiar dacă nu sclipeşte.

moonstruck


În nopţile cu lună plină aterizează, mai lin sau mai puţin, în minţile noastre cele mai demente vise şi idei.

dacă aş avea un carneţel de post-it notes lângă pat, şi m-aş concenra să notez fiecare vis, cred că aş scoate de un roman science fiction. Dar nu la asta mă gândeam în seara zilei de azi, cu ochii la luna plină din imagine, ca un sandvici gustos, cu ou, între norii pufoşi.

Ci la creativitate. Suntem creativi în cel emai ciudat circumstanţe. Pe toaletă, în somn, câând ascultăm o muzică bună la volan, aşteptând să se facă verde. Ideile mele vin cu ghiotura în noţile cu lună plină sau când cineva, un catalizator, pronunţă o secvenţă de cuvinte care funcţionează ca un întrerupător. Şi lumina se aprinde în minte 🙂

Mi-aş dori să pot aduna toate visele oamenilor în noaptea asta, noapte cu lună plină. Şamanii spun: aprindeţi o lumină, căci lucrăm. Visăm lumea întru fiinţă. Dacă toţi muritorii ar avea puterea acestor mari magi, care pot materializa visele, poate că am avea mai puţine tornade, cutremure şi erupţii. Asta, după ce toată lumea trece pe la şcoala obligatorie de gândire. După ce şi-ar pune mâniile în ghips, ca să le transforme în înţelepciune. După ce şi-ar bandaja tristeţile. Şi după ce şi-ar extirpa invidiile, ura, gelozia, îngheţându-le cu spray-ul salvator al perspectivei.