tristeţi de altădată, bucurii de acum, năvala viitorului în prezent

Ajunul de Crăciun e bun pentru descărcarea de lucrurile care ne încovoaie spatele.  Şi pentru o privire înainte, ca să putem aşeza balizele drumului celui nou.

Încerc să arunc în urmă tristeţile şi să le văd cum ard.

Tristeţea că un om venit pentru ajutor face cu mine călătoria până în iadurile personale, ca să îşi găsească durerea şi leacul, apoi iese pe uşă şi continuă să trăiască la fel, aşteptând să se schimbe ceva. Şi, o săptămână sau o lună mai târziu, sună pentru o nouă întâlnire, la fel cum ar aduce, din nou, haina sufletului său la curăţat, şi mă întreabă cât costă.

Tristeţea borcanului de vopsea roşie pentru sticlă, lăsat deschis de cineva căruia nu îi pasă că ai cărat cu spinarea nu numai cele două sacoşe cu toate culorile tale, pe care poate ai dat mulţi bani. Vopseaua curge, nepăsătoare, pe sacoşa de bumbac organic pe care o îndrăgeşti pentru că ai primit-o de la cineva care îţi e prieten. Pe covorul cel scump, persan, al prietenei care te acceptă, joi, de joi, cu toată gaşca de nebuni. Pe mocheta maşinii, proaspăt curăţată.  Pe celelalte tuburi. Pe jos, în bucătărie. Pe pensula de roşu, pe care acelaşi om nu s-a mai sinchisit să o cureţe şi acum iat-o, îngheţată, cu vopseaua ca o sticlă, definitivă în macularea ei.

Tristeţea atitudinilor condescendente care îndepărtează  pe alţii dintr-un cerc, îi împing dintr-un loc pe care îl consideră al lor, privilegiat, sacrosanct, doar pentru că nu au nicio disponibilitate pentru celălalt în acel moment. Nicio dorinţă de a-l înţelege. Dă-o-ncolo de ţoapă. Aici stau eu, pentru că eu am probleme.

Tristeţea pentru atitudinea tuturor celor care te consideră slujitorul lor, pentru că te-ai oferit să ajuţi, iar acum e mult mai simplu să îţi ceară, uneori imperativ, să o faci. A celor care au ales să nu îţi mai dea înapoi o carte, un obiect, cei nu ştiu câţi zeci de mii de euro pe care ţi-i datorează, pentru că li se pare că nu meriţi.

Le consider, pe toate acestea, daruri. Pentru că, mai presus de toate, mă reînvaţă smerenia. Pe de altă parte, mă învaţă să nu mai ofer altora lucruri pentru care nu sunt încă pregătiţi. Şi mă învaţă să sper că, de la a-şi asuma măiestria ca pe un epolet de general, vor veni acasă într-o zi, recunoscându-şi calităţile de Om. Atenţia pentru cel de aproape. Cedarea în favoarea altcuiva, dacă acest lucru îi face bine. Aprecierea eforturilor pe care ceilalţi le fac pentru noi. Bucuria de a dărui, a dărui, a oferi atât cât este posibil.  Ca să se facă loc pentru Lumină acolo unde era noapte, pentru Noi acolo unde era Eu, pentru iubire acolo unde era pustiu.

E un drum lung pentru noi toţi, şi mă gândesc cu speranţă la ziua de mâine şi la anul ce urmează, cu recunoştinţă pentru tot ceea ce am primit, de la iubirea şi darurile prietenilor mei până la sacoşele cu mâncare pentru care am avut bani azi ca să le cumpăr şi să le pun în portbagajul însemnat cu roşu, şi, mai ales, la existenţa atâtor oameni minunaţi în viaţa mea, printre care te numeri şi tu, dragul meu, draga mea, care citeşti aceste rânduri.

Mi se întâmplă minuni. Ţi le doresc şi ţie.

Un Crăciun adevărat, plin de lumina de aur a creşterii şi evoluţiei noastre colective, din inimă, tuturor, cu iubire,

Pisicka

 

Anunțuri

3 comentarii la “tristeţi de altădată, bucurii de acum, năvala viitorului în prezent

  1. Draga mea (mult mai mult decât doar cuvântul dragă si conceptul de dragă) Andreea,

    îţi mulţumesc că acum şi aici ai adăgat (din nou) iubire, şi emoţie, şi compasiune, şi înţelepciune acestei zile de Crăciun şi fiinţei mele. În plus faţă de tot ceea ce mi-ai dăruit de când ne cunoaştem, cu generozitate caldă şi bună, exact aşa cum în unele meditaţii descrii cu voce blândă imaginea unei ploi calde şi bune de energie iubitoare care se revarsă generos asupra noastră. Şi simt nevoia să-ţi mulţumesc, iar şi iar, pentru că eşti în viaţa mea, pentru că mă ajuţi să las tristeţi în urma mea, deşi uneori nu pot face aceasta decât lent şi anevoios…
    Aş vrea să pot să-ţi oglindesc înapoi, măcar o parte, din susţinerea pe care o oferi tu tuturor.

    Cu iubire, Cristina

    • Cristina,
      şi eu te iubesc 😀 şi îţi mulţumesc pentru toate lucrurile pe care le învăţ de la tine.

  2. Andreea iti multumesc si eu pentru tot ce ai facut pentru noi si mai ales pentru mine intr-un timp asa de scurt. Pentru fiecare farama de speranta pe care o am acum in suflet, pentru tot ce oferi neconditionat, pentru caldura ta, pentru serile de joi si vreau sa stii ca vei fi in fiecare rugaciune a mea. Iti urez Sarbatori Fericite, pline de iubire!
    Esti un om minunat! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s