E cineva în casa sufletului tău?


blowDuminică, foarte de dimineață pe ora nouă, vorbeam cu doi domni foarte activi despre stress. Fermecători cum sunt, au dus discuția în toate părțile, așa că îmi permit să fac un sumar, până duminica viitoare, ca să recapitulăm ce a curs în conversație.

Există o tendință de a acumula atâtea lucruri de făcut, din cauza vitezei cu care curge lumea în jurul nostru și a lipsei obișnuinței de a spune NU, încât ne trezim, la un moment dat, înăbușiți de ele. Palpitații, hipertensiune, diabet, probleme de tiroidă, gastrite și lista poate continua. Stressul te face să te simți de parcă nu îți mi trăiești viața, ci asiști l un film prost, regizat de cineva incompetent. De parcă nu ai mai fi acasă, ci plecat pe termen nedeterminat.

Nu e nevoie de o retragere în  vârful munților și nici de mii de lei cheltuiți pe detoxurile spa, ci doar de 15 minute… iată nouă rețete de diminuare a stressului:

1. Încetează să faci și alege zece minute în care să fii. Doar să fii. Să nu faci nimic. Groaznic de greu, nu? Da, la început :). Apoi se întâmplă ceva magic, dacă te încăpățânezi să continui antrenamentul: de unde nu aveai loc de atâtea gânduri, ele încep să se spațieze, apoi se topesc…. după câteva luni de exersat acest spațiu personal de liniște.

E simplu. Pune picioarele pe podea. Închide ochii. Dacă mintea nu-ți tace din gură, creează-ți o mantra, cum ar fi ”inspir. expir” sau ”simt liniștea”. Sincronizează mantra cu respirația. Lasă gândurile să vină și să treacă la fel cum trec norii pe cer.

S-a demonstrat că zece minute (sau cincisprezece, dacă te hotărăști să îți faci un asemenea cadou) fac minuni. Creierul se recablează – ceea ce se numește, în limbaj de specialitate, neuroplasticitate. Crește rezistența la stress 🙂

2. Dacă nu poți sta în liniște, măcar respiră. Ia-ți o pauză de cinci minute și respiră adânc, lent. Inspiră pe nas, expiră pe gură. Simte cum respirația se balansează între cap și diafragmă: curge în jos când inspiri, apoi în sus, când expiri. De obicei, exercițiul acesta simplu normalizează ritmul cardiac și tensiunea.

3. Vino înapoi, aici, acum, în viața ta. Încetinește din gândit, regretat, îngrijorat și vino înapoi, uită-te împrejur. Cum se simte aerul în jurul feței? Dar picioarele pe podea sau pe sol? cum se simt hainele de pe corp? A ce miroase? E cald?  E frig? Cuplarea asta la senzații te scoate de prin cine știe ce rotiță de hamster te învârți, garantat. Mintea obosită primește și ea o pauză… și nu uita că după fiecare pauză îți crește productivitatea :).

 

4. Sună un prieten 😀

Vorbește cu cineva, față în față, sau măcar la telefon. Spune-i ce se întâmplă. Poate privești după aceea lucrurile dintr-o altă perspectivă. Nu te enerva dacă primești sfaturi. Tu ai sunat :). Oamenii normali și sănătoși mențin contactul cu ceilalți. Când îți povestești problema ai o șansă să te uiți mai bine la ea.
mindful5. Ascultă ce îți spune corpul.

Dacă îți privești corpul cu inima, poți simți unde sunt punctele critice, pe care stressul și-a lăsat semnătura: relaxează-te, întinde-te sau așează-te cu picioarele pe podea. Începe să te ”uiți” la corpul tău, pornind de la degetele picioarelor și încheind cu creștetul. Vezi unde se simte tensiune sau durere… și închipuie-ți că inspiri și expiri în și din acel punct. Dacă faci lucrurile cu răbdare și cu atenție, vei vedea cum tensiunea sau durerea se diminuează și dispar.

6. Ieși afară din casă, din birou, dintre pereți, chit că e ploaie, soare sau frig. Nimic nu vindecă mai bine ca natura, așa încât caută un parc, mergi cu tălpile goale pe iarbă în zilele calde (nu călca pe albine), atinge un copac sau, dacă stai mai bine cu planificarea, dă o fugă în pădure. O să ai parte de mai multă liniște în ziua respectivă.

 

7. Pune mâna și scrie.  Scrie ce nu poți să spui, scrie cum te simți, scrie dimineața sau seara, scrie când ai nevoie să îți ordonezi gândurile. Sau scrie, pur și simplu, tot ce îți trece prin cap – cine știe ce James Joyce zace în tine :). Oricum ai alege să faci asta, fie că e pe un caiet frumos, cu toc și cerneală, fie că e pe cinci post-it-uri de la birou, funcționează. Nu uita de sinceritate când te apuci să scrii.
8. Dormi cum poți tu de bine. Cuibărește-te. Culcă-te devreme și ia cu tine o carte bună, dacă nu îți este somn. Ia o melatonină pe la opt seara, dacă nu poți dormi. Brumează-ți perna cu ulei de lavandă ( nu mai mult de patru picături, pe colțurile pernei, sau un puf de spray cu ulei diluat în alcool – 6 picături la 10 ml de alcool  de 96 grade). Visează cu ochii deschiși până vine Moș Ene pe la gene.

 

9. Ai grijă ce îți iese pe gură… Subconștientul așteaptă, ca un burețel cumințel, să se impregneze cu toți ce emiți. Dacă emiți judecată, frustrare, dacă critici și condamni, aceste direcții se vor impregna în subconștient, iar în jurul tău vor radia mai multe lucruri care să îți dea motiv de critică și condamnare. Evită umorul acid. Arde și emitentul, și destinatarul. Gândește-te că stressul e o formă de asprime, care poate fi contracată cu blândețe – pentru tine, pentru ceilalți.

Și păstrează-ți disciplina. Dacă ai început cu una dintre metode, ține-te de ea măcar trei săptămâni, înainte să te vaiți din nou de stress (dacă o faci, tocmai ai încălcat punctul 9).

 

 

Anunțuri

În fluviul emoțiilor


Astăzi, 23 martie, o zi mai specială: după eclipsele de Soare vin, negreșit, cele de Lună. Ca o zi de lună plină, dar amplificată zdravăn, cu energie din plin, cu valuri neașteptate de emoție, cu senzația aceea, de accelerație și frână și accelerație… Unii pot simți stări neplăcute, de la durere de cap la greață sau diaree, amețeală, somnolență inexplicabilă: suntem cosmosensibili :).

Unul dintre lucrurile care ies major la suprafață în asemenea zile sunt emoțiile. Zile de certuri, de iritare, de exacerbare a sentimentelor bune și mai puțin bune.  Ce este de făcut cu ele?

În primul rând, merită puțină recunoaștere și acceptare: sunt părți din noi, care ies la suprafață, ca urmare a unui gând fugar. Sistemul de control al corpului eliberează, ca urmare a acelui gând, o substanță chimică, rezultatul fiind o stare. Suntem doar controlați chimic de propriul nostru corp. Bine-bine, am înțeles, dar ce e de făcut?

Primul remediu: respirația.

Respirația este grozavă – se întâmplă involuntar, dar o putem face și voluntar. SFatul bunicii, cu număratul până la zece, este minunat, mai ales dacă îl extindem până la o sută. Așează-te undeva, în liniște, și respiră-ți starea până se atenuează. Numără fiecare respirație. Dacă te distrag gândurile, întoarce-te la numărătoare. În zece minute te vei simți mai bine.

Al doilea remediu: curățarea.

Transpiră la sport și apoi fă-ți un duș prelung. Sau scufundă-te într-o cadă cu sare și uleiuri esențiale. Cele mai bune sunt: portocală, pentru depresie. Lămâie, pentru stări inerte, de inactivitate. Ylang-ylang, pentru tristețe. Mentă, pentru stări negative, blocaje. Poți folosi plante, dacă nu te deranjează obiectele solide în cadă: flori de lavandă, ceva rozmarin măcinat…

Remedii avansate: respirația de foc

De aici încolo, nu te apuca de nimic pe cont propriu. Caută un terapeut, asigură-te de recomandări, căci e plină lumea de oameni cu bune intenții și lipsiți de tehnică, sau, mai rău, cu focus pe bani și nu pe procesul de vindecare al celor cu care lucrează. După ce te-ai decis, adună-te, sacrifică un weekend și mergi la o sesiune de respirație de foc.

Metoda e străveche și a fost redescoperită ca metodă modernă de câteva decenii. A fost folosită de șamanii din toată lumea, de vindecătorii sufiți, de vraci… iar acum, de terapeuții holiști. Fie că i se spune respirație holotropică, fie că i se spune rebirthing sau All Love, totuna. Principiul este simplu – se respiră conștient în zona abdominală,  sub supravegherea terapeutului, care știe și la ce să se uite, cum să te corecteze în procesul de respirație și cum să te ajute să extragi cu ajutorul corpului fizic emoțiile reprimate. Foarte important este cât durează procesul și câte sesiuni de respirație implică. În general, dacă se lucrează 1:1, îți ia cam trei ore. Dacă se lucrează în grup, așteaptă-te la un atelier de o zi și jumătate (orice demers mai scurt te stârnește fără să te elibereze). În metodologie trebuie să existe cel puțin un episod de focus, în care terapeutul te ajută să identifici împrejurările care au produs emoțiile latente, și câte un debrief după fiecare sesiune de respirație. Nu îți planifica nimic după terapie, cel mai bine este să te duci acasă și să reflectezi, să te cuibărești, să dormi. Liniște. Pregătirea pentru sesiune se face cu mâncare foarte ușoară sau deloc, îndepărtarea excitantelor – ceai negru sau verde, cafea, ciocolată, ca să nu vorbim de alte substanțe chimice. Un atelier de respirație de foc, de obicei, te eliberează de cele mai traumatice surse de emoție, dar am întâlnit situații în care eliberarea completă a intervenit după trei asemenea ateliere.

Orice opțiune am alege, un lucru este clar: suntem pe deplin capabili și responsabili să lucrăm cu propriile emoții. Dacă ieșim din dramă și intrăm în practic, singurul lucru este să ne hotărâm să facem ceva. Apoi, lucrurile devin simple.

 

 

 

Bucuria e o chestie de antrenament



CHEIA Ede ce ne concentrăm pe negativ

Când sună telefonul, de obicei, la capătul celălalt este cineva care întreabă ”ce faci?” și se miră când îi răspund că foarte bine, sau minunat, sau exceptional. Oamenii s-au obișnuit să se vaite, iar stările astea sunt ca în bancul cu blonda și sensul giratoriu. Odată prins în buclă, mintea se apucă să îți comunice tâmpenii de genul ”ce e în neregulă cu mine?”. E ca un câine de vânătoare, care adulmecă în căutarea urmei: ce se întâmplă în continuare este că mintea începe să caute, frenetic, în trecut, după referințe și evenimente negative, în încercarea de a găsi răspunsul. În același timp, creierul sare în viitor. Planifică, repetă, anticipează – de obicei, o catastrofă iminentă și inevitabilă J.

Așa că minunatul nostru creier toarnă deja stress într-o situație existentă. Și, dacă lucrurile s-ar opri aici, încă ar fi bine. Așa suntem de disperați să scăpăm de stările acestea de frică și negativitate, încât suntem copleșiți că încă ne învârtim în giratoriu, și în curând începem să simțim că nu mai există ieșirea. Așa că nu mai încercăm să ieșim și începem să ne închipuim că nu putem ieși de acolo. Asta e ceea ce face creierul: își creează trasee pe cărările pe care ne tot repetăm, fie că e vorba de ceva ce vrem să învățăm (e unul dintre atributele funcției de neuroplasticitate), fie că e vorba de apucături care ne fac mai mult rău decât bine. Ca un disc stricat, creierul ”face șanț” pe obișnuință.

Dacă reușim să ne dăm seama că bucla asta e cea care ne împiedică să fim în starea noastră naturală – adică fericiți, rețeta e simplă. Rupem rotița de hamster 🙂 . Cel mai util e să remarcăm și să observăm tendința noastră de a crede că problemele sunt fixe. În loc să facem asta, putem fi flexibili: avem un set de date ale problemei, un spațiu mic în care putem naviga – între stimul și răspuns. Aici intervin remediile.

Nu să faci, ci să fii 

E o stare a minții în care nu mai ești nici rigid, nici subiectiv… ci doar deschis și curios despre ce se întâmplă acum, ai o perspectivă și înțelegi care sunt alternativele. Și, în loc să te lupți cu starea de fapt, plutești cu grație și fără efort către una dintre soluții. A propos: când ești prea încordat pe problemă, s-ar putea să nu apară nicio soluție…

Înțelege-te. Îngrijește-te.

Îți înțelegi propria suferință și folosești atenția, bunătatea și deschiderea de a observa fără să judeci: asta e o parte a condiției umane. Ar fi grozav dacă după această fază ai alege să faci ceva care îți face bine… și aici nu vorbim de toată găletușa de înghețată din congelator 😀

De fapt, de ce ești?…

Mulți dintre cei cu care lucrez nu știu încotro se duc. Dacă trăiești aliniat cu valorile tale, ești înclinat către compasiune pentru ceilalți și ai înțelegerea modului în care existența ta contribuie la mersul lumii, o să fii mai fericit: căci viața are sens. Așa că prima temă ar fi să îți dai seama cine ești și ce vrei.

Joaca

Cum e să îți alegi o activitate care să nu fie muncă, sau corvoadă? De la a pune puțină spumă în cadă la a colora cartea de mandale pe care ei primit-o cadou, activitățile liber alese și aparent fără scop, care îți fac plăcere, ți se par interesante și satisfăcătoare  – toate acestea sunt generatoare de bucurie.

Măiestria

Asta se referă la ceea ce faci tu bine, pentru că atunci simți un fel de încredere că poți controla lucruri la care deja de pricepi. Alege să faci, zilnic, intenționat, unul dintre lucrurile la care te pricepi, ca hrană pentru încrederea în tine. Ceva care să conteze și pentru ceilalți. Nu pentru recuoaștere, ci pentru conștiința că ai făcut ceva apreciat.

Bucuria este o stare care nu depinde de condițiile exterioare

Am început auto-instruirea prin a decide că prea multe lucruri mă făceau nefericită… așa încât seara, la culcare, îmi făceam inventarul cu ce s-a întâmplat în ziua respectivă și alegeam, intenționat, să îmi pun atenția pe lucrurile bune. Dacă se întâmplaseră zece porcării și o minune, atenția mergea către minune. Uite ce bine mă face să mă simt asta…sau asta… și asta J.

Ieri m-au durut din rădăcini toate oasele și articulațiile, nu știu de ce… poate din cauza vremii. E neobișnuit pentru mine. Apoi m-am dat cu ceva cremă cu effect de încălzire și durerea a dispărut. Am savurat îndelung momentul în care nu îmi mai simțeam corpul, căci nu mă mai durea nimic. V-ați gândit vreodată ce lucru formidabil e ăsta?

Apoi, am primit o grămadă de flori de la oamenii cu care lucrez. Alt moment de extaz. Aleg să le prelungesc și să stau în energia aceea a lor, pentru că asta îmi antrenează mintea să nu se ducă în starea de ”paralizat de atâta analizat” și să îmi facă, iarăși, lista cu ce nu merge bine.

Bucuria este, deci, o chestie de antrenament 🙂