Se lucrează la prețuri


Micșorăm venituri, mărim TVA, fiecare lucrează la ce poate. Unii lucrează, evident la prețuri. Din greu, după care le comunică în detrimentul punctului forte pe care ar trebui să și-l consolideze înainte să intre rețeaua aceea de mici marketuri de cartier, cu ochi albaștri, despre care toată lumea vorbește în șoaptă.

Principalul atribut al rețelei, consolidat cu forță odată cu rebrandingul curat și modernizat (felicitări conducerii executive) este sortimentul împănat cu specialități. Dacă vrei o seară cu sushi, brânzeturi franțuzești și mai știu eu ce tacos, te duci la Mega. Au ierburi bune, au pâine caldă, tocmai și-au regândit așezarea în spațiu ca să îmbie clientul mai eficient cu produsele super fresh.

M-am amuzat o dată și am calculat valoarea unui coș relativ normal de cumpărături versus alt lanț de unde fac shopping. Plus 6 și ceva la sută. Mult. Important e că mă duc acolo, în continuare, pentru sortiment, nu pentru preț. Dacă aș fi fost directorul lor de marketing, scoteam pe tapet exemple din sortiment, cu preț promoțional, în locul acestei îngrozitoare versiuni de everyday low price. Nu am văzut așa oroare la Delhaize prin străinătate, deci conchid că e o manifestare ovarian-românească. Back to basics, fraților, luați beneficiile la rând și vedeți ce se poate comunica!

La Praktiker nu mă duc des, dar ador comunicarea lor. Fără farafastâcuri inutile, pe target, scurt și elegant. Aia cu turneul de golf a fost genială. Același sezon, altă axă de comunicare, mult mai curată.

E clar că nu au avut mult timp, poate se gândeau la o cămașă cadrilată în locul costumului, dar mesajul e de balamuc, aliniat la noutățile zilei, clar, bref, exact ce trebuie când treci pe lângă el cu mașina. Schimbările mari în comunicare se văd de câțiva ani și mă bucur să văd un marketer care face treaba ca la carte, pe care a citit-o, o înțelege și o aplică perfect. Poate un proces de rotație a cadrelor între retaileri ar ajuta… mai ales că bătălia cu prețurile de la Carrefour a obosit și ar avea mare nevoie de un tanc mai nou și mai puțin ruginit :))

Reclame

outdoor nepali style


Kathmandu e un oraş, vizual vorbind, năucitor. în afara furnicarului imens al traficului, a mulţimii de oameni de peste tot, vezi semne cocoţate până la ultimele etaje ale clădire, unde nimeni nu a mai privit vreodată 🙂

Fireşte, semnele sunt făcute pentru ei, cum e ăsta de aici, dar despre firme şi branding într-un alt episod. Sunt, însă, şi reclame mari, outdoor, pe care şi le pot permite giganţi.

Vă amintiţi săpunul Lux? Probabil că nu, eraţi maximum pionieri în optzeci şi nouă. Lux Era Maximumul Săpunului. Se cumpăra de la bişniţarii specializaţi în import, se ţinea, religios, printre rufe până începea să crape şi abia apoi se folosea. Cojiţa săpunului epuizat se lipea, atent, pe următorul săpun. Deci iată.

Iar alături, în umbra muntelui înceţoşat de norul de praf pe care vehiculele îl ridică, zilnic, în valea care a fost cândva fund de mare, o invitaţie ispititoare la conversaţii cu india. Precizare: 100 rupii egal 1 euro. Eu m-aş muta acolo, dacă n-ar fi chestia cu praful şi două luni de muson, ploaie zi de zi, în fiecare an…

Epopeea continuă cu încă un exemplu…

Come to Marlboro Country. Că se găsesc şi aici ţigările cowboy-ului sexy şi dur, iaca.

Faptul că le găseşti într-un stand arată că băieţii ăştia îşi fac treaba de trade marketing chiar şi la capătul lumii, aici, pe acoperiş. E drept că soarele asiatic cauzează vizualurilor mult mai rapid decât cel occidental, dar… jos pălăria. Fumatul dăunează şi aici.

Un ultim exemplu… Care se înscrie în tipicul advertisingului local, cu multe imagini aspiraţionale şi oameni, tineri, frumoşi, care proclamă un stil de viaţă ipotetic, inexistent, iluzoriu dar foarte legat de abilitatea de a visa pe care o are acest popor mic, mândru şi sărac.

Alături de reclamele pentru noi spaţii rezidenţiale, cearceafuri obscen de mari pentru LG, care aici bate orice Nokii, Sony sau Mac-uri.

Outdoorul nepalez e o lume de mucava, fără nicio legătură cu realitatea, care proclamă domnia visului ca înlocuitor al unui cotidian mic, apăsător şi lipsit de strălucire. Un antidot bun pentru depresie, deşi omuleţii ăştia muncesc atât de mult, încât nu cred că au timp să se deprime 🙂

outdoor interior… onest


Mergând pe străzile devastate de colapsul zăpezilor în noroaie, am găsit – de fapt, m-a strigat, la propriu – un frumos poster pe care l-ai putea califica la outdoor, deşi e pus pe dinăuntru.

Nu, nu e într-un click frame. Este o hârtie lipită în spatele unui geam. Şi ce-i cu asta, sunt atâtea afişe amuzante.

E ceea ce lipseşte în multe canale şi campanii de comunicare. Setează o aşteptare clară, pe care, sunt sigură, o va respecta, pentru că e un patron, se vede treaba, cunoscut. Chiar pe numele mic.

apoi, o face cu accent emoţional, acela care ne place atât de mult nouă, latinilor. Nouă, femeilor. Nouă, oamenilor.

Şi, în fine, o face simplu, clar, la obiect, pe limba targetului. Plecăciuni la dl. Jean, mai tare decât mulţi licenţiaţi de marketing de prin agenţii; voi urmări cu interes cum se redeschide locul cu pricina…

vă pupă,

pisicka.

să nu cădem în şabloane


Poţi cunoaşte o ţară dacă te uiţi la apucăturile de publicitate pe care le are. India, de pildă, a fost o lecţie fără seamăn. Nu trebuie să citeşti nicio cifră de macroeconomie, e suficient să te uiţi un pic la outdoor. Care outdoor? Panourile sunt masate în preajma oraşelor mari. În rest, nimic. Într-o ţară în care nu sunt suficienţi bani să îţi faci o firmă din plastic şi în care majoritatea magazinelor nu au vitrină, din simplul motiv că sunt un fel de garaj cu un oblon, numele prăvăliilor se scrie cu vopsea.

Vodafone a înţeles asta şi s-a apucat e treabă, drept care nu e orăşel sau sătuc în care să nu vezi branding la greu, uneori oblon după oblon. O ţară Vodafone, asta e ceea ce a ieşit. Frumos? Ciudat? Greu de zis. Ce e clar este că nu poţi pleca la drum cu o reţetă de multinaţională în buzunar.

Partea interesantă abia acum urmează. Pentru că, dincolo de omniprezenţa Vodafone într-un peisaj exotic cu care se potriveşte, la prima vedere, ca nuca în perete este complementată de adevărate declaraţii de forţă ale distribuitorului naţional de benzină… sau de mărcile internaţionale, care arată pe străzile din New Delhi cam la fel cum ar arăta la noi pe stradă un elefant alb 3D. Şi, pentru că o imagine spune mai mult decât o mie de cuvinte… Iată cum arată polul celălalt. Şi poate mai ieşim şi noi din cutiuţa cu billboarduri.

încrâncenări electorale în outdoor


Mă urc, gemând de durere în cot – nu mai zic niciodată – şi ‘în coastă şi plec spre centru.  Nu mă pot opri să fotografiez, la intersecţia Barbu Văcărescu cu Glucozei, panoul de faţă.

După ce m-am bucurat de calitatea campaniei de atac la Băsescu planificată de PSD, mă gândeam că ar fi trebuit un sequel…

Se pare că s-a găsit cel mai bun 😀 , dar se ridică următoarele întrebări:

  1. s-a răsculat şerbul român şi s-a dus să îl apere pe stăpân, după ceva alcoale pentru încurajări?
  2. contralovitură pd la psd?
  3. sau, şi mai pervers, teoria conspiraţiei, ce  mai, a făcu-o chiar psd ca să aibă pe cine da vina?

Oricum, băieţi, jos pălăria. Îl clasez la categoria „cel mai genial billboard electoral „. La mai multe!