Abundenţă


Talentul principal al omului, în această perioadă de confuzie şi restructurare, este să nu se transforme într-o oglindă a acestei desfigurări a societăţii, a lumii, a planetei. Ca un far pe vreme de furtună. Antrenamentul pentru această stabilitate cere concentrare, dar metodele sunt foarte simple.

În urma unor întâmplări uluitoare, am decis să scriu azi despre abundenţă. Din două motive:

– pentru că în jurul meu sunt mulţi oameni care se confruntă cu salarii umilitoare plătite de patroni aroganţi sau cu rate uriaşe solicitate de bănci arogante

– şi pentru că există o reţetă de navigare în aceste ape tulburi.

Mediul virtual e plin de informaţie. Deepak Chopra  a lansat o serie de trei săptămâni de meditaţie pentru abundenţă. Alberto Villoldo, de la Four Winds, scrie şi vorbeşte despre abundenţă. Şi tot aşa.

Principiul de bază este că poţi crea cu mintea un mediu favorabil abundenţei, fie că vorbim despre abundenţa iubirii, a sănătăţii sau abundenţa materială. Şamanii din Hawaii, păstrătorii unuia dintre cele mai vechi şi bogate sisteme filosofice, spun că energia se aduce acolo unde se îndreaptă atenţia. cu alte cuvinte, când te gândeşti că nu ai, n-o să ai. Dacă radiezi ceea ce doreşti să obţii, atunci va veni. Asta nu înseamnă că trebuie să te încleştezi mental de ceea ce vrei să obţii.

Cel mai simplu model de urmat este cel recomandat tot de Huna, sistemul hawaiian: binecuvântează ce vrei să obţii. Dacă îţi cauţi perechea, bucură-te şi binecuvântează fiecare pereche evident îndrăgostită care îţi iese în drum. Perechile de păsări. Imaginile cu oameni care se căsătoresc. Dacă suferi de lipsuri financiare, binecuvântează casele somptuoase. Oamenii care conduc maşini bune. Dar şi tot ceea ce reprezintă abundenţa, în general.

Ultimul lucru, înainte de înşiruirea de reţete, se referă la ceea ce numim „contracţie”. Abundenţa se referă la starea în care ai ce îţi trebuie şi un pic mai mult. Cu cât îţi înghesui viaţa într-o cutie din ce în ce mai mică, cu atât disponibilitatea abundenţei se va contracta. Generozitatea şi proiectarea în afară a carităţii, iubirii şi stării de bine sunt reţetele pentru abundenţă financiară, sentimentală şi fizică. Dacă ne zgârcim la bani şi ne uităm urât de fiecare dată când credem că nu am primit cât ni se cuvenea, sau tăiem aiurea de pe lista de cheltuieli, dacă ne concentrăm pe suferinţa noastră în loc să oferim alinare altora, atunci stările negative se vor amplifica.

Iată o grămadă de sugestii care să te ajute să îţi centrezi mintea în energia abundenţei. Alege-le pe cele care îţi sunt la îndemână.

  • Ieşi în piaţă doar ca să te uiţi la tarabele încărcate cu legume şi fructe şi „amprentează”-ţi imaginea lor în minte. Bucuria.
  • Când treci pe lângă o pădure, o tarabă de florăreasă sau un stol de vrăbii, opreşte-te pentru o clipă de completare a acestei energii de grupare. Mulţi copaci. Multe păsări. Multe, multe flori.
  • adună pietre de râu, vopseşte-le în auriu şi construieşte un mic „munte” de aur aşezat lângă uşa de intrare… Gândeşte-te că inviţi abundenţa în viaţa ta
  • Pune la intrarea în casă un coş plin cu fructe proaspete
  • organizează-ţi o mini fântână. Ţine-o acolo unde ţii banii în casă, sau actele firmei.
  • Plăteşte-i cuiva o cafea sau o taxă de parcare fără ca persoana respectivă să ştie.
  • lasă să îţi intre în faţă trei maşini când conduci pe un drum aglomerat
  • donează ceva la Crucea Roşie. Lasă în coşurile de donaţii din supermarketuri ceva pentru cei care nu au bani
  • cumpără doi covrigi în loc de unul singur şi dăruieşte unul persoanei fără adăpost de pe stradă.
  • stai o zi fără televizor şi alege un cântec pe care îl îndrăgeşti, pune-l în „buclă”, să cânte toată ziua, şi cântă-l şi tu.
  • Înscrie-te la un curs la care aspiri de mult, cu gândul că e un fel de îmbarcare într-o călătorie de dezvoltare personală constantă.
  • Aruncă zece lei pe fereastra maşinii.
  • mergi la o zi de voluntariat. Sunt atâtea opţiuni.
  • binecuvântează-ţi plăţile atunci când le faci. Rate, întreţinere, benzină – orice plăteşti, binecuvântează Sursa, care ţi-a oferit posibilitatea să le plăteşti, şi pe cel care ţi-a furnizat bunul sau serviciul respectiv.
  • Scrie o carte poştală, fizică, şi pune-o la poştă pe adresa cuiva pe care îl îndrăgeşti.
  • sună-ţi un mentor, sau scrie-i un email ca să îi spui cum ţi-a schimbat viaţa şi să îi mulţumeşti (eu am făcut asta chiar săptămâna trecută)
  • pune într-un mic difuzor de uleiuri (sau un castronel, un şerveţel sau chiar un dop de la o sticlă de vin, ştiu că păstrezi măcar unul în sertarul de la bucătărie) câteva picături de ulei de portocale sau de patchouli. Le găseşti la orice farmacie verde.
  • mergi pe jos ultima staţie de autobuz de la serviciu până acasă.
  • şi, în general, stai în natură ca să observi abundenţa exprimată în cea mai fundamentală formă a ei.
  • cumpără coşul de bază (pâine, ouă, ceva legume, zahăr, ulei…)  şi oferă-i-l pensionarei de la etajul patru, care se luptă cu bănuţul zilnic şi cu căratul sacoşei, prea grea pentru anii ei.
  • curăţă şi zăpada de lângă maşina vecinului, ca să aibă o surpriză plăcută când iese să meargă la lucru.
  • foloseşte ziua de 30 noiembrie, care e zi de „pay it forward”, ca să faci un cadou unui necunoscut. Lasă-l într-un loc public, cu un bileţel, în care îl rogi pe găsitor să facă şi el un cadou cuiva necunoscut, dacă i-a plăcut micul tău dar.

Generozitatea, iubirea, binefacerea sunt acţiuni care pun mintea în starea „corectă”. Încearcă-le. Nu ai nimic de pierdut. Dar câştigul poate fi enorm.

Iar pentru AZI, ACUM, priveşte împrejur şi remarcă prima sursă de abundenţă care îţi vine în faţa ochilor. Teancul de CD-uri. Ceaşca plină cu cafea. Ghivecele cu flori din balcon. Sau raftul de la frigider plin cu legume. PUne-ţi un film bun, de dragoste, în loc să te uiţi la „ştirile dimineţii”.

Abundenţa e aici, singurul lucru pe care îl ai de făcut e să o amplifici.

să ştii să îţi asculţi corpul


Sunt recunoscătoare Sorţii pentru că azi nu am nicio întâlnire până în prânz, deci pot sta frumuşel în casă, pentru a digera griul de afară. Viaţa de consultant e imprevizibilă, dar are, categoric, părţile ei bune: după perioade de suprasarcină te trezeşti cu câte o dimineaţă liiiiiberăăăă…

Săptămâna trecută, o nevoie bruscă de pauză pentru corp îmi şoptea la ureche ceva despre ceai şi apă. M-am apucat miercuri, m-am oprit ieri. Am băut ceai şi apă, şi când muream de foame îmi făceam un suc de roşii fresh la blender, cu frunzuliţe verzi de pătrunjel sau coriandru, sau cu amestec de ierburi uscate de Provence. sâmbătă, duminică şi luni am mai „greşit” cu câte o bucată de pâine sau un fruct, dar a fost o săptămână de dietă hidrică.

Ieri mi-am cumpărat cea mai micuţă ciocolată pe care am găsit-o. Aterizare în Tărâmul Zeilor, iar azi am simţit nevoia să mă întorc în curăţenia generală pentru corp. Respect ideea de post pentru că, dacă este ţinut corect, e o detoxifiere fizică şi emoţională grozavă. Nu respect întotdeauna intervalul :D. Azi dimineaţă am sărit peste micul dejun, iar adineauri mi-am încropit un fel de brunch dintr-un avocado, o roşie şi câţiva fulgişori de ceapă – totul la blender. O supă crudă minunată. În germinator cresc văzând cu ochii lăstarii de fasole mung. După amiază voi inventa ceva cu ei, pe post de cină sau prânz târziu.

Săptămâna trecută, inspirată de toamna târzie, aurie, caldă, am zăbovit puţin pe străzi, sau în grădină, doar cu intenţia de a privi şi a respira. Suntem cu ochii la semafor şi la trotuar atât de mult timp, şi corpul ţipa după natură, şi soare, şi aer, şi libertate. Nu e nevoie să programezi nimic, pentru că dacă eşti prezent, fiecare mică ocazie, aşa cum e acest coridor strâmt, presărat cu frunze galbene, poate deveni un moment de vârf în experienţa unei zile.

Un alt lucru important e că poţi să auzi mesajele pe care ţi le trimite corpul… cu o condiţie: să fie linişte în cap. Pe asta nu ne-o face nimeni cadou – e una dintre stările pe care trebuie să ni le confecţionăm singuri. Şi corpul meu a zis, după primele două zile de lichide, că vrea minerale. Şi i-am dat 😀

Sau că vrea o baie prelungă, aproape rituală, în care să renunţ la ceremonia frecatului cu peria şi doar să stau, să stau în apă cu ulei de salvie. Şi am ascultat. Un mic episod de felul ăsta poate deveni un moment de graţie. Am avut multe în săptămâna ce a trecut. Şi corpului i s-au întâmplat lucruri interesante, a început să dea jos un strat. Piele care parcă era arsă de soare, care s-a dat la o parte ca să facă loc unei mai netede şi mai strălucitoare şi mai catifelate. Kilograme duse. Somn mai scurt şi mai eficient. Dar, mai mult ca orice, senzaţia că sunt vie în acest corp, că toate simţurile sunt ascuţite ca nişte satâre de bucătar profesionist.

Cu ochii la cer şi mintea  bine-bine adunată într-un ghemuleţ din centrul fiinţei mele, stau aşezată cu pisica în braţe, turceşte, pe podeaua livingului meu. Spaţiul meu de lucru. În jurul meu plutesc problemele oamenilor care îmi sunt dragi, şi parcă am acum mai multă claritate când vine vorba de soluţii. Aerul de afară e curat şi rece şi clar, în casă vor ateriza azi alte ghivece cu flori care s-ar zgribuli prea tare în curând… şi după shake-ul de avocado mă pregătesc de un ceai verde şi gustos, altul decât sencha-ul de aseară. Lucruri blânde pentru corp, prietenoase, care construiesc. Corpul meu e fericit şi luminos. Mă simt BINE. Ceea ce doresc tuturor celor care pot să ia o clipă de pauză, să facă o linişte mare în minte şi să îşi întrebe corpul ce vrea.