limonadă cu gheaţă şi ceai fierbinte


Am admirat întotdeauna oamenii care au curajul de a admite că nu se pricep la tot. Aceşti oameni au succes în două direcţii:

  1. în plan personal, îşi găsesc prieteni de la care au ce învăţa şi de la cre primesc sprijin în zone pe care ei înşişi nu le pricep, sau nu le stăpânesc. Cineva îmi spunea că prietenii din colecţia mea sunt ciudaţi ca un insectar exotic. Da, şi tu eşti una dintre insecte, i-am spus eu. Cu cât mai diferiţi, cu atât mai mare aportul la creşterea personală a fiecăruia.
  2. în plan afectiv, cuplurile care sunt foarte diferite; dacă ştiu să comunice, au şansa de a îşi furniza reciproc combustibil pentru o viaţă întreagă. Ca şerpii care îşi înghit coada, se fugăresc prin tot Universul, ca să se iubească din nou, şi din nou, şi de fiecare dată altfel.
  3. în plan profesional, un lider „adevărat” are înţelepciunea să se ţină pe linia lui – să stabilească viziunea, fie ea politică, de business sau umanitară, şi apoi să urmărească dacă echipa, organizaţia sau ţara pe care o conduce se îndreaptă acolo fără să se prăbuşească în şanţul de pe marginea drumului. Ataturk, Gandhi, Papa Ioan Paul al II-lea, o mulţime de CEO celebri, dintre care cel mai charismatic, fără îndoială, e fostul şef de la General Electric. Dar şi alţii, mulţi, nenumiţi.

De fapt, toate ipostazele de mai sus au un punct comun. Să găseşti acea legătură cu cei cu care interacţionezi. Pasiunea, pentru prieteni. Iubirea, pentru cupluri. Cultura, pentru organizaţii. Apoi să fii în stare să creezi acel mozaic de aspecte care să întregească nu o persoană, ci un GRUP. De doi, de mulţi, de foarte mulţi. Să ai curajul să stai la un capăt de fir cu o limonadă cu gheaţă şi să vorbeşti cu celălalt, care se află la capătul celălalt şi îşi bea ceaiul fierbinte. Nu trebuie ca el să bea limonada ta. Nici tu, ceaiul lui. Dar de cele mai multe ori apa şi focul dau bine împreună :D.

A căuta în ceilalţi ceea ce ţie îţi lipseşte face parte din arta de a fi.

Presupune cunoaştere de sine, curaj şi limpezime.

Un bun exerciţiu pentru o seară de miercuri.

Reclame

să ai curaj în comunicare


Aseară am stat de vorbă, mult, cu un om foarte, foarte important pentru mine.

Un pas într-un parcurs extrem de important pentru noi. Eram conştienţi de asta. Drept care ne-am comportat ca doi idioţi. Am vorbit despre toate prostiile şi am tăcut mult.

Am încheiat conversaţia cu un fel de frustrare, pentru că îmi planificasem să îi spun anumite lucruri… şi singurul care mi-a ieşit bine a fost tăcerea, în reprize prelungi. În cazul de faţă, ne citim bine unul pe altul. Dar niciunul nu are curaj să spună ceea ce, de fapt, chiar ar trebui pronunţat.

Apoi m-am decis şi am scris, pe repede înainte, un email. În care am spus ce era de pronunţat. Pur şi simplu. Nu am ce să stric, în afară de mândria partenerului de conversaţie, care şi-ar dori să aibă iniţiativa, dar ezită să ia o decizie.

Mă gândesc că asta se aplică deplin şi când vorbim despre comunicarea unui brand. Şi cel mai important e că multe se ţin cu încăpăţânare de o linie, cu toate că greşesc major. Îmi vine în minte o campanie în care ideea era că femeia trebuie să muncească fără să îl deranjeze pe bărbat. Apoi – probabil ca urmare a protestului public faţă de dejecţiile de pe outdoor, se schimbă tonul. Ea primeşte cadouri DIY, când aşteaptă flori sau ciocolată sau o cină romantică. Sigur, eu  nu sunt în target, fiindcă nu îmi sună deloc clopoţelul la genul ăsta de mesaje.

Însă ce e de subliniat e că în această campanie, ca şi în conversaţia mea video idioată, nimeni nu a avut curajul să schimbe macazul. Să spună, în cazul ăsta, agenţiei să se ducă acasă, sau să vină cu o idee viabilă de comunicare. Aici nimeni nu a avut curajul să facă pasul şi să spună: ceva trebuie să se schimbe.

Gândeşte-te la ideea că ai putea muri mâine. Cui nu i-ai spus Te iubesc? cu cine nu te-ai împăcat încă, deşi v-aţi certat de la o prostie??

Sau ce ar face directorul cel nou de marketing mâine, când te va înlocui şi va vedea că în comunicarea vizuală nu spui, de fapt, cine e şi ce face brandul de care te ocupi?…

Dacă încă nu ai pus mâna pe telefon sau pe mail, e timpul. Pune de o comunicare cu curaj. Nu poate decât să ajute.

do it well şi pe urmă gândeşte-te la diferenţiere


E vineri, sunt într-o viteză nebună, plec la mare pe neaşteptate, cu prietenii. Părul e varză, unghiile sunt la fel. Întârzii într-un meeting cu un client, ratez programarea de la coaforul de cartier, aşa că mă opresc la următoarea destinaţie de biz şi verific dacă e loc la salonul din complexul respectiv.

GV UpGroundCând eram mai corporate şi mai risipitoare, frecventam brandul cu destulă fidelitate.

Pe vitrină, o grămadă de pachete advertised. Preţuri îmbietoare.

Primesc manichiura şi pedichiura, executate la fuşereală, oja nu s-a uscat nici după o oră, e veche, probabil.

Stilistul, însă, tânăr şi drăguţ, un blond cu ochelari de nerd, conversaţie adaptată şi abilităţi de comunicare cu clientul. Împrejur, băieţei plini de importanţă, care chiulesc, de principiu, şi o tipă care tunde şi coafează foarte, foarte bine, unde mai pui că e extrem de interesant îmbrăcată.

Ajung la casă, unde, surpriză, niciunul dintre pachete nu e disponibil. Nici eu nu am întrebat condiţiile, nici ei nu au comunicat. Plec cu o notă de plată fix dublă faţă de ce plătesc de obicei şi nici un avantaj suplimentar – dimpotrivă.  Mi se cere o carte de vizită pentru newsletter. Am lăsat-o. Nu am primit nimic. Întreb de oferte. Sunt disponibile pentru companii. Cer oferta. Nu am primit nimic.

Plătesc preţul, nejustificat pentru ce am primit. Termin relativ repede cu toate operaţiunile şi îmi văd de drum acasă, să fac bagajul. Unghiile se strică progresiv – deşi le feresc de nu se poate. Frustrarea creşte. Vorbesc la telefon cu o amică – îmi relatează cum i-au stricat părul în Băneasa.

Povestea poate părea o plângere sordidă, de muiere frustrată. Nu sunt frustrată… chiar deloc. Am o flexibilitate şi o îngăduinţă care depăşeşsc cu mult ce ar putea aştepta oricine. Dar în spatele acestui şir de greşeli care ar face un client să îşi jure şi să stuchească-n sân că nu le mai calcă pragul se ridică un mare steag roşu, pe care, consultant fiind, mă simt obligată să îl semnalez.

Oricât de frumos ar fi împachetat produsul şi serviciul, oricât de celebru brandul, trebuie stabilit un standard de bune practici. Acest standard trebuie, apoi, urmărit cu îndârjire câinească. Firmele mari bagă bani în mystery shopping, în studii de client, în tracking operaţional. Managerul de locaţie e primul coach, care răspunde pentru calitatea produsului şi serviciului la locul faptei. Manager slab… produs slab… există, oare, un set de  dimensiuni ale performanţei managerului din fiecare locaţie, oare?

Mi-aş dori să pot lucra pe brandul ăsta, pentru că e brânză bună în burduf de câine. Lipsa loializării clilenţilor se traduce în trafic aleatoriu şi baze volatile de business.

O să scriu la management… să vedem dacă îmi răspund :D. Vă ţin la curent.  Să vedem dacă îşi citesc mailurile şi urmăresc blogurile.

Sincronicităţi


Ascult U2, după sincronicităţile de azi. 

ImageSincronicitatea este experimentarea a două sau mai multe evenimente care sunt aparent fără legătură. Totuşi, ele se petrec într-un mod plin de semnificaţie. Primul care a descris conceptul de sincronicitate a fost Jung, în anii ’20. 

M-am decis săscriu despre asta după ce am avut parte de vreo trei. 

Latura nevăzută a sincronicităţii este atunci când al doilea eveniment este ascuns, iar Sinele tău te trage de mânecă pentru a-ţi capta atenţia. Lucrurile se întâmplă într-o aparentă coincidenţă. Mă gândesc la cineva şi în următoarele treizeci de secunde mă caută pe skype. 

Mă gândesc la altcineva şi în următoarele două minute la radio îmi cântă cântecul pe care l-am auzit din gura lui acum câteva zile, când dansam în ploaie pe o faleză dintr-un alt tărâm şi alt timp.

Mă gândesc din nou, deschid YouTube ca să ascult nişte U2 şi primul cântec este cel pe care am dansat într-o pizzerie în care nimeni nu dansa :D. Mai mult, este cel pe care îl fredonam de dimineaţă: Unchained Melody. 

O dragă şi bună doamnă din viaţa mea îmi povestea cum comunică peste lumi cu cineva care îi trimite melodii în radioul maşinii. Am intrat în acelaşi film, dar comunic cu oameni care se află pe diagonala Pământului faţă de mine. 

Te-ai uitat la ceas şi arată ore simetrice? sincronicitate. Ia vezi ce vrea Sinele tău superior să îţi transmită. Incoming mail.