3 lecții


Pe Papa Francisc l-am întâlnit acum câțiva ani, la Vatican, într-o întâmplare providențială și o lecție despre ce înseamnă să trăiești din inimă – lecție desprinsă din școala iezuită care pune amprenta pe această personalitate a secolului XXI. În întâlnirea de atunci m-au marcat două lucruri: hotărârea cu care a aruncat pe jos discursul scris de cine știe ce cardinal și vorba moale, dar radiantă, liberă, cu care a făcut Piața Sf. Petru să onduleze ca un ocean – era plin, oameni veniți din toate colțurile lumii.

Ieri am avut șansa să percep o altă dimensiune, făcută din trei bucăți principale:

Bucuria

Deși stătea să plouă, eram super liniștiți, pentru că aveam în spinare un săculeț galben din polipropilenă nețesută, în care era tot ce îți trebuia: o șapcă pentru soare, o pelerină galbenă pentru ploaie, scriptul liturghiei, ca să o poți urmări, un mic cadou – un rozariu cu imaginea Papei și cu întreaga explicație a Rozariului (mărturisesc că știam doar o bucățică) și din care m-a marcat rugăciunea lauretană. Oamenii veniseră în grupulețe și era o veselie greu de descris. Cea mai puternică senzație, însă, a fost în clipa în care s-a arătat papamobilul, moment în care mulțimea a izbucnit într-un sunet greu de descris, era strigăt, era vuiet, era Bucurie, oamenii râdeau și salutau o persoană care – pentru mulți – are doar un rang de personalitate de stat. M-am bucurat că putem arăta lumii și altceva decât ură și învrăjbire

BunaVoință

Oamenii de la controlul de securitate zâmbeau și erau atenți să primească mai întâi o mamă cu copii, spuneau glumițe, erau atenți și respectuoși. Voluntarii, în număr mare, care aveau să să răspândească în mulțime pentru a susține preoții veniți cu împărtășania, au cerut voie să stea lângă gardul de delimitare ca să poată proteja preoții. La finalul slujbei, au apărut în procesiune , purtând fiecare câte o cupă plină de ostii. Franciscani, catolici, uniforme de tot felul, dar o singură direcție: bunăvoința.

Lângă noi s-a oprit un preot tânăr, zâmbitor, care a întrebat dacă suntem catolici. Nu eram decât prin aspirație. Dar am primit, fiecare, câte o binecuvântare surâzătoare, și parcă se simțea semnul crucii pe frunte, ca o formă ușoară, maggnetică, vibratorie, care ușura greul minții.

În contextul ăsta, era normal să te strângi ca să faci loc celuilalt, să te uiți cu mirare la cineva care, deconectat de unda asta specială, urla în telefon către altcineva lucruri fără nicio legătură cu situația, să te miri că oamenii se înghesuie ca să ocupe un loc iluzoriu într-o ierarhie iluzorie a vizibilității. N-au fost mulți, dar am avut un moment în care nu mai puteam trece din cauză că unii își alocaseră un spațiu ce nu le aparținea…

Iubirea

Dăruiți-vă Pacea, scria în broșurica liturghiei. Dăruiți-vă Pacea, s-a auzit de pe scena cu boxe și ecrane, care transmitea în direct ce se întâmpla în catedrala noastră, cea catolică și prea mică pentru tot sufletul Bucureștilor care ar fi dorit să încapă acolo. Învățată tot într-o catedrală catolică, de la St. Maximin, de o franțuzoaică amabilă ce înseamnă această dăruire a Păcii, mi-am îmbrățișat tovarășii de grup, cu bucurie. Apoi, cei de lângă noi au vrut și ei. Și cei de mai încolo, și ei. Căci nu există leac mai bun decât o îmbrățișare.

Precedată de micul grup care însoțea mașina prezidențială, coloana papală a sosit în fața noastră, iar Francisc a deturnat, ca de obicei, traseul, intrând, efectiv, în mulțimea de vis-a-vis de Muzeul Național de Artă ca să poată fi aproapeși de cei care, aflați prea departe de linia drumului ca să îl vadă, îl salutau de la distanță. Panică în coloană. Panică în trupele de pază. Extaz în mulțime.

Ceea ce iradia din acest punct alb, de Lumină, era senzația clară de iubire. Indiferent de religie, confesiune, cult, era vorba despre acea conectare din Inimă, despre care Papa Francisc mi-a vorbit într-o dimineață de martie, în oceanul de mulțime din piața Sf. Petru. Pentru mine, cercul înțelegerii interioare, adânci, se închisese. Nu a ma avut nicio importanță că, în clipa în care papamobilul a părăsit Piața, a început ploaia torențială. Căci eram îmbrățișați în Bucurie, Bunăvoință și Iubire.