tibetul magic

Cu mistici şi magicieni în Tibet

12 octombrie 2010

Deşi de obicei pare ciudat să fii singurul om cu preocupări oculte într-un grup omogen şi etrem de materialist, iată că sunt ocazii, rare şi fericite, în care plonjezi în altfel de comunităţi. Cu senzaţia că sunt de-ai tăi, te sui în avion şi fugi pe primul leg al excursiei, până la Viena. Deşi călătoria e scurtă, nu e lipsită de picanterii, de la curgerea şi vărsarea căutătorilor prin ploaia stupidă, de Minulescu, care a paralizat complet traficul aflat şi aşa în colaps, mergând spre ideea de a călători fără valize – se pare că aici competitia e cine are valiza mai mică – şi până la revelaţia de a găsi un profil extrem de omogen, despre care credeai că nu e decât în capul tău. Oameni care au început să se perinde pe cele şapte chakre ale Pământului.

Gustarea de la Austrian Airlines e impregnată de marketing, culorile se potrivesc ca nuca în perete; fătucile sunt ca nişte berze roşii, înalte, cu patruzeci şi doi la pantofii roşii, austeri, picioarele subţiri în ciorapi roşii şi – fireşte – taior roşu, semafoare în verdele uniform şi punctat, ici şi colo , cu pătrăţele colorate, al fotoliilor. În schimb, la mâncare călărim pe valul green. Cu scris lime şi ambalaje earth friendly, în armonie cu mult trâmbiţatul tren care face legătura între aeroport şi Viena, ilustrat de o mascoţică stupidă. Verde lime.

Cam atât despre semaforul austriac, sora Diesel vine, încruntată, cu cocul ei perfect, să ne administreze băturile obligatorii, aşa încât va trebui să bag un stand by 😀

Incredibly intense, India

Ţara asta, care te întâmpină cu tot felul de imagini evocatoare la aeroport, face cocktailul perfect de contrarii. De la frumuseţea suplă a tinerei din billboardul de promovare faci exact douăzeci de paşi până la realitatea oamenilor care dorm pe jos, in faţa uşii aeroportului.

Te urci în jeepul toyota – foarte tare, în comparaţie cu ce javre de maşini circulă pe stradă, aştepţi, cu mare răbdare, ca hamalul să termine opera de proptire a valizelor pe portbagaj, cu sfoară, declini invitaţia de a da şpagă, conform instrucţiunilor primite de la organizator… şi aventura începe. Douăsprezece ore prin India, de la aeroport până la porţile cerului. Douăsprezece ore în cel mai exotic, plin de culoare, cald şi pestilenţial teritoriu străbătut vreodată.

Camioanele din faţă, înghesuite pe o mie de benzi din cele două pe care le cuprinde detour-ul nenorocit care a rupt în două circulaţia pe periferica Delhi-ului, au frumoase invitaţii la claxonat, inscripţionate cu vopsea multicoloră pe partea din spate  a maşinii. Calvarul continuă până când şoferii micului convoi din care facem parte decid că este vremea să îşi bea ceaiul, English Style. Cu lapte.

Bojdeuca în care ne oprim, pe marginea drumului, este greu de descris în cuvinte. India te copleşeşte, tristă şi intensă, săracă şi sinceră, cu primul răsărit de soare, bruiat de oboseala zborurilor. E linişte, miroase universal a gunoi ars, primul palmier se profilează pe cerul roz.

După ce mai greşim puţin mersul pe semi-autostrada care ar face mulţi români mândri de ce avem pus pe jos între Bucureşti şi Piteşti, poposim la o toaletă corespunzătoare, se pare, prilej cu care remarcăm primele păsări şi flori ciudăţele.  Nişte chestii care seamănă cu graurii cântă de rup,iar egretele s-au aşezat, grup, în coroanele copacilor, dacă nu stau pe vârful compact al lanului de orez.

Peste drum, un nene se spală pe picioare la o cişmea care pare contemporană cu Ashoka, iar în canalul de pe marginea cealaltă a drumului alt nene se descarcă organic fără nicio problemă. Nu mă gândesc cine se spală în aval cu apa aceea…

Continuăm pe autostrada mâncată de reparaţii ca de carii. Şi indienii lucrează  ca şi ai noştri: încep cu o lungă pauză, punctată de dezbateri. Dacă e să te uiţi la rezultat, o grămadă de case stau semiruinate, iar pe ici, pe colo, generozitatea lui Vodafone, care îţi dă, de altfel, un punct pentru fiecare dolar vorbit, se vede şi pe ziduri. Au mai vopsit ce arăta groaznic, probabil.   Asocierea dintre măreţul cerc roşu şi adormitele alcoolice rămase în decrepitudine este cel puţin ciudată, iar ţara bate niţeluş cam mult în roşu.

Orezăriile au un şarm aparte, care va continua puţin mai încolo cu cel al plantaţiilor de trestie de zahăr. Peste tot vezi oameni la cules, deşi mai sunt porţiuni ‚ în care seceta a uscat bobul verde.

Pe măsură ce drumul urcă, vedem din ce în ce mai frecvent vietăţi. Babuini aliniaţi cu dungile de pe balustrade, manguste traversând în goană, bivoli unsuroşi care se întorc acasă, la proprietarii iubitori, pentru a fi spălaţi şi adăpostiţi.

Alergăm printr-o Indie ciudată, mai sus, din ce în ce mai sus, chinuiţi de serpentinele acute, cu groapă în stânga şi perete în dreapta. După douăsprezece ore care devin chinuitoare, în ciuda setei de nou care ne face să absorbim prin toţi porii peisajele, pe drumurile care seamănă cu o potecă de munte puţin mai lată şi mai asfaltată încep să apară semnele magice tibetane. Roata, care simbolizează cele opt virtuţi, melcul, umbrela, potirul, peştii… Am intrat pe tărâmul lui Harry Potter, unde drumurile sunt fermecate, iar la capătul pământului, pe steiul de stâncă în care e îăncastrat hotelul unde suntem aşteptaţi cu colane de gălbenele, un restaurant india, Ashoka, unde stai turceşte pe perne la măsuţe scunde şi mănânci, dacă poţi, cu mâna, combinăm cunoştinţele despre mâncarea indiană, nemaipomenit de gustoasă aici, cu dorul de cartofi prăjiţi al cosmopolitului bucureştean şi cu emoţiile şi anticiparea zilei de mâine.

Anunțuri

9 comentarii la “tibetul magic

  1. Este minunat Pisi cum si ce ai scris!
    Citindu-ti randurile, retraiesc drumul facut cu doua saptamani in urma.

    • Elena, Tibetul este ocupat. Poti veni în partea liberă, din India, dincolo de Himalaya, aşa cum am fost noi, sau poţi să te rogi ca oamenii ăştia minunaţi, care ştiu să zâmbească şi în zilele în care ai lor au fost împuşcaţi, să îşi recapete ţara.

  2. Abia astept toata povestea!!! Visul meu este sa ajung in Tibet, dupa ce Peru a insemnat pt mine o mare revelatie si sunt pregatita pt urmatoarea!

  3. Draga Andreea, sper sa scrii o carte din experienta ta… m-ai hipnotizat, am retrait experienta mea din India de la Lucknow si Varanasii cu Poonjaji. O tara in care timpul este cu adevarat irelevant, cu oameni calzi, si cu contraste la tot pasul. Abia astept sa ne auzim pe viu.

    Dan

    • Şi mai este toată bucata aceea care nu încape în niciun cuvânt. Pe care poţi s-o aspiri cu mintea şi ochii şi inima, şi pentru asta trebuie să fii acolo, nu aici. Bodhgaya, ianuarie.

  4. Elena – este destul de simplu, mergi in Nepal sau India, contactezi o agentie (de preferat din Khatmandu-Nepal – sunt mai ieftine si au contacte mai bune) sa-ti faca rost de vizele de intrare in tibet si sa te „anexeze” unui grup organizat (in tibet nu poti intra ca si turist fara sa faci parte dintr-un grup organizat)(NU INAINTE de a cere viza de china din romania). Nu costa mult vizele, iar o agentie le poate face in 2-3 zile maxim. Din Khatmandu se pleaca cu autocar iar in 4h este in Tibet :)… nu e nevoie sa treci prin China daca nu doresti sa o vezi :). Spor maxim iar daca vrei contactul unui bun prieten din Nepal .. poti folosi site-ul lui http://www.verticaladventures.biz/ . Spor maxim si bafta maxima.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s