După ceremonia fulminantă de aseară, ne bucurăm de un brunch prelung în comedor și o ședință cu Toni. Mă uit, cu mirare, cum omul ăsta reușește, cu instrumente legate exclusiv de ceea ce șamanii numesc a doua vedere, să stămânească o discuție extrem de psihologică. Șamanul lucrează cu maimuțele din mintea noastră programată urban. Ne mutăm în hamace și doi dintre noi lunecă lent în dulceața aceea otrăvitoare a atracției. Conținutul e, pur și simplu, afectiv, așa că nu e nevoie de intervenție: dieta nu e doar fără sare, zahăr, carne și excitante, ci și fără sex. Cu perechea asta într-un hamac și logodnicii în altul, plutim în Iubire, fără o destinație precisă .E ziua aceea frumoasă, fără agendă, când nu avem de făcut decât să ne povestim experiențele.
Nu ne îndurăm să dormim, așa că după-amiaza curge lin în hamace, cu suc de Camu Camu și o concluzie la ședința de dimineață. Trecem de la cuvânt și psihologice la tăcere și energie. Prima terapie la șase mâini aruncă subiectul în reverie – se simte reconectarea. Fiecare dintre noi a lucrat cu instrumentele preferate, dar scopul e același – de a face persoana de pe masa de masaj să redevină conștientă de Sursa și locul de unde pornește totul. Se pare că, în fine, după mai bine de zece zile, am reușit.
Ziua e foarte scurtă și trecem aproape pe nesimțite în înserare, apoi în vis.
Citește și https://wordpress.com/page/pisicka.wordpress.com/9373
Pisicka's Book of Life 