Adevărul are dinți albi și un zâmbet perfect

 

Slujba de dimineață revine la normal. O mână de oameni, o puja. Medităm. La serviciu sunt doar tinerii, niciun rinpoche, niciun ceai, nimic :). Înainte de 7, se termină și avem timp să ne îndreptăm, agale, către micul dejun.

Pentru azi, ne așteaptă învățături. Khenpo Gyurme Tsultrim a dorit să știe ce întrebări avem, ca să calibreze conversația. Suntem primiți tot în templul Guru Rinpoche – ce coincidență, să stai sub patronajul celui care a găsit fuziunea între șamanismul tibetan și buddhismul care sosea, pe atunci, din India – și venim, frumușel, la fix, căci suntem așteptați. , cu lista de întrebări scrisă de mână pe o pagină de caiet. Ne-am gândit bine. Sunt șapte întrebări, suficiente pentru cele două ore pe care, probabil, le va petrece cu noi. Felul în care ne-a primit e copleșitor. Spațiul este gata aranjat, lampa uriașă de unt arde, el e acolo, cu un zâmbet larg și strălucitor, iar asistentul – prompt și atent. Timpul zboară foarte iute.

No automatic alt text available.Managementul emoțiilor

Mai întâi, trebuie să clarificăm ce înseamnă asta: vorbim doar despre emoțiile negative??

Ca orice ființă normală, e clar că avem cu toții emoții – asta nu e așa important. Ce e important este că problema sunt emoțiile negative. Că ființele suferă senzații neplăcute, pe care nimeni nu și le dorește.

În viața noastră cotidiană, căutăm problemele, și atunci apar mai multe probleme. Mai întâi ne uităm după ceva ce să avem. După ce căpătăm acel ceva, începem să ne plângem. Asta, ca să atragem mila. 

Acest lucru nu este ușor de controlat, dar nici imposibil, dacă aveți voință și sunteți puternici. Managementul vieții ar trebui să vină din lucrurile interioare. Dacă nu vă pregătiți, suferiți.

Fiți onești și responsabili. Asta e foarte important. Mergeți acolo de unde începe totul: toate emoțiile negative izvorăsc din egoism. Trebuie să ne controlăm modul în care gândim. Principalul scop este să ne schimbăm felul în care gândim. Ce e greșit? Că, dacă ar fi corect, nu am avea de schimbat nimic.

Faptul că vrem ca totul să se întâmple conform dorințelor noastre e problema centrală. Nu poți face planuri pentru ceilalți, nu poți controla ceea ce fac ei și asta o să te supere. Trebuie să dăm spațiu pentru ideea mea, ideea ta, astfel soluția apare mai ușor. Diverși oameni au diverse idei. Trebuie să ai un plan care e bun pentru toată lumea. 

Vrem să avem dreptate – asta e problema cea mai mare. De ce se plâng alții de deciziile noastre?

Interdependența înseamnă că nimic nu este independent. Fiecare acțiune depinde de cauze și condiții (lucruri exterioare). Când cauza se întâlnește cu condiițiile, reiese rezultatul. Gândirea noastră nu e nici cea mai bună, nici corectă. Eu nu sunt singurul care este superior.

Pentru a echilibra emoțiile, gândiți-vă la alții: acesta este un factor foarte important. Dacă lucrurile nu merg conform planului, devenim emoționali. Uneori, când avem tipul acesta de problemă, e bine să ne gândm la impermanență. Impermanența înseamnă că totul este schimbător din renumit poți deveni anonim, din bogat, sărac. Te naști și apoi mori. Ești deja pregătit pentru asta și vei găsi o soluție. Trebuie să ai cunoștințe despre acest lucru. Emoțiile nu sunt o problemă, dar când urmezi emoțiile negative rezultă consecințe. Este crucial  să ne menținem în echilibru. Calea de Mijloc este despre acest echilibru și despre a nu urma o cale extremă.

Iubire și nedreptate

Mulți oameni simt nedreptatea. Să mergem înapoi, la sentiment. Conform punctului nostru de vedere, ceea ce se petrece împotriva dorințelor noastre e perceput ca nedreptate. Într-o relație, dacă eu fac tot ce pot mai bine, el mă înșeală etc… trebuie să înțelegem și să investigăm riguros ce anume se întâmplă – poate celălalt nu are de ales. Sau poate există o lipsă de cunoaștere , o neînțelegere. Nu totul e alb și negru.

Este dificil să înțelegem la nivel emoțional, căci dacă lucrurile se petrec împotriva ideilor noastre, atunci nu suntem pregătiți să acceptăm asta. Nedreptate percepem când ne străduim să facem totul bine, dar celălalt nu înțelege și asta nu pare drept. Mergeți la nivelul profund, care este despre egalitatea tuturor. Suntem cu toții la fel, indiferent de credință. Toți ne dorim liniște și bucurie.

Când simțiți nedreptate, puneți-vă în poziția celeilalte persoane și s-ar putea să apară soluția. Dacă am încercat asta ș nu merge, atunci depășiți etapa. Dezvoltați compasiunea: celălalt nu poate vedea realitatea. Cu cât mai multă compasiune avem, cu atât pot încep să înțeleagă încet, încet.

Etica morală depinde de societate. Poate că societatea reacționează când cineva face ceva rău. Dar în vederea buddhistă, tot trebuie să îți dezvolți bunătatea iubitoare – acesta este un act al unui Bodhisattva*. Explicați pe îndelete, răcoriți-vă, iar dacă celălalt spune ceva rău,  dacă aveți putere să faceți o schimbare, atunci acționați. Încercați să ajutați, iar dacă nu sunteți ascultați, nu vă necăjiți. Ați încercat să faceți ce e mai bine, fără niciun interes egoist. Să nu aveți niciun regret, căci abilitățile noastre sunt limitate.

Să faci bine în ciuda presiunii sociale

Socialul nu există. Fără individual, nu există social. Dacă noi ne schimbăm, fiecare, individual, problema se rezolvă automat. Mergeți înapoi, la rădăcină: nu e așa ușor să te schimbi. Începeți cu voi înșivă. Fiți cinstiți cu voi înșivă. Facem acțiuni despre care știm că nu duc la rezultate bune. Respectați etica, este propria noastră responsabilitate. Atunci, multe probleme se vor rezolva. 

Ca și animalele, și noi avem responsabilități. Să fim tați, mame, copii. Nu suntem sinceri cu noi înșine și dăm vina pe alții. Căutăm scuze. Dacă ne apărăm, problema nu dispare. Spuneți, pur și simplu, că vă pare rău. Dacă ambele părți devin defensive, se creează și mai multe probleme. Nu putem schimba întreaga societate, ci doar pe noi înșine, apoi  familia și apoi pe alții. Putem, cel puțin, să minimizăm problema.

Când continuăm să face anumite acțiuni care vor aduce rezultate neplăcute, asta e viața noastră, dar pentru a depăși situația, atenția conștientă este foarte importantă atunci când ne confruntăm cu consecințele. Atenția conștientă e importantă, trebuie să ne autoeducăm: Gândiți cu atenție: Astăzi nu o să rănesc pe nimeni. Asumați-vă asta. Nu știți dacă o să vă întâlniți cu un inamic. Amintiți-vă ce v-ați asumat. 

Convingeți=vă pe voi înșivă, gândiți-vă la alții. Când te gândești la tine, suferi mai mult. Cu grijă, cu atenție, cu conștiență. Puteți face lucruri mici care să aducă schimbări mari în viețile voastre. Stați liniștiți. REvizuiți-vă acțiunile și numărați câte dintre ele sunt bune. Când faceți mai multe lucruri pozitive, bucurați-vă. Când facem bine, suntem mai fericiți. Numărați-vă faptele bune. Mâine faceți la fel, iar după o lună nivelul de gândire vi se va fi schimbat. 

Nimeni nu se naște alcoolic. Dacă putem dezvolta comportamente negative, de ce nu și pozitive? Depinde dacă dorim asta ori nu. Fiți mai buni, cu cunoștințele sau inamicii, căci nu ajută să fii furios. Nu sunteți victimele emoțiilor voastre. Administrați-vă modul de a gândi, dacă vreți să fiți mai fericiți. Pentru a vă administra emoțiile, bazați-vă pe voi înșivă: nu vă gândiți la emoțiile negative. Emoțiile vin și pleacă. Dacă vă agățați de emoțiile negative, suferiți mai mult. Detașați-vă, nu vă mai gândiți la ele.

Învățătorul vorbește despre ceva, iar mintea voastră gândește diferit. Mintea încearcă să facă lucruri contrare. Lăsați-o baltă. Continuați să vă străduiți. Ne pregătim să fim mai fericiți și liniștiți. Sfinția Sa, Dalai Lama vorbește despre pacea interioară. Întâi ne creăm propria lume și apoi ne împotmolim în ea.

Găsirea scopului și suferința datorată karmei

Karma nu înseamnă că totul este bătut în cuie din viața anterioară (cauza produce efect)  . Karma este o lege a naturii.  Fiecare efect pe care îl trăim acum are o cauză. Karma nu este deja fixată. Cauza poate fi o viață precedentă, viața asta, dimineața asta. Fiecare efect are o cauză. Dacă vreți să nu vă bucurați de efect, descompuneți-l: Cauzele exterioare sunt ușor de tratat. Cauzele interne sunt mai complicate, căci sunt create de noi înșine. Ne împotmolim în situații complicate. E ca o reacție chimică.

Care este scopul nostru?** Avem idei diferite. Dacă nu ne este clar, e dificil să ne administrăm viața – avem nevoie de o destinație și trebuie să facem un plan. Deși avem diferite feluri de a explica, vrem cu toții pace și fericire. Acesta este scopul nostru ultim. Pacea și fericirea nu vin de la sine. Avem nevoie să parcurgem Calea. Pe Calea corectă, ajungem la destinație. 

Unele idei funcționează, altele nu. Aflați de ce, nu îi învinuiți pe alții: totul este dependent. Impermanența înseamnă că totul este schimbător. Când se întâmplă ceva, primiți un semnal de avertizare. Suferința este, și ea, impermanentă. Dacă vreți să stați cu ea, va zăbovi mai mult. A te gândi la suferința ta te face să suferi mai mult. Trebuie să te detașezi. Dacă te agăți, vei păstra mai mult emoția în casa ta. A te gândi mult la tine e și mai periculos. Gândiți-vă la alții și veți găsi soluția. Când cauza nu mai este aici, efectul dispare. 

Păstrarea stării

Atenția conștientă este cea mai importantă. Dacă nu suntem atenți, se pot întâmpla multe lucruri. Nu puteți curăța toată dezordinea, dar puteți să faceți ce puteți mai pine. Fiecare dintre noi are o responsabiliteate – aceea de a ne sluji comunitatea. Responsabilitatea vine la pachet cu drepturile.

Moartea și existența de după moarte

Dacă te naști, moartea este garantată. Corpul vine cu o dată de expirare. Trebuie să înțelegem asta. Folosiți timpul corespunzător, util, cu temei. E aceeași logică cu investițiile financiare. Dacă vreți o viață mai bună, faceți mai multe fapte bune în această viață. Faceți lucruri bune și bucurați-vă de ele în această viață. 

Stările intermediare între moarte și renaștere sunt când mintea, conștiința se separă de corp. Conștiința devine de nouă ori mai clară decât în situația prezentă. Ceremoniile purifică moartea karmică și ajută persoana pentru care se fac. În ziua a 49a, persoana pășește deja în viața următoare – asta depinde de capitalul pe care l-ați depus – și se naște conform acțiunilor personale.   

Valorile noastre personale, valorile altora

Uneori, avem o problemă principală: vrem ca acele credințe ale noastre să fie recunoscute de alții, și asta nu se întâmplă. Nu faceți planuri pentru alții, faceți planuri pentru voi înșivă. Nu vă impuneți ideile, ci găsiți momentul potrivit. Uneori funcționează, când găsiți momentul potrivit. Putem încerca aceasta cu bună intenție. Dacă dăm greș, foarte bine – am făcut tot ce am putu. Dacă reușim, foarte bine. 

Profitați de tot ceea ce aveți. 

 

*(în buddhismul Mahayana) este o persoană capabilă să atingă Nirvana, dar care amână aceasta prin compasiune pentru ființele care suferă.

**Aici, Khenpo a întrerupt explicațiile și a întrebat, pe rând, exact pe acei participanți care aveau nevoie de claritate în privința misiunii care este scopul lor în viață. Simțeam cum suntem transparenți pentru el, la fel cum a subliniat importanța detașării de emoțiile negative, privind către unul dintre participanți care se lupta cu o stare proastă încă din seara precedentă.

Image may contain: 14 people, including Irina Fitigau, people smiling, people standing and indoor

Totuși, punctul de plecare al zilei a fost surprinzător. Meditam la motivație și, când am coborât, vioaie, treptele casei de oaspeți a mănăstirii, căci mă trezisem la 4.45 :), am văzut un bătrân, cu sechele evidente de accident vascular cerebral. Trăgea piciorul stâng, bastonul de aluminiu suna la fiecare pas. Cu toate astea, a învârtit roțile mari, de lângă stupele aflate între sediul călugărilor și cel al nostru, apoi a parcurs perimetrul templului și a învârtit toate roțile mici. Exemplar. Oamenii aceștia, care merg rugându-se și pentru care ziua începe cu cele trei ture de stupa, sau de mănăstire, îmi arată un tip de concentrare pe care doar călugării îl mai au în Occident.

După învățături hotărâm să dăm o tură în Durbar Square. Centrul vechi al orașului. Au crescut prețurile la taxi, s-a dublat biletul de intrare, e 1000 de rupii. Clădirile uriașe de la intrare sunt fisurate grav, puține semne de restaurare. Templul supraetajat este complet dărâmat, dar a rămas în picioare copacul dorințelor, cu veșnicul sadhu din peisaj, așa că punem mâna pe trunchiul lustruit și facem poze cu mare drag. Am dat o tură în curțile interioare ce se mai puteau vizita, apoi am executat tradiționala cafea pe terasă, la înălțime, până ne-au înghețat toate cele odată cu coborârea soarelui după clădiri. De la 20 de grade, puloverele și canadiana nu mai fac față. Eu sunt printre puținele fete care nu poartă leggings sub pantaloni. Ceaiurile, limonadele și clătitele sunt urmate de o întoarcere nostalgică în cartierul de bază și de o cină la mănăstire, la restaurantul minunat, vegetarian. Mă tot gândesc unde s-or duce toți banii pe biletele de intrare, că la renovări, sigur, nu se duc.

 

Citește și

Biscuiți și lacrimi