Poveştile iernii

Cum a primit fetiţa acelaşi urs polar, de trei ori

A fost odată ca niciodată, a fost odată o fetiţă care nu se juca deloc cu păpuşile. Nu că păpuşile nu i-ar fi plăcut, dar le găsea plictisitoare, erau ca nişte copii fără glas şi fără viaţă. Aşa că se juca tot timpul cu o grămadă de ursuleţi pufoşi. Cel mai drag îi era Teddy, un ursuleţ mieriu pe care îl primise cadou de la mătuşa ei, plecată, miraculos, până în Oraşul Ceţii şi venită cu un borcan mare de granule de ceai cu lămâie, cu Teddy şi cu o păpuşă, Betty, care se umfla cu aer până ajungea la fel de mare ca un copil.

Fetiţa se supăra foarte tare de câte ori bunica ei îi şterpelea, pe furiş, din pat ursuleţul ca să nu o deranjeze în somn. Îi plăcea blăniţa aceea galben-portocalie, stufoasă şi puţin ţepoasă a ursuleţului cu ochi limpezi, de sticlă, şi năsuc negru din plastic. Cu greu s-a despărţit, după vârsta şcolii, de ursuleţ, care a trecut în mâinile altui copil, mult mai puţin iertător cu el.

Apoi fetiţa a trecut şi a purtat cu ea, ani de zile, un mic ursuleţ albastru de plastic, numai bun de ţinut în mână, pe care l-a avut pe bancă la fiecare teză şi la fiecare examen. Bietul ursuleţ a fost atât de folosit, încât unul dintre picioruşe se găurise. colegii au râs mai întâi, apoi s-au obişnuit, era fata cu ursuleţul şi li se părea normal să îl vadă pe bancă la fiecare prag mai greu al învăţăturii.

Ursuleţul albastru s-a pierdut şi el în podul cu obiecte magice al fetei, ea a crescut şi a avut, la rândul ei, copii. Într-o dimineaţă clară şi limpede de martie, a plecat împreună cu prieteni dragi şi copiii într-un ţinut ciudat, împuşcat de multe ori de gloanţele grele ale meteoriţilor, traversat de un râu vrăjmaş şi locuit, de mii de ani, de marii magicieni ai preeriilor.  Unii dintre magicieni, deghizaţi în oameni obişnuiţi, îi urmăreau pe călătorii veniţi să ia daruri pentru cei de acasă dintr-o casă mică, albă, rotunjită şi plină de asemenea lucruri minunate care, însă, erau bine ascunse între altele, fără nicio valoare dar la fel de frumoase. Fetiţa a stat mult acolo, stăruind printre lucrurile minunate, deşi prietenii ei se plictisiseră de mult şi abia aşteptau să plece mai departe. A ales prinzătoare de vise, pietre magice ale şamanilor, despre care nu ştia nimic, dar simţea că fac bine, şi alte minuni despre care nici  nu vă pot povesti, atât sunt de mari şi de secrete. Magicianul din colţul camerei, care o urmărise, deghizat în hainele lui de om obişnuit, s-a apropiat de ea şi i-a povestit cum vrăjitorii cei buni fac obiectele acelea fermecate. Apoi i-a întins un mic pacheţel, spunându-i: Văd că ştii ce să alegi. Ăsta e cadoul meu pentru tine, vine din pădurile Nordului rece. Era un urs alb, pe care fuseseră vopsite simboluri ciudate, ale marilor vrăjitori buni din ţinutul pădurilor şi al zăpezii. Fetiţa şi-a luat darurile şi a plecat mai departe, pe drumurile lumii.

Mulţi ani mai târziu, a întâlnit pe Şamanul Cântător, care era trist pentru că oamenii nu înţelegeau minunile lui şi nu voiau să primească binecuvântările sunetului. Fetiţa l-a ajutat pe Şaman să vorbească cu toţi prietenii ei. Unii au venit să îl asculte şi să îl ajute.  Şamanul deschidea pentru toţi poarta Visului. Cei care au putut păşi prin ea au trecut într-un tărâm minunat, unde tot ceea ce gândeşti se întâmplă. Fetiţa s-a întâlnit acolo cu Strămoşii vindecători, care au învăţat-o cum să facă leacuri miraculoase din fructele Pământului, şi cu multe alte secrete ale Celor Înţelepţi. Când visul a atins, din nou, realitatea, fetiţa a văzut, mirată, că în spatele ei sosise şi un alt dar al Străbunilor, un mare urs alb, care a dat roată încăperii şi i-a mirosit pe toţi cei ce visau acolo. Unii dintre ei, când s-au trezit, au povestit cum au simţit nasul, mustăţile şi suflarea lui caldă a Vindecării, atingându-le faţa.  Şi aşa, încărcată de Daruri, fetiţa s-a întors pe acest tărâm.

Nu mult după aceea, Mama fetei a chemat-o să îi dăruiască, de ziua ei, un mare Secret. Era Secretul înţelepţilor din Marea Insulă a Vulcanului. Fetiţa a petrecut împreună cu mama ei o zi întreagă, până ce amândouă obosiseră, chemând şi încercând în broaştele Marilor Uşi cheile secrete ale vindecătorilor de pe tărâmul florilor şi al iubirii. Seara, fetiţa a deschis Marea Carte a Lumii, vrând să afle mai multe despre ceea ce mama ei îi istorisise. Şi a citit cele şapte Legi ale celor de demult. Nu mică îi fu mirarea când, deschizând pagina Legii Puterii, povestită de unul dintre marii Vrăjitori ai Insulei, a văzut că pecetea acestei Legi este chiar ursul ei, ursul ei alb, dorit în toată copilăria, cerut în toată tinereţea şi primit, pe rând, în dar de la magicianul tărâmului de Departe, de la Şamanul Cântător şi – iată – acum, din nou, de la mama ei.  Şi-a dat seama că Marele Urs Alb mersese, tăcut, pe urmele ei toată viaţa, aşteptând ca ea să îl vadă, să îl cheme, să îl îmbrăţişeze şi să îşi desăvârşească lucrările cu ajutorul lui. Nu fusese niciodată singură, niciodată părăsită, ci doar prea grăbită ca să îl vadă la dreapta ei, cu colţul ochiului cu care văd Vrăjitorii, răbdător şi tăcut, paznic al minunilor pe care Viaţa avea să le dezvăluie, una câte una, până  când ea avea să fie pregătită.

I-a mulţumit Marelui Urs, alb, care şedea liniştit la piciorul ei, lângă Pisica Pătată şi Albina de Pământ şi Micul Jaguar, şi, însoţită de prietenii ei credincioşi şi minunaţi, a plecat în lume, să le aducă oamenilor înapoi liniştea pe care o pierduseră.

Nu mai ştim nimic despre această fetiţă, dar e sigur că, îmbrăţişată şi apărată de Cei Vechi, e pe undeva, prin lumea asta mare, făcând lucrurile pe care le învăţase şi redând oamenilor Visul. Şi vor trăi fericiţi împreună, până la sfârşitul Timpului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s