Victoria blândeţii

Ceea ce este blând şi moale biruieşte ceea ce este tare şi puternic.

Lao Tzu, din Tao Te Ching, sec VI Î Hr.

Amiază de primăvară rece. Pe trotuarul din faţa unui oficiu poştal, într-un mod cu totul ciudat, mă aşteaptă un fluture.

O maşină vine să parcheze, fireşte, unde altundeva decât exact acolo unde era fluturele.

Sunt atât de absorbită de frumuseţea fluturelui încât nici nu mă gândesc când îi fac omului semn cu mâna că e ceva jos şi să se oprească.

Bolidul de metal se opreşte, şoferul e stupefiat şi dă să protesteze. Întind cele două degete, degetele mele importante, către fluture şi apoi le ridic uşor. Fluturele, hipnotizat, urmăreşte mâna şi se ridică, în spirale, sus, în siguranţă, apoi face un cerc şi zboară spre parc.

Acest fluture, cu siguranţă, nu este un fluture obişnuit. Cine a mai văzut fluturi de urzică într-un Bucureşti de aprilie în care temperaturile sunt de martie?

Şoferul îl urmăreşte, uluit şi amuzat, apoi, zâmbindu-mi, parchează maşina pe trotuar. Îmi iau aparatul şi fug să culeg pe cineva de la spital. Acel cineva îmi pregătise un mic cadou, o cărticică minusculă, numită Comori Zen. Deschid cărticica la pagina cu citatul de la începutul acestui articol şi mă simt liniştită, binecuvântată şi inspirată suficient ca să scriu un micro-articol de bien etre.