Bursa de Timp


Pedala de accelerație este apăsată până la podea. Gonim prin viață cu o viteză care face ca toate imaginile lucrurilor pe lângă care trecem să fie blurate, până la punctul în care nu mai distingem ruta. De peste tot vin tentații, nu mai știm cum să ne împărțim, ziua are prea puține ore.

Suntem la o bursă a Timpului, unde cumperi timp nominal și sacrifici timp nominal pentru ceea ce ai cumpărat. Undeva, în lumea asta, un soț ajunge acasă rupt de oboseală, după o zi în care s-a dat peste cap ca să poată aduce bani familiei. Nu și-a văzut copiii azi. O femeie care a ajuns general manager are o discuție cu fiul ei, care o critică și o detestă fiindcă nu i-a dat suficientă atenție. În alt colț de lume, o femeie africană se uită cu tristețe la copiii din casă și își dorește să fi putut merge la școală. O blondă perfectă, bine trecută prin cuțitele chirurgilor plasticieni, se uită la bărbatul de lângă ea și oftează: poate că era mai bine să nu mă uit la bani, ci la iubire.time-split

Cu toții petrecem Timp. Îl petrecem, spunea cineva, e ca și cum l-am duce la groapă. Cum ar fi să îl cheltuim conștient, că doar l-am cumpărat de la Bursă? În ce arie să mă uit mai înainte? Cum să nu îmi sacrific proiectele de termen lung în favoarea urgențelor? Și, mai important: cum să îmi valorific, cu adevărat timpul?

Alege cât timp folosești pentru tine, în interior, față de timpul petrecut în exterior.

Oferă corpului ce are nevoie: hrană, somn, mișcare, bucurie. Cum adică bucurie? O oră de plajă. Un masaj, o îmbrățișare, un parfum bun.

Nu confunda viața cu munca sau cu banii. Munca bine făcută va produce bani și va conserva bine timpul petrecut cu familia.

Scopul nostru nu este o poziție minunată în carieră, care să producă recunoașterea celorlalți și să ne pună în centrul atenției. Aceiași oameni care ne-au aclamat se vor întoarce cu spatele în prima clipă în care va apărea altcineva interesant… Celebritatea este cea mai efemeră stare. Deci, să ne bucurăm de ceea ce trăim. De tot ceea ce trăim.

Prietenii unde sunt? Departe? Aproape? Ești în legătură cu ei?

Iar sufletul tău din ce se hrănește? Cum înveți? Cum evoluezi? Cine devii? Dacă te-ai privi dinafară, ți-ar plăcea ce vezi?

 

Folosește, conștient, timpul. Întreabă-te în fiecare moment în care cadran de mai sus pui valoare. Alege să nu răspunzi chiar acum la apelul sau mesajul de pe ecranul telefonului. Închide televizorul.  Alege să dormi când te-a doborât oboseala. Alege să faci în fiecare zi ceva bun pentru tine. Alege să fii aproape de cei dragi. Alege să îți faci bine. Alege să fii bine. Tot timpul. Alege să pleci de aici, la capătul drumului, așa încât oamenii să își amintească de tine, iar tu să iei cu tine ceea ce poți lua: amintiri minunate.

Daniel Goleman în dialog cu Dalai Lama


2015-09-19-London-G09_IAC6823Daniel Goleman vorbește cu Dalai Lama despre un mod alternativ de viață, în 19 septembrie

DG: You listen to BBC, how do you keep yourself from getting depressed?

HHDL: Man’s problems… I am sometimes finding they also create problems – these problems are are own creation. We created them, we have the ability to reduce these problems. Climate changes is normal – the plane changes its position. There are natural changes, also climate. May problems we have the possibility to reduce or eliminate.

If men are getting bullied, we have to owrk hard. With courage, with self-confidence. One of my criticas since many years is about the reports of murder, sex abuse, scandals. These news show. Millions of children get the benefit of compassion and it is not on the news. Killing or bullying become news. Mia people should make presentations more balance.

People, especially children, watch TV and they see continuously negative things, which leads to violence. Computer games are violent. I think parents should be careful. Parents, spend more time with your children.  After one month of the baby’s life, substances in mother’s milk change. If you feed the child with ordinary milk, it is not enough. Providing maximum affection can seed –  a compassion seed comes from the mother.

DG: If we are innately compassionate, why is there so little compassion? What can we do? How can we teach these children how can they be compassionate to perpetrators of evil?

HHDL: Compassion has different levels:

  1. is the physical efect. This is very limited, an attitude oriented towards others. It is biased and mixed with attachment. If this is the seed, how useful is that attitude? The biasaed compassion can develop a sense of concern to your even more unbiased compassion. So, first practice detachment.
  2. When we confess we did somthing wrong, you make a distinction between your action and yourself. Someone criticizes you? It is the same human being, deserves the same love. Take counter measures without losing compassion. It is very important to have a hygiene of emotion: you need more knowledge about mind and emotion. Discover the map of mind and emotion, then you have the ability to counter destructive emotions.
  3. When we are full of knowledge, we can easier try these things. combine religion with the science of mind, so we can include psychology as part of secular education.

2015-09-19-London-G14_IC29497G: Dirty politics, dirty business, dirty science…

HHDL: all these activites need motivation – the self-motivation makes dirty science. When motivation is sincere, we have good politics. Cheating  is dirty politics. In science, the mind should be open, unbiased. Desire makes it biased and this is not a true scientist.

It is not only physical, but also subtle energy that affects the brain – we must accept meditation and its effect on the brain.

DG: If you see science can accept that the brain is not the cause of all the things, can you generalize that things changed over the last century?

HHDL: My motivation consists in two things: science as knowledge is increasing. If scientifica research remains at the physical level, it is limited. Science must include the invisible phenomena. Knowledge about mind and consciousness just on the basis of investigating the brain is not clear. Mental consciousness has different levels and they shoud be studied.

Destructive emotions, very harmful, we have already described.

DG: The future is in the hands of the XXIst century people. How can we be optimistic, what can an individual do to move to a positive direction?

HHDL: build a healthy humanity – we have this responsibility. Individual future depends on humanity. Europe’s future is very much linked to Middle East, Africa, South America. Economy is very connected, bu tmentally we still workhip guns and weapons.

Between reality and our perception there is a huge gap. Our common interest is more important than the individual interest. Educate people into the oneness of humanity. One to ten, ten to one hundred, one hundred to one thousand, one thousand to ten thousand. Changing the humanity starts from the individual. Change cannot happen by goernments. Start at your level. Changing the world can start with changing you, the individual. We all have the responsibility to build a happy humanity

DG: What would you say to someone who thinks happiness comes from things they buy?

HHDL: I know chancellors of different universities. Their salary is very high. They are very educate, very famous, but personally they sound very unhappy. Money cannot bring inner peace Fame cannot bring inner peace. Education cannot bring inner peace. We consider that the sensory level is very important, without relying on sensory, something at the mental level (faith is mental level).

Many years ago, in Barcelona, I met a Calvin monk. He had spent five years on a mountain. I asked what did he practice. He said thinking or meditating on love. He lived a content, very simple life. He had no click. No family. In a remote area, but getting peace> this is the indication that mental path, properly used, makes sensorial experience not that important anymore. Children do not care about material values. With a smile and love you make them very happy. We have to tackle the basic values at young age> education must nurture these values, and then the human being will be more complete. Think for 10-15 minutes about inner values, and then you will be happier. You are your own master. I am not your master. Think seriously: each day is a birthday. In the morning, when you wake up, it is your birthday. Make it meaningful, or at least harm not.

Count your blessings,


zice englezul. Fericit cel care poate să se oprească din rotiţa de hamster ca să se gândească puţin altfel decât de obicei: nu la ce n-are, ci la ce are.

un roi de albinePoveste scurtă şi foarte frumoasă: aseară, unul dintre vecini mă sună să îmi spună că în ultimele două ore, un nor de albine a aterizat în merişorul meu primit hăt-hăt, demult, cadou de 8 martie de la GMP (Mulţumesc, Ana-Maria). Sun la Asociaţia Crescătorilor de Albine din România, la nouă punct, şi îmi răspunde o doamnă foarte vioaie şi plăcută (mulţumesc, doamnă) şi mă îndrumă către un număr de mobil. Cineva care lucrează acolo, dar are şi stupi.

Omul îşi rupe din timpul lui şi soseşte în câteva ore cu un fel de stupuşor mic (îmi explică de ce, e folosit pentru reproducere, separarea de mătci, chestii cu trântori şi competiţie sexuală) şi scutură merişorul în cutie. Alege o faţă galbenă, de semnalizare, deschide uşiţa acolo pentru albinele deja neliniştite şi urmărim dacă roiul rămâne în stup. După multă agitaţie, îi spun că mai simt o matcă pe afară 😀 şi o şi găseşte, după care, brusc, bâzâiala se linişteşte.

A fost aproape hipnotic să urmăresc gesturile acestui bărbat frumos şi foarte, foarte blând. Cum împingea uşurel mătcile în stup, să îşi rezolve ele acolo disputele teritoriale. Cum aşeza cu atenţie ramele, să nu strivească vreo albinuţă. Fetelor, dacă vă căutaţi un bărbat care să ştie să mângâie, alegeţi-vă un apicultor :D, nu am văzut atingere mai soft de atât.

IMG_3088Pe măsură ce pacea cobora în stupul bleu, cu perete şi intrare galbenă, contemplând cât de sofisticate şi minunate sunt fiinţele astea minuscule, a coborât peste grădină şi peste noi un fel de stare de graţie, de parcă văzduhul s-ar fi transformat pe neştiute într-o miere aurie, diafană şi liniştită. Ciudat cum aceste albine au venit aici, în mărul meu (apicultorul spunea că este neobişnuit ca un roi cu atâtâea mătci să vină aşa jos, de obicei urcă la 6-7 metri), exact în weekendul în care am experimentat prima criză de artrită din viaţa mea (am decretat că este şi ultima), cu dureri intense şi prelungi. Şi, de parcă leacul invizibil al albinei a difuzat în corp, de la momentul în care „fetele” au fost parcate în stupuşor, durerile mele s-au îmblânzit brusc. Am avut prilejul să cuget la semnul lucrului în cooperare, la semnul de vindecare şi cel de trecere şi, ca prin farmec, nu a sunat telefonul. Sigur că o să recuperez diseară cele două ore de muncă pe care mi le-a substituit întâlnirea asta miraculoasă cu Viaţa, dar nu regret nicio secundă din timpul suspendat pe care l-am petrecut în grădină în loc de trei prezentări, cât aveam de făcut.

Aşa încât, la capitolul recunoştinţă, sunt recunoscătoare Mamei care a trimis această familie în grădinuţa mea minusculă, efectului pe care ele l-au avut asupra mea şi Omului care m-a ajutat să le găsesc un domiciliu fix şi iubitor. E aşa multă bucurie şi gratitudine, că e greu de descris, dar sper ca un val din mierea asta aurie a farmecelor Naturii să te atingă cu aripa sa moale şi catifelată.