Gânduri care creează


E opt şi un pic, dimineaţă devreme. Mă pregătesc să plec la prima întâlnire pe ziua asta. Mă urc în maşină, pornesc motorul şi, în timp ce mă îndrept spre strada principală, gândul reflex mă face să mă întreb dacă roata din dreapta spate e dezumflată. Am uitat că am făcut pana – un cuişor sfios, care făcea ca roata să piardă presiune şi să trebuiască umflată o dată la trei zile.  Ies în şosea, se aprinde în bord indicatorul de anvelopă moale.

Dacă aş fi putut să-i trag minţii una zdravănă peste ceafă, aş fi făcut-o.

Pe drum, îmi amintesc că se termină apa din dozator, şi dozatorul picură. Trebuie să sun la firma care ne aduce apa şi să mă plâg :). Nu trece o jumătate de oră. Sună telefonul. Vor să vină să detartreze dozatorul, le spun că mai bine îl schimbă… şi să îmi aducă şi apă, da. :). Punct marcat.

Pe drumul de întoarcere, mă opresc la piaţă. Aş avea chef de un pepene, dar aici sunt uriaşi mult prea voluminoşi ca să îi pot termina singură, şi în plus nu îmi place pepenele rece. Renunţ, cumpăr roşii, ardei, piersici. La final, pentru că am luat totul din acelaşi loc, primesc cadou o jumătate de uriaş :). Punct marcat.

În faţa computerului, îmi fac o notă mentală să sun la agenţie pentru biletul de avion al partenerului meu, care trebuie să sosească în septembrie pentru o salbă de traininguri, ateliere şi conferinţe.  Fireşte, în cinci minute apare pe mess propunerea de rezervare. Nu am timp azi să îl sun, dar voi vorbi cu el mâine.

Şi mâine nu trebuie să pun eu mâna pe telefon, pentru că sună el. Pe skype.

Îmi fac socotelile de cash flow pe luna următoare. Îmi lipseşte un proiect ca să iasă totul bine. Nu-i nimic. Vine. (a doua zi am primit confirmare scrisă că în săptămâna ce urmează am de făcut proiectul respectiv).

Viaţa are un fel interesant de a curge când gândeşti relaxat. Am început să am o bună practică la lucrurile mărunte, după cum se poate vedea. Încă mă străduiesc să diminuez încrâncenarea cu lucrurile mari. Pentru că energia curge acolo unde se duce atenţia, după cum s-a putut vedea. Cu cât te concentrezi pe un obstacol, cu atât obstacolul creşte. Dar tehnica de tip Scarlett O’Hara, care spunea „La asta o să mă gândesc mâine”, lăsând Universului timp să vină cu o soluţie înainte ca ea să se îngrijoreze de problemă, chiar funcţionează.

un spaţiu pozitiv


Cei care au lucrat cu mine, pe vremea când eram prin funcţii de conducere în varii firme, îşi amintesc că biroul meu era, întotdeauna, un spaţiu de joacă. În cel mai bun sens al cuvântului. Întotdeauna am avut oroare de rigoarea corporatistă, de muchiile drepte, aşa că de pe dulapuri şi mese se revărsau întotdeauna bunătăţi, flori, jucării antistress şi cărţi. Pe pereţi nu am avut niciodată postere motivaţionale „din alea”, ci un mare tablou cu un tigru, pe care l-am dăruit fostului meu şef. I se potrivea mult mai bine, şi saltul meu de carieră se încheiase.

Multă lume îmi spune că nu se simte bine în casa sau biroul propriu, aşa că, pornind de la lucrurile pe care eu le fac (nu predic chestii de care eu nu mă pot ţine), o să dau câteva exemple care pornesc de la ideea de spaţiu sacru, crearea spaţiului sacru, şi o aplică în mod creativ, urban şi contemporan la locurile în care trăim şi muncim.

Sper să fie de folos 😀

1. Intrarea trebuie să fie un loc care îi binecuvântează pe cei veniţi cu gând bun şi vă protejează de cei sosiţi cu o agendă ascunsă. Uşa biroului, deschisă. Uşa casei, primitoare. Un păzitor, de care o fi el. tigrul meu poate fi o icoană, sau un cristal de ametist.

Intrarea în casă sau în birou este şi ea „binecuvântabilă”. Folosiţi clopoţei din cristal feng shui (îi puteţi confecţiona singuri din ciucuri de cristal de pe la magazinele de decoraţiuni interioare) sau Muntele de Aur, aducător de bunăstare.

2. abundenţă: primul lucru pe care e bine să îl vezi când intri pe uşă e o farfurie cu fructe proaspete, au energie bună, unde mai pui că sunt şi sănătoase. Am extins puţin conceptul şi iată ce  a ieşit: acvariul autosusţinut, de la Discovery (mulţumesc), o lumânare în lampă de sare roz, care purifică bine ce trece pe acolo, fructele în chestiune şi, înspre uşă şi invizibile din direcţia fotografiei, câteva amulete feng shui care cheamă abundenţa în casă.

3. Spaţiul de lucru: cât mai degajat. Purtaţi pe birou un cristal de turmalină neagră sau turcoaz, dacă lucraţi în medii foarte infestate electromagnetic. sunt cunoscute pentru absorbţia radiaţiilor care ne afectează negativ sănătatea. Pe masa mea din living, care funcţionează ca birou, e un întreg aranjament de cristale şi pietre care aduc împământare, sănătate, bucurie şi armonie. Puteţi folosi orice lucru vă bucură. O statuetă. O fotografie a cuiva cu care vreţi să fiţi. sau a unui loc din lume în care vreţi să mergeţi. Încărcaţi-vă cu energia visurilor ca să le daţi puterea de a sosi în realitate.

4. Pentru că spaţiul meu de lucru e atât de business, cât şi de coaching, am un arsenal de terapie serios în zonă :D, sub forma unui altar multicultural, care cuprinde imagini ortodoxe, fotografii ai dragilor mei tibetani, evantaie şamanice, zeităţi japoneze şi multe pisici. Iubesc pisicile. Cred că sunt fiinţe care dăruiesc multă energie oricărui loc.

despre colţul abundenţei şi activarea lui o să mai vorbim. Colţul abundenţei este tratat diferit la fiecare dintre etajele casei, aici avem două exemple. Ideea centrală este ca în locurile respective să nu stocaţi chestii care adaugă praf. Dar puteţi păstra actele firmei. Şi lucruri care produc sau au energie. O fântână mică de interior, copăcei cu cristale aurii, bani, locuri de joacă pentru animale, plante verzi care cresc. Nu uitaţi că florile tăiate, care mor, şi mai ales cele uscate nu sunt cele mai bune chestii de păstrat în zonele de abundenţă sau de relaţii din casă.

Spaţiile de lucru trebuie să nu fie încărcate de mormane de hârtii şi” chestii”. Spaţiile libere permit energiei să curgă fluid. Unde mai pui că, dacă vine cineva la tine la birou, ar fi jenant să se interpună între voi o stivă de dosare, un ecran de computer şi sticla de suc de doi litri. Încearcă să muţi computerul într-o parte. Dacă ai laptop, închide capacul când ai musafiri. Ţine pe masă documentul la care lucrezi, restul arhivează (ştiţi cei 4 D cu hârtiile? Deposit, Delegate, Destroy, Do). Păcat că în română nu se pot traduce toate începând cu aceeaşi literă 🙂

Ce e cel mai important este să îţi ţii liste scurte în agendă şi să scapi repede de hârtiile asociate. Teancul meu de azi e mare, am plăţi de făcut şi toate facturile sunt aşezate sub caietul de fişe personale.

Nu ignora nici spaţiile de trecere. Şi ele pot deveni zone de reîncărcare cu mesaje subliminale bune. De exemplu, într-un open space de birou, cum ar fi să îmbrăcaţi toţi stâlpii cu scene din natură?

Sau cu cuvinte inspiraţionale? Şi aici nu mă refer la citate din alea plicticoase de e plin facebook-ul de ele… ci de CUVINTE care au PUTERE şi SUGEREAZĂ stări, atitudini şi acţiuni pe care ţi le doreşti.

În biroul meu, care funcţionează acum ca loc pentru meditaţiile lungi, pe raftul cu cristale şi amintiri din călătoriile din toată lumea e o poză cu un iaht. Îmi doresc ca, la un moment dat, să am suficienţi bani ca să îmi pot cumpăra această barcă şi să colind lumea cu ea. Drept care imaginea visului e priponită în locul vizibil de pe scaunul de la birou 😀

Înconjuraţi-vă de lucrurile care vă plac. Pentru băieţi, nu văd nicio problemă ca într-un birou să găsesc reviste de auto, moto, un fhm şi visurile de yachting, dacă ele există. Re-creaţi realitatea din jurul vostru. spaţiul vostru sacru urban conţine acele energii bune ale visurilor, dorinţelor şi expresiilor vizuale a ceea ce sunteţi. Goliţi birourile, arhivaţi ce nu vă mai trebuie. Curăţaţi casele, donaţi la biserici şi orfelinate tot ce nu mai folosiţi de mai bine de un an de zile: sunt obiecte care, evident, nu vă mai sunt necesare. Faceţi şi o curăţenie în suflet cu ocazia asta, pentru că energiile vechi se anină de obiecte vechi.

Alocaţi pentru discuţii sau gândire, sau meditaţie, pur şi simplu, un spaţiu. O măsuţă. Un colţ de birou. Un colţ de cameră. Aprindeţi o lumânare când lucraţi la ceva important, meditaţi sau vă rugaţi. Este semnalul către subconştient că se petrece ceva important, şi toate resursele voastre, de toate felurile, se vor duce către acel act important, să ajute şi să susţină procesul prin care treceţi.

Dacă vorbim de casă, nu uitaţi să lucraţi puţin şi la spaţiul în care dormiţi. Folosiţi culori blânde şi nuanţe de pământ.

Dormitorul este un spaţiu pentru odihnă şi iubire. Folosiţi imagini pentru asta, nu supraîncărcaţi cu oglinzi, dacă aţi putea renunţa complet la ele ar fi grozav, astfel încât nimic să nu vă tulbure. Plante, puţine şi cu frunze rotunde, vă rugăm. sau norocoase. Cum e bambusul 😀 Arbori cu fructe (eu am un lămâi şi iarna şi un portocal acolo). Imagini ale cuplului.

Evitaţi televizorul în dormitor, dar, dacă muzica vă face bine… nu ezitaţi.

Amintiţi-vă că nimic nu este obligatoriu, că puteţi face tot ceea ce vă reprezintă şi – mai important – ceea ce reprezintă dorinţele, visurile, viitorul vostru aşa cum îl proiectaţi. Înconjuraţi-vă de ceea ce vă face bine.

Şi sunteţi în pană de idei sau vă trebuie o consultaţie personalizată pentru organizarea pozitivă a spaţiului în care locuiţi… trimiteţi aici o notiţă, pentru contact. Mai multe imagini  – pentru inspiraţie – sunt de găsit mai jos.

Să aveţi o zi plină de armonie.

 

A obține starea de grație


În fond, e o chestie de alegere personală. Dacă dai drumul la televizor, din ecran curge un jet de dejecții care îți spun ce rău e, ce rău urmează să fie, cât de mult se vor înrăutăți lucrurile.  Că se scumpește benzina. Că se distruge Roșia Montană. Că tații își ucid soțiile și își violează copiii. Că nu suntem în stare.

Poți să privești pe stradă și să vezi cum un stat se laudă că își îngrijește cetățenii, ridică stații de prim ajutor pentru zilele calde, în care nu stă nimeni și sunt cu zece grade mai mult ca afară,  și instalează toalete publice în care nu poate intra nimeni din cauză că sunt încuiate cu lacătul.

Poți să alegi să te agăți de toate astea. Sau poți să alegi să vezi ce e frumos, adevărat. Zborul de meduză al unei flori necunoscute care îți aterizează pe parbriz. Norii la apus. Bunătatea minunată a unui om pe care îl cunoști de mult timp, dar la care nu ai avut timp să te gândești cum trebuie ca să îl descoperi. Unii numesc asta fatalism. Eu îl numesc moment de grație. Și frumusețea e că nu are rost să aștepți  să ți le dăruiască Universul, Divinitatea sau oricine altcineva: va trebui să ți le obții fără ajutor. e simplu, simplu, trebuie doar o respirație, o clipă, o secundă de liniște în minte ca să plonjezi, ca un înotător fără echipament de scuba, în cea mai adâncă, liniștită și adevărată întâlnire cu Tine.