un certain je ne sais quoi


I love Sibiu. Am spus-o şi o să o mai spun de o mie de ori. Azi, despre inocenţă în expresie.

Primul exemplu, pe care îl datorez unei bune prietene (altfel cum să găseşti prăvălia micuţă, dosită într-o curte interioară?) manifestă o extraordinară dorinţă de cult uralizare a publicului consumator.

De jur împrejurul camerei, pe tot perimetrul tavanului, poze cu vegetarieni celebri. ne luăm şi noi o punguţă de merişoare.

Apoi, în magazinul de mărunţişuri în care găseşti tot ce îţi trăsneşte, apropitarele au făcut un demo scurt despre

ce şi cum ai putea executa cu produsele din dotare. Candid şi cald, raftul cu producţii proprii e ca o urmă de mânuţă de copil pe un geam. O adori, deşi nu e perfectă.

ideea paharului cu picăţele e genială, chiar dacă presupune enorrrrrmmmm de multă muncă 😀

o să o pun în practică după ce mă întorc la văpselele mele de la Bucureşti.

Oraşul cel mai german ca stil te învaţă cum să

procedezi dacă vrei să faci ceva reparaţii glicemice pentru tratamentele tradiţionale cu bere 😀

Nici nu vreau să mă gândesc ce fioros ar arăta o beţie cu produsele alăturate, dacă le încercaţi vă rog nu daţi vina pe un biet observator, care nu face nimic altceva decât să consemneze ghiduşiile sibienilor 😀

Pour la bonne bouche, un desert de la o pensiune locală. E pe bune: te duci la toaletă,

şi,  în timpul alocat cabinei sau spaţiului pentru spălat pe mâini, ai tot timpul să aprofundezi ce nu ştiai din meniul locantei.

Sincer? Îndeplineşte cel puţin una dintre condiţiile cerute unei reclame: este MEMORABILĂ.

La mai mare, băieţi, sunteţi de o prospeţime demnă de invidiat…. Zău că mai vin p-acilea.

 

când stai doar în BTL


Ce faci când nu poţi, pentru că nu ai bani, sau nu ai voie (în final, tot aia e, cineva nu te lasă) să ieşi în ATL? Te concentrezi pe ceea ce ai şi faci cât poţi de bine. Limita e propria creativitate. NU pot să nu remarc aici cum au „stors” cei din industria tutunului fiecare picătură de insight din cercetările pe care, sunt sigură, au cheltuit o grămadă de bani.

Ingeniosul semn de rezervare creat de Camel are un slot intern, prin care culisează o plăcuţă. O parte a plăcuţei are semnul REZERVAT , iar după ce te aşezi la masă şi te joci, împingând înăutru semnul, apare meniul din imagine 😀

Curat, brand, produs, vizibilitate. de fapt, e atât de vizibil încât gemuleţul pus peste masă, pe care scrie Ciuc, devine invizibil…

Dacă vreţi să vă pregătiţi temeinic de vacanţă, aveţi şi o propunere de profil: o cârjă şi un cadru.

Nu, nu e o propunere de discount la pachete turistice pentru cei care au avut de suferit înainte de salvatoarele luni iunie şi iulie, când hotelierii se pregătesc să ia pielea de pe noi.

Dacă omul îşi face iarna car şi vara sanie… pregătiţi-vă pentru accidentele de hidrobicicletă, scuter acvatic şi bunjee jumping. Avem di tăti!

BTL geniaaaaaal


Vin la Olăneşti, să mă întâlnesc cu pretini de aici şi de aiurea şi să dezbatem circa o săptămână.

Staţiune de boale şi dureri, deh. Izvorul ics, izvorul chics, izvorul pix. Văd multă lume în vârstă. Nice marketing environment, parol. Dar ceea ce întâlnesc de dimineaţă, pe răcoare, în holul hotelului  mă prăbuşeşte de râs. Lângă recepţie tronează un ditamai standul de la Terapia, cu tot felul de propuneri, care de care mai „gustoase”. Fireşte, lângă stingătorul de incendiu. Nu fac doi paşi şi dau de oroarea numărul doi – un fel de calendar cu săculeţe provenit din imaginaţia pseudo-ovariană de la Farmexim.

Jeez, bro, unde am picat??

După care îmi vine inima la loc. Proprietarul hotelului e farmacist =))

Şi trag cele două concluzii necesare:

1. Marketing pe target, frăţioare, la greu. Vine pensionarul? Ia cu analgezice.

2. Ştiam eu că farmaciştii sunt altfel decât noi, muritorii de rând. Iată că am verificat din nou ipoteza 🙂