şase lucruri ce-au mai rămas în Vamă


unde s-a dus lumea din Vamă?


weekend pe plajă. Mamaia. Interlopi, tanti cu cearceaful în sacoşa de Carrefour, dame cu mega saci de plajă imprimaţi cu desen de leopard. Între frumuseţea obţinută cu 150 euro şedinţa la aparate sofisticate şi cefele groase ale găştilor de Constanţa, într-un loc în care, geografic vorbind, anul trecut regăseam multe feţe normale, cunoscute de prin sudul extrem al litoralului, genul acela laid back, care nu urlă la copii şi care şi-a educat şi copiii să nu urle, care nu ascultă manele şi duduielile de Kristal, m-am rătăcit.

Şmenarii care închiriază „şezloange” nu se mai sinchisesc să îţi aducă salteluţa şi umbrela, îi doare în cot. în apă plutesc dejecţii suspecte şi plante sfărâmate care nu au nimic de-a face cu vreo algă. mistreţii ne invadează ultimele baricade, mai la nord e rezervaţia biosferei. Vama a murit, sufocată în asfalt şi silicon.

Am fugit la Corbu, acolo încă mai adie a libertate, dar plăteşti preţul lipsei de facilităţi. Unica terasă de pe plajă e administrată de un personaj atât de beat, încât în cinci secunde uită ce i-ai spus. camerele singurei pensiuni au sărit la scoruri de 200 şi peste. Marea noastră neagră şi liberă a dispărut, distrusă de poporul care nu o merită. Haideţi la greci, fraţilor, că ne costă tot atât şi apa e, la propriu şi la figurat, curată.