copiii dolmei


locul cât un stadion e plinSuntem în ziua dublului cadou: camera „europeană” şi iniţierea de viaţă lungă cu Dalai Lama.  Prima parte vine repede, de dimineaţă, înainte să pornim spre Manokamona şi micul său dejun deja consacrat. Ne mişcăm repede, într-un urcuş forţat, pentru că iniţierile încep la 9 şi vrem să fim acolo la 8.30. Ei bine, ne-am făcut şi fitness-ul de dimineaţă.

Mă aştept la mai multă lume, ceea ce se şi întâmplă, dar tibetanii au venit devreme, cu căţel, cu purcel, cu copii şi pleduri, cu sufertaşe şi termosuri. Pe drum, am cumpărat un pleduleţ din spumă, lucru care se dovedeşte foarte inspirat, căci, dup’ă ce trecem de aceaşi control la poartă, cu paşapoarte şi permis de liberă trecere, găsim loc în marele amfiteatru de piatră şi ne aşezăm cu toţii, confortabil. Muţimea e uriaşă şi rugăciunile preliminare au început, probabil, de la opt.

Dalai Lama oficiază, secondat de traducătorCălugării s-au mutat pe deluşorul de lângă pavilionul oficial, zona pe care o ocupau ieri este acum plină de un morman imns de alimente – biscuiţi, dulciuri, fructe, lucrurile pe care de obicei le vezi binecuvântate prin ceremoniile tibetane.

Începe iniţierea, Dalai Lama vorbeşte în tibetană şi e tradus…. în nepali :(. Desluşesc pe ici, pe colo, câte un cuvânt şi îmi dau seama despre ce vorbeşte. Iniţierea curge cu altfel de mantre şi îmi dau seama că este diferită de ceea ce am experimentat în Kathmandu… şi aşa şi e. În loc de Buddha Amitayus, aici iniţierea este cu Tara albă, una din cele 21 de manifestări ale Tarei, entitatea fundamental feminină din panteonul buddhist tibetan.

călugării s-au mutatCu copiii noştri, occidentali răsfăţaţi, jucători pe telefoanele mobile şi veşnic având nevoie de ceva, se întâmplă lucruri  interesante. Ea rămâne cu ochii ţintuiţi pe oficiantul ritualului, iar el adoarme buştean. Între explicaţii şi curgerea propriu-zisă a ritualului şi mantrelor, mulţimea ascultă, răspunde, primeşte.

Finalul e marcat de migrarea călugărilor, cu coşuri imense, prin mulţime. Mai întâi se împart mâncarea şi băutura conscarate – o biluţă de tsampa şi un pic de suc – împreună cu brăţările de viaţă lungă, şnururi de mătase purtând triplul nod care semnifică unitatea dintre înţelepciunea vidului şi compasiunea universală, apoi începe marele ospăţ. Pufuleţi, ronţăieli, bomboane, biscuiţi. mulţimea începe să se mişteEntuziasmul e aşa mare, încât renunţăm să încercăm să ajungem la ofrande (sunt bune de dus acasă, aşa cum noi folosim anafura, pentru cei bolnavi, istoviţi sau blocaţi). Dar ajung ele la noi. Tibetani necunoscuţi, care ne văd că ne sfiim să participăm la îmbulzeala fericită, ne dau care un biscuit, care o pungă de pufuleţi, iar la un moment dat, pe panta abruptă încep să se rostogolească mandarine către noi :D. Deşi distribuţia mâncării e extrem de entropică, nu poţi să nu simţi avântul şi bucuria cu care se face. Oamenii pleacă acasă cu sacoşe de bunătăţi, e ca un Moş Crăciun în Himalaya.

templul e minunatÎn zona pavilioanelor de suport, caut un loc în care să las donaţii şi nu găsesc. În schimb, primesc ceaiul tibetan, cu unt, şi orez cu stafide.

Ne ducem spre templul central, acum deschis, şi  stăm într-o coadă strânsă ca să intrăm. În îmbulzeală, pierd un şal tare drag, primit de la prieteni, din lână roz. Îl trec la capitolul „ofrande” şi las o sumă generoasă lângă statuia înconjurată de eşarfele ceremoniale khata, din mătase albă. Statuia este înconjurată de micile stupe cu relicve, iar pereţii pictaţi din jurul ei sunt absolut minunaţi.

buddha Ieşind din templu, cu sacul sufletului plin de lumină, învârtim sutele de roţi de rugăciune aşezate în jurul templului. Noi-nouţe, încă nu se învârt perfect, iar pe perimetrul spiralat mai e încă loc pentru câteva zeci de roţi, care nu au fost încă instalate. Facem parte din lungul şir de oameni care se concentrează, se roagă, învârt roţi.

statuile Buddha din alveole au culori şi mudre diferite… ar trebui să mă mai documentez puţin, să îi învăţ pe toţi cei  28 buddha primordiali…

Cu mine au călătorit bileţelele cu intenţiile celor din ţară, fiecare roată se întoarce, cuzecile ei de mii de mantre, pentru toţi aceştia şi toate fiinţele simţitoare din acest Univers şi din toate celelalte. Trecem pe lângă steagul tibetan, care flutură, îndârjit, rezistenţa anti chineză…

buddhaCoborâm încet din înălţimea Tathagata Tsal şi din vibraţia iniţierilor cu Dalai Lama, şi ne oprim le celebrul „cum bar”, bieţii indieni, cineva ar trebui să le spună de gafa asta lingvistică, latina şi engleza curentă nu fac casă bună deloc. Încă un lunch cu American chow sau chow mein sau ce o fi chestia aia, despre care ownerul zice să nu ne mai uităm în meniu, că ştie ce vrem, şi apoi plutim, lent, mai jos, mai jos, până la hotel. cu noi e o sticlă de coniac cu o albinuţă pe ea,  bună pentru frigul înconjurător. Mă strecor în pat, să diger ce am primit. Mason e peste mine, îmbrăţişându-mă şi cuibărindu-se cu aceeaşi nevoie de tandreţe pe care o are un copil mic. Reuşesc totuşi să adorm, şi când mă trezesc aterizez în plină petrecere. E târziu, nu mai ne arde să ieşi să mâncăm, aşa că pătrundem, autorizat, în bucătăria infamă şi facem un orez cu legume la wok, distrându-ne în gaşca stoned.Buddha În tigaia mare, rotundă şi neagră a aterizat tot ce am găsit în bucătărie:) – conopidă, bob, vinete, morcovi, ceapă, usturoi, şi mirodeniile găsite cotrobăind prin borcane.  Muzica porneşte din nou, dansăm, proprietarul şi-a chemat toţi prietenii, se pozează, se filmează şi sticla de coniac e suptă ca vântul de participanţii euforici. Când adolescenta noastră devine centrul atenţiei, dau stingerea şi plecăm la somn. Există o limită cu găştile astea de bărbaţi.

*                 *

*

Pentru cei care doresc să ştie mai mult despre Tara, iată un minuscul digest. Rog buddhiştii să îl trateze cu clemenţă 😀

Fiecare dintre cele 21 de forme are o culoare şi o postură diferită, precum şi calităţi diferite. Numele Tarei în tibetană este Dolma, iar cel al Tarei Albe, Dolkar, e forma scurtă din Dolma Karpo, care înseamnă Dolma Albă.

Tara albă este invocată pentru sănătate, vindecare şi longevitate.  Ea închide rănile, fie că e vorba de corp sau minte,  iar iniţierea îndepărtează obstacolele care pot produce moartea prematură. 

Tara albă este extrem de puternică şi foarte apropiată de fiinţele simţitoare, ca o mamă de copiii săi. IMplineşte iute dorinţele şi ne oferă bucurie şi viaţă lungă, ajutându-ne să ne mărim înţelepciunea.  

Strâns legată de Chenresig (Avalokiteshvara), Bodhisattva al compasiunii, se spune că s-a născut din lacrimile acestuia. Se mai crede că ar fi manifestarea feminină a lui Chenresig, sau consoarta sa. Dintre toate cele 21 de manifestări ale Tarei, Tara albă este cea mai legată de această natură esenţială a compasiunii.

Culoarea albă, poziţia de meditaţie şi cei şapte ochi arată şi ele compasiunea şi vigilenţa faţă de suferinţa din lume.  

Mantra Tarei Albe este OM TARE TUTTARE TURE MAMA AYUR PUNE GYANA PUNTIN KURU SOHA, ceea ce înseamnă, în traducere liberă, Mă plec eliberatoarei, Mamă a tuturor celor Victorioşi, cerând pentru mine ca viaţa lungă, meritele şi înţelepciunea să se amplifice. Aşa să faci, binecuvântări.