fabricile de citate


 Semnez condica pe Facebook, cu aproximaţie, o dată şi ceva pe zi. M-am conectat şi cu oameni pe care nu prea îi cunosc. Mulţi din ei sunt cam spammeri.  Dar nu despre asta e vorba, ci despre abuzul de business în facebook, promovat necorespunzător.

Proliferează bula demnitarului de supt poala dealului. Ne dăm cu părerea, copiem citate, le spunem ălorlalţi – consideraţi a priori mai proşti ca noi – cum şi ce să facă. Îmi amintesc un curs de Qi Gong, la care maestrul a spus: „Dacă nu îi consideraţi pe toţi ceilalţi mai presus de voi, puteţi ieşi din sală”. Şi nu e vorba de o degradare ca antipod al mândriei stupide.  E vorba despre respect şi lipsa ideilor preconcepute.

Pe de altă parte, acum, că am tranşat cu învăţatul celorlalţi la distanţă, şi mie îmi plac citatele, în măsura în care sunt servite în legătură cu contextul şi interesele celorlalţi, şi nu ca pastile obligatorii. Am înghiţit de la comunişti lozinci şi diplome cu grămada, după care s-a dărâmat fabrica şi iat-o, ca un phoenix malefic, resuscitată din propria cenuşă, şi mai prolifică decât oricând.

Cred că nu e atât de important ce a zis sau zice ăla sau ălălalt. Cred că e important să internalizăm experienţele şi să ne învăţăm fiecare lecţie apoi, dacă suntem întrebaţi, să ne spunem părerea şi eventual să o legăm de un citat, pentru că altfel ne vom transforma într-o hărmălaie de vorbe goale care seamănă cu imaginea în oglindă a pisicuţei de mall. Dacă dai jos siliconul, colagenul şi ţoalele de firmă te alegi cu o ţoapă incultă.