Biletul roşu


Îmi plac mult tradiţiile care îmbină tehnicile de reprogramare personală cu practicile ceremoniale. Cred că Magia aceea caldă, bună şi adevărată există, iar creatorii ei suntem noi. biletul roşuProbabil aţi auzit despre tot felul de metode în care putem face visele să aterizeze în viaţă, iar cele orientale mi se par foarte potrivite pentru subconştientul nostru de europeni.

Lucrând într-o seară cu un grup, am folosit metoda biletului roşu. Ideea este să îţi scrii intenţia pe bilet şi să parcurgi o practică de încărcare, conştientizare, fixare şi detaşare faţă de obiectul dorinţei. Nu e scopul acestei postări să facem asta, iar pentru cei care doresc, vă spun de pe acum că o vom parcurge în ultima joi din anul 2013.

Ceea ce s-a întâmplat a fost că aveam şi eu un bilet roşu. Pe care m-am tot gândit ce să scriu. Fiecare dintre noi are scopuri şi aspiraţii personale în viaţă şi toţi avem lucruri la care vrem să mai muncim ca să le putem materializa. Şi, parcurgând lista care îmi poate alimenta sufletul, sau realitatea imediată, nu am putut scrie nimic pe bilet.

Am realizat că biletul roşu perfect, dar perfect, este cel pe care nu scrie nimic. Fireşte că am un obiectiv mare, final, general. Nu avea ce căuta pe bilet. Iar cele mici, intermediare, particulare parcă nu se puteau califica la alegerea pentru biletul roşu. Şi atunci…. ce ar trebui să scrie pe Biletul Roşu? Probabil subtitrarea biletului meu gol este că accept cu încredere şi primesc cu bucurie toate cadourile pe care mi le face Viaţa, Universul, Dumnezeu, pentru că ştiu că, după ce dezleg fundele şi despachetez aceste cadouri, o să ştiu ce să fac cu fiecare dintre ele. Fie că sunt clipe de durere sau de extaz, fiecare dintre ele e util pentru ceva. Nu primim niciodată piese de rezervă, şi talentul e să le poţi integra, folosi, pune la lucru pe fiecare dintre ele în maşinăria enormă care se numeşte EU şi la care lucrăm, neobosit, din clipa în care am luat prima gură de aer ca să ne pregătim de primul ţipăt. Grozav ar fi să putem mulţumi pentru fiecare dintre aceste cadouri.

Ador biletul meu roşu.

Imagine

pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale


pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale

să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Că bine zicea bătrânul Caragiale.

Undeva între disperare şi frustrare, din cauza ultimelor săptămâni în care am întâlnit oameni cu care tot lucrez de cel puţin un an, şi care sunt blocaţi în stări de care ar fi trebuit să scape de mult, realizez punctele comune ale situaţiilor: cu toţii sunt într-un prag de mare schimbare. Au o indicaţie clară asupra schimbării. Gandhi zicea că dacă vrei schimbarea, trebuie să FII schimbarea. Cu alte cuvinte, să ai curajul să scoţi capul din stratul moale şi cald cu care ţi-ai căptuşit viaţa (aceea care nu îţi place) pentru un pic de confort, şi să faci pasul acela în gol, ştiind că undeva, Cineva o să materializeze o treaptă pe care să păşeşti.

Când eşti aliniat cu talentele şi scopul tău, singurul lucru care te mai poate despărţi de acea curgere frumoasă şi plină de surprize, care e viaţa, este încăpăţânarea de a sta cantonat într-o stare fără potenţial. Ca o bilă care se află pe fundul unui castron. Acolo, la potenţialul minim, nu se mai poate întâmpla nimic, în afara înţepenelii cronice.

change 1

Şi atunci vine momentul acela, în care încrederea şi curajul îi dau fricii peste ceafă, şi păşeşti în gol. Chiar o faci. Asta îi dă bilei primul impuls, şi e uluitor cum se răsucesc toate în Univers, într-un fel paradoxal, şi se rearanjează sfidând toate regulile fizice şi ale cauzalităţii, misterios şi minunat, ca să acomodeze noua stare în care te-ai autodesenat.

Fizica cuantică a determinat că locul unei particule subatomice se schimbă când te gândeşti la ea. Avem puterea de a mişca munţii, la propriu, şi o folosim atât de puţin, încât, ca specie umană, suntem de râsul Universului. Bine-bine, dar cum schimb? Cum schimb?

E simplu… what you resist, persists, zice englezul.  În loc să te concentrezi pe situaţia curentă, fie ea o lipsă, fie un exces de lucruri, stări sau sentimente pe care nu le doreşti, ai, din nou, de făcut ceva ce sfidează tiparele cu care am fost amprentaţi din fragedă copilărie. Stai cu mintea la rezultat, nu la situaţia curentă. Concentrează-te să vezi filmul de la sfârşit la început, ca să oferi putere de manifestare acestui sfîrşti dezirabil.

seeds-of-change

Vrei iubire? Binecuvântează toate cuplurile care se sărută, înconjoară-te de lucruri pereche, nu te mai gândi de fiecare dată „păi eu nu am pe nimeni şi uită-te la ăştia”. Vrei bani? Binecuvântează tot ce e abundent: o pădure, o grămadă de bănuţi, un morman de pietre, valurile de legume de pe tarabele acestui anotimp. Vrei sănătate? Binecuvântează tot ce are mare vitalitate, de la bebeluşi la soarele de pe cer, de la fructe la oamenii care fac jogging în parc. Subconştientul tău se va deschide şi va lucra la posibilitatea ca lucrurile să fie aşa cum vrei, nu aşa cum te-ai înţepenit.

E simplu. Începe cu starea de final, şi cu recunoştinţa că această stare se întâmplă. Pentru că o dată cerut, lucrul acela e acolo, trebuie doar să îţi deschizi inima ca să îl primeşti în această Realitate în care funcţionăm.