Povestea ligheanului de alamă


onoraţi-vă prietenii, chiar dacă nu mai sunt aiciAm avut o prietenă extraordinară , Mariana. Mariana era doctor în etnografie şi psiholog, unul dintre cei mai buni practicieni români pe testul Szondy (îmi amintesc că a văzut că sunt însărcinată când nu eram încă nici în luna a doua) şi apărea în viaţa mea de câte ori eram prin vreo criză.

O moştenisem de la soacra mea, Dumnezeu să o ierte, împreună cu inelul cu piatră albastră care a sosit de ziua mea, după  marea plecare. Nu ştiu de ce tot vorbesc de oameni mutaţi de aici azi… ba da, ştiu. Pentru că lăsăm urme în viaţa celorlalţi. O să vorbesc despre una dintre aceste urme.

Mariana veşnic avea ceva de rezolvat şi, fiind eu chimistă, îmi pune în braţe într-o  bună zi un mare lighean de alamă, mega pătat, rugându-mă să rezolv problema. Am încercat şi pe aleea de gospodină, şi pe cea de inginer chimist (cu ce substanţe am putut găsi), ligheanul arăta binişor, dar nu corespundea cerinţelor. Aşa că Mariana a decretat: păstrează-l tu, eu oricum nu am loc. Aşa şi era: în apartamentul ei micuţ de bloc, plin ochi cu cărţi, nu mai încăpea mare lucru.

Ligheanul a tot navigat prin casă, pe afară, cu funcţii de stocare, în general, până când, înainte de plecarea în Amazon, mi-a trăsnit ideea de a-l transforma în fântână. Am cumpărat o pompă submersă, am pregătit bucăţele de sticlă polizată şi… m-a luat febra călătoriei pe sus. Întoarsă în România, decid azi să întorc cu susul în jos tot livingul, pentru că s-au adunat cinci ghivece cu flori roz şi o vază cu lalele aşijderea (e un motiv ca oricare altul), aşa că, în marea renovare şi realiniere cu Stelele Zburătoare ale Anului Şarpelui de Apă, chiar am răsturnat toată logica încăperii ca să mă pliez pe pătratele benefice, şi am dat peste lighean….

Unul dintre remediile bune de anul ăsta, pentru consolidarea succesului, este această fântână. Aveam pietre de pe plajă, şi scoici, am renunţat la cioburile de sticlă şi am umplut  cu apă legendarul lighean, care stă exact în colţul în care sunt necesare remedii de metal. Am adăugat câteva picături de ulei esenţial pentru armonizarea spaţiului. Diseară voi lucra cu unul dintre uleiurile de abundenţă… şi iată cum cadoul Marianei a ajuns să prindă viaţă într-un an atât de puternic şi transformator cum e 2013. Cred că e felul cel mai potrivit în care, ani după ce ea a trecut dincolo, marele lighean de alamă a devenit matca bogăţiei, iubirii, bucuriei şi norocului din casa mea, împrospătată pentru a primi cum se cuvine valurile de energie care o vor parcurge în următoarele douăsprezece luni.

Păşeşte cu dreptul în 2013


Avem o grămadă de tradiţii şi superstiţii pentru un început bun: să mănânci struguri şi peşte… să nu mănânci supă de pui… să porţi roşu… să ai bani în buzunar. Să te laşi sorcovit. Să deschizi o plăcintă cu răvaşe. Şi tot aşa…

Probabil că motorul cel mai puternic în tot ceea ce ni se întâmplă este intenţia, pe care o consolidăm în felul ăsta. Pentru amatorii de activitate „avansată”, puteţi planifica o meditaţie – fie înainte de miezul nopţii, fie imediat după. Valul de bucurie care infuzează toată zona orară în care vă aflaţi la ora 12 este un fel de undă purtătoare pentru intenţia cu care intraţi în meditaţie.

Puteţi alege o meditaţie „liberă”, pe o temă cum ar fi alinierea cu energia universală, care să vă îndrume şi să funcţioneze ca un combustibil pentru întregul an care urmează. Sau acceptarea a ceea ce este, ca lecţie supremă (vorba zen-băieţilor care îmi plac aşa mult: Problema e, de fapt, soluţia). Sau blândeţea faţă de tot ceea ce este.  Apropierea de identitatea reală şi de capacităţile asociate scopului superior al existenţei noastre pe acest Pământ. Sau iertarea…

Tehnica e simplă: aprinzi o lumânare, te aşezi într-un colţişor liniştit (sau îţi pui căştile în urechi şi alegi de pe playlist-ul din telefon ceva care să sune armonios), respiri, respiri, respiri şi laşi intenţia să îţi conducă gândurile către spaţiul acela non-gând din meditaţie. Revii amintindu-ţi ce informaţii ai primit :D, mulţumeşti şi închei meditaţia.  Pentru cei care au probleme cu concentrarea, se poate alege o meditaţie ghidată. Găsiţi câteva foarte abordabile la

http://www.orindaben.com/pages/home/wwmeditation_starenergy/.

sau puteţi alege una în limba română dintre Riturile de Trecere de la Children of the Sun:

http://www.childrenofthesun.org/index.php?option=com_content&view=article&id=511&Itemid=265

Puteţi alege ritul Iubirii, pentru a crea forţa de transformare… sau pe cel al Co-creaţiei, pentru a conştientiza şi folosi puterea de a crea pe care o avem cu toţii.

Meditaţi în grup, dacă puteţi. Grupul aduce o amplificare semnificativă energiei meditaţiei. Iar la încheiere dedicaţi rezultatul evoluţiei personale şi globale, ca pe o ofrandă nevăzută pentru o lume mai bună, care începe chiar acum.

Un an plin de miracole!