De pe culmi… în şanţ


tuk-tukAseară, după două ore realmente istovitoare în prăvălia de bijoux, dăm să plecăm spre tuk-tuk, cum i se spune drăcoveniei cu trei roţi, motor de motocicletă şi coviltir de plastoc negru. Noapte. Lumină ioc. În loc să cobor cu graţie pe grătarul de lângă trepte, nimeresc alături, în şanţ 😀

Great. Pantaloni rupţi, julituri în genunchi şi o senzaţie nu prea prietenoasă într-una dintre glezne… Tot e bine, până dimineaţă mi-a trecut. Timpul zboară, a început al doilea capitol de învăţături cu Dalai Lama. Pe drumul spre templu mă gândeam că, acasă, planificasem cum o să chiulesc ca să văd asta , aia, ailaltă. Acum abia aştept să se facă dimineaţă, ca să aud ce mai are de spus. Am avut şansa ca, după un drum scurt, un iaurt şi un momo cu legume, să asist la una dintre cele mai elocvente demonstraţii de oratorie. Perfectă şi completă. Mai jos, uşor de sărit pentru cei nerăbdători, în italice, ce a avut de spus cel mai înţelept om din lume azi.

O să vorbesc o parte în engleză (conceptele generale), o parte în tibetană)aspectele specifice). Aceasta deoarece dacă filosofia lui Buddha e explicată în engleză, filosofia lui Buddha e tare slabă,  fiindcă engleza mea e foarte slabă 😀

(cantul de deschidere, de data asta pe stil taiwanez, e foarte diferit; dacă a ales să răspundă taiwanezilor, le respectă obiceiurile locale. Săptămâna trecută, pentru că audienţa ţintă au fost chinezii, era un altfel de cant).

Fraţi şi surori întru spirit, din nou, am avut ocazia de a ţine o conferinţă despre budism pentru singaporezi, vietnamezi şi oameni din Hong Kong, şi , de asemenea, indonezieni. Aşa că, într-adevăr,  sunt foarte fericit.

Budismul, istoric vorbind, este una dintre religiile asiatice importante. Azi, datorită tehnologiei, dezvoltării informaticii în ţări, culturi şi religii diferite, chiar în unele zone îndepărtate, oamenii arată interes faţă de Buddha Dharma. Avem aici chiar un grup din România. Mărturisesc că nu ştiu despre România mai mult decât Ceauşescu, şi că nu am fost niciodată acolo. [pare sincer surprins, nu a venit niciodată în ţara noastră ]

Avem aici oameni din Argentina şi Uganda. Am fost acolo, am văzut un templu budist. Aşa cum creştinismul este internaţional, aşa devine şi budismul.

Budismul, accesat prin tantrism, presupune altruism infinit, cu accent pe mediu. Azi chiar avem nevoie de acest mesaj.

Conceptul de interdependenţă: această vedere este din nou ceva foarte relevand pentru lumea de azi. Populaţia umană este în creştere. A crescut şi utilizarea resurselor. Tehnologia şi noul mod de viaţă aduc mare schimbare, cu impact pe mediul natural. Conceptul nostru de interdepedenţă este foarte important pentur întreaga planetă în sine.Aparte, dar nu separat, viitorul fiinţelor umane este legat de ecologia planetei. Conceptul de interdependenţă este şi mai relevant azi, şi aplicabil şi în economie.

Savanţii medicinii au început să realizeze că pentru a avea o sănătate mai bună trebuie să ne îngrijim de emoţii. Emoţiile stabil,e calmul minţii sunt importante pentru sănătate. Astfel, interdependenţa este foarte relevantă pentru medicina holistică.

În zilele de altădată,  Tibetul era Acoperişul Lumii. Acum, realitatea este puţin mai dură acolo. Complet schimbată. De aceea, conceptul de interdependenă e cu adevărat relevant în zilele de azi.

Uneori dau un telefon la prietenii musulmani. Conceptul budist de interdependenţă este util pentru ei, de asemena. Buddha Dharma e important pentru lumea de azi, indiferent că e budistă sau non-budistă, credincioasă sau necredincioasă: tuturor le place acest concept.

Unii oameni de ştiinţă agreează acest concept. Unii dintre ei nu sunt persoane religioase dar au aflat că în practică acest concept este foarte relevant.

Aceste doctrine budiste sunt relevante pentru lumea de azi. Cu mai mult de 35 de ani în urmă, am avut contact cu ştiinţa – în copilăria mea. Cunoştinţele mele sunt foarte limitate dar aveam interes pentru religie.

Când am manifestat interes pentru a mă întâlni cu oamenii de ştiină şi a discuta , un prieten m-a avertizat: „ştiinţa e moarte cuată pentru religie”. Apoi am vorbit. Budismul examinează şi analizează critic unele dintre învăţături. Dacă apar contradicţii cu principiile, atunci aceste învăţături interpretabile sunt inacceptabile. Chiar Buddha însuşi a spus clar „toţi cei ce mă urmează nu trebuie să creadă pur şi simplu niciuna dintre învăţături decât prin experiment”. Acest lucru, în sine, este foarte ştiinţific.
Dacă oamenii de ştiinţă demonstrează că nu există viaţă după viaţă, budismul va trebui să accepte acest lucru. Astfel, m-am gândit: „nicio problemă, niciun pericol să discut. Cred că savanţii, cu mintea lor sunt străluciţi, indiferent de naţionalitate. Foarte, foarte obiectivi. De aceea, sunt întotdeauna bucuros să mă văd cu adevăraţii savanţi. Mintea lor este foarte deschisă spre investigaţie şi sunt gata să accepte concluzii contradictorii. Sunt foarte obiectivi.

Acum, după mai mult de 30 de ani, a devenit clar că dialogul este cu ştiinţa lui Buddha, nu cu budismul. Nu vorbim despre viaţa viitoare, viaţa în spiritul lui Buddha, salvare. Aceasta e treaba noastră. Încercăm doar să dovedim ceva cu ajutorul ştiinţei.

2500 de ani, budiştii au supravieţuit fără ştiinţă. Dar ştiinţa modernă este foarte dezvoltată. Ei acceptă etica morală, pentru că ştiinţa încearcă, pur şi simplu, să găsească adevărul.

Dacă facem cercetări, vrem să obţinem aceasta [rezultatul] prin raţionament ştiinţific. Trebuie să încercăm să găsim realitatea într-un mod neutru. Nu există nicio îndoială în privinţa poziţiei sau a punctului de vedere. Odată ce găsim realitatea, este cel de-al doilea nivel util, vătămător sau neutru?

Mintea calmă sau pozitivă este foarte bună pentru sănătatea noastră. Oamenii de ştiinţă se gândesc cum să aducă pace minţii. Aceasta este etica morală. În această privinţă, dacă supunem analizei mintea modernă, cele mai bune resurse de informaţii despre minte şi emoii sunt religiile asiatice – hinduismul, budismul, care vorbesc despre Samadhi şi mintea focalizată într-un punct unic.

Antrenarea minţii

Vedem din ce în ce mai mulţi savanţi dornici să primească informaţii despre minte, emoţie, cum să abordezi diversele emoţii.  Textele budiste menţionează deja particulele atomice şi subatomice şi cosmologia. Este important să învăţăm despre cosmolocie, materie , în special fizica cuatică. Până acum, ce rău a produs asta? Sunt un practicant budist. Nu acccept muntele Mehru şi lumea plată. Îmi asum această libertate.

Învăţăturile din ştiina modernă sunt un ajutor imens. Discuţia sau împărtăşirea acestui concept sunt ceva nou şi extrem de util. Vor mai apărea cărţi despre aceste discuţii.

Buddha poate fi separat în ştiinţă, şi aici ne ngajăm în dialog, concept filosofic pe care îl dezbatem uneori, şi religie, pe care nu o abordăm.

Aceste concepte sunt ineresante pentru savanţi. Dar creştinii sunt interesaţi de vid. Am mulţi preteni creştini interesaţi de preacticarea compasiunii, dragostei, iertării. Un călugăr creştin, dintre aceştia, nu mai este printer noi dar era interesat de vid. I-am spus: „Asta nu e treaba ta, e un concept budist. Nu ar trebui să te gândeşti la asta, pentru că e vătămător”. Totul e relativ, nu absolut.

I-am spus deliberat că mai bine e să nu se gândească. O parte e implicată în dezbaterea cu ştiina. Dar de religia budistă nu ne atingem niciodată. Obiecivul principal al dialogului este o înţelegere mai profundă a eticii mprale, pentru că în acest moment ea ne lipseşte, ceea ce face să se producă probleme de care nu avem nevoie.

Am văzut familii foarte bogate, care nu au nicio grijă în privinţa banilor, ar care , individual, sunt persoane foarte nefericite. Tinerii sunt afectaţi de violenţă, droguri, probleme. Aşa că avem nevoie de ceva eforturi.

În privinţa secularismului, cred că acesta este foarte important. Nu este o lipsă de respect, ci mai degrabă un rspect faţă de toate religiile.Un vechi prieten mi-a spus că unul dintre motivele pentru care India a instaurat cu succes democraţia este tradiţia de 2000 de ani de respect faţă de oameni cu vederi diferite. A menţionat că acum peste 2000 de ani exista o relii’gie care nega existenţa lui Buddha: Charwaka. Ceilalţi filosofi consideră că această Charwaka este nihilism şi critică vederile Charwaka. Ei descriu oamenii care au această concepie ca sfinţi sau înţelepţi (rishis). Rishi înseamnă sfânt. Ei contestă, dar respectă non-credinciosul Charwaka. Şi noi vrem respect pentru non-credincioşi.Eu am aceeaşi concepţie. Trebuie să devoltăm o metodă de promovare a eticii fără să ne atingem de religii: pur secular. Este foarte posibil. Aşa ar trebui să se întâmple.

Valorile seculare sunt universale. Dacă avem o abordare prin religie, aceea nu este universală. E numai pentru budişti. Avem, într-adevăr, nevoie de secularizare pentru a promova aceste lucruri. De aceea lucrăm cu oamenii de ştiinţă. Promovarea eticii seculare este motivaţia mea. Dar nu vorbesc niciodată despre religia budistă.

Cunosc un neurolog vestit. E un mare savant şi e, de asemenea, budist. Uneori, explică vederile budiste. A menţionat că atunci când abordăm viziunea budistă „îşi pune roba budistă” iar când discuia e ştiinţifică poartă „halatul de om de ştiinţă”. Eu port halatul de om de ştiinţă, nu vorbesc despre viaţa viitoare ş.a.m.d. Promovez valorile seculare.

Buddha , când a dat primele învăţături despre cele patru adevăruri nobile, a explicat natura celor patru adevăruri nobile, funcţia celor patru adevăruri nobile şi rezultatul celor patru adevăruri nobile. Explicaţia despre realitatea nu conţine nicio menţiune despre ceva pozitiv sau negative. Atunci, după cunoaşterea realităţii, şi pentru că nu ne dorim suferinţa, ar trebui să înţelegem ce e ste suferinţa şi cum să depăşim suferinţa originară. Aceasta arată vederile budiste.

A treia parte se referă la conceptul budist referitor la posibilitatea segregării cauzei suferinţei. Merită să facem un efort de  a elimina sursa suferinţei, aceasta produce bucurie constantă.

Şi Buddha a făcut ceva în trei părţi: ştiinţă, concepte şi practică (religioasă).
Concluzia este: budismul este relevant pentru lumea de azi. ARe ceva sens? 😀

Oricând ţin o conferinţă despre budism, scot în evdenţă explicaţia despre conceptul de realitate.  În ţările budiste, cum ar fi Tibetul sau China, Coreea, când explic structura budismului, atunci audienţa adoarme. Când ajung la câte un institute, arunci toată lumea e foartă trează. Nu există prea multă intenţie de a învăţa :D. Dacă doar credinţa ar fi sugicinetă, de ce s-a străduit Buddha să creeze aşa multe nvăţături? tunci n-ar fi nevoie să studiezi ani şi ani. Cunoaşterea e absolut esenţială. Budismul nu are niciun fel de idee despre Creator. Este auto Creaţie. Creatorul Sinelui. Buddha Shakyamuni a fost, la origine, un om. Şi-a folosit tot potenţialul pentru a deveni Buddha. Sămânţa de Buddha o avem cu toţii. De aceea, Buddha însuşi a creat un nivel de realizare. Ne-a învăţat: „voi aveţi natura lui Buddha”. El nu a făcut altceva decât să arate calea, sau metoda. Noi înşine sunem creatori.

Buddha Dharma sau starea de Buddha:

Nimeni nu doreşte suferinţa, aşadar Buddha a spus că sursa ultimă a suferinţei este ignoranţa. Ceea ce înseamnă că antidotul acesteia este înţelepciunea, nu o simplă dorinţă. Rugăciunea este o formă de dorinţă. Nu este opusul direct al ignoranţei.  Contragreutatea ignoranţei este cunoaşterea, nu mai multă credinţă. Prin analiză, Buddha a spus că  trupul uman este important, datorită inteligenţei. Utilizaţi-l ca să aduceţi o nouă conştiinţă, noi convingeri.  Prin aceste metode, se reduc emoţiile distructive şi se amplifică cele constructive. Doar iniţierea unui lama de rang mare şi articole pompate în capul vostru nu ajung.

„Vă arată calea către salvare, dar faptul că o realizaţi sau nu depinde de voi”. Viaţa realizată a elevului depinde de elev, nu de profesor. Profesorul ar trebui să îi arate grijă şi să îl înveţe, dar în final responsabilitatea este a elevului.

Cunoaşterea se obţine şi prin meditaţie şi viziuni ca ale vechilor lama. Foarte rar. Nu ar trebui să urmăm această cale. Datărită cuoaşterii şi studiului din vieţile precedennte avem impact, iar cu binecuvântarea lui Buddha, uneori devine posibilă realizarea. Dar asta depinde în general de propriul nostru efort.

Viaţa mea a avut ceva legături cu vieţile precedente, dar experienţa de acum , limitată, şi cunoştinţele limitate mă fac un elev destul de leneş.  Dar aceste cunoştinţe şi experienţă vin printr-un efort.  Studiez, meditez, mă rog uneori  în contemplaţie profundă.  De aceea, fraţii şi surorile mele întru spirit budist, studiul este foarte important.

Un alt lucru pe care doream să îl împărtăşesc este angajamentul meu, ca una dintre cele  6 miliarde de fiinţe umane, de a încerca să spun clar că vrem cu toţii o viaţă fericită şi plină de succes, aşa că trebuie să dăm atenţie valorii noastre interioară, care poate duce la mai multă pa ce, încredere în sine şi o viaţă fericită. Aceasta reduce frica, stressul, tensiunea. E transparent, nimic de ascuns. Nicio preten’ie. Nicio nevoie de a fi ipocrit. E adevărat şi sincer. Construieşte mai multă încredere în sine, mai multă putere interioară.

La nivelul al doilea, sunt budist. Cu cât cunosc mai muli adepţi ai altor religii, cu atât mai mult capăt un fel de convingere că toate aceste tradiţii poartă mesajul iubirii, adevărului (la nivel convenţional), sinceritate, transparenţă. toate poartă acelaşi mesaj şi au acelaşi potenţial.

Eu am o slujbă: să îl respect pe Buddha şi să cer permisiunea. Le spun celor care mă ascultă că Buddha, preaiubitul învăţător, a predat concepte diferite, lucruri contradictorii. Dar aceasta nu din cauza propriei lui confuzii. Buddha era ca un beţiv, să aibă într-o zi o anumită filosofie, iar în cea următoare alta? Sigur că nu. Chiar voia să creeze mai multă confuzie? Nu. Neînţelegeri?Să îi lase să se contrazică? Nu. Buddha a predat diverse filosofii din cauza ascultătorilor aflaţi în diverse dispoziţii. Pentru unii oameni, filosofia e foarte utilă. Alţii ar putea gândi că o alta e mult mai eficientă, mai potrivită. Aşa că Buddha a predat diverse filosofii contraditorii, necesar datorită diferitelor dispoziţii.

Pentru mulţi oameni, conceptul de Dumnezeu este mult mai eficient. Când se roagă, plâng. Practică devoţiunea către alte fiinţe. Fraţii noştri creştini au făcut un efort maxim pentru bunăstarea alto oameni. Cred că fraţii şi surorile creştine au adus o mare contribuţie. Îngereral, s-au dedicat bunăstării fiinţelor umane. Budiştii, foarte puţin.

Induiştii ca Ramakrishna au fost foarte devotai educării, copiind de la creştini. Acum, mănăstirile tibetane sunt dedicate educării tinerilor, cu toţii copiem de la creştini.

Puteţi vedea spitale şi şcoli misionare, călugări total dedicaţi bunăstării altora. Acestă dedicare vine din credinţă: e voia lui dumnezeu să serveşti fiinţele umane. La fel musulmanii. Uneori avem impresia că Islamul e militar. Greşit.

Cu cât am mai mulţi cunoscuţi de diverse religii, cu atât văd acelaşi potenţial, acelaşi mesaj, în afara chestiunilor de filosofie.

Unii creştini au senzaţia că dacă Dalai Lama vine în ţările creştine, aduce mai mulţi oameni în iad. Uneori e dificil. Nirvana, asta e ceva diferit. Conceptul de nirvana este complet dependent de altruism. Deci toate tradiţiile majore au acelaşi potenţial. Merită cu adevărat să respecţi toate aceste tradiţii. Avem nevoie de varietate de religii. respectul adevărat şi admiraţia sunt al doilea angajament  al meu.

Aici sunt nişte practicanţi creştini. Ar trebui să fim cu toii serioşi si sinceri. Dacă religia rămâne cunoaşterea noastră, iar viaţa de zi cu zi e diferită, asta arată că nu sunteţi foarte serioşi. În felul ăsta, nu avem beneficii. Trebuie să introducem predarea şi consilierea, care să devină parte din viaţa noastră. Acesta e un beneficiu real, iar întregul vostru comportament se schimbă. Înţelegem că în economie e ceva ipocrizie, dar în religie nu e loc de ipocrizie.

Acum, în privinţa budismului: tradiţia budistă este duală: balineză şi sanscrită. Cea balineză este cea de origină, baza Buddha Dharma. În cea indiană de mai târziu, budismul a atins un nivel academic. Sancrita era limba academică. Toţi marii maeştri au folosit sanscrita, iar – conform tradiţiei sanscrite – Buddha a predat învăţături în sancrită. Bali nu poate accepta asta.

Marii maeştri au fost oameni foarte inteligenţi. Întotdeauna au investigat critic. Dacă învăţăturile sanscrite n-ar fi fost predate de Buddha, mulţi nu le-ar fi acceptat. Multe citate sunt din texte sanscrite. În zilele noastre, citesc un comentariu important. De câte ori am timp, citesc. această sutra este minunată. E logică, un text autentic din gura lui Buddha însuşi. Acum patruzeci de ani am înâlnit un învăţat budist maghiar. [El susţine că] în timpul lui Buddha nu se folosea sanscrita acolo, aşa că textul sanscrit trebuie să fi venit mai târziu. Nu e cuvântul lui Buddha. Poate e adevărat, dar nu cred.  Poate acest budist nu aea cunoştinţe bue despre istoria Indiei. E de bun simţ ca istoria Indiei să fie ştiută mai bine de indieni.

Timpul lui Nagarjuna, care a venit la 400 de ani după Buddha, a trecut. Cunoştinţele lui ar trebui să fie mai bune decât ale oamenilor care vorbesc după 2000 de ani.

În al treilea rând, Nagarjuna era o persoană a cărui credinţă era în Buddha. Avea curaul de a examina propriul text al lui Buddha prin propriul raţionament. Trebuie să examinaţi. Totuşi, apar două diferenţe: Ân Bali, a dat învăţături În [indescifrabil] sutra, a dat învăţături anumitor fiinţe umane care îl puteau vedea pe Buddha, dar, de asemenea, unele zeităţi. Adstfel , Buddha a predat aceste texte sanscrite, câtorva indivizi cu capacităţi superioare. Învăţătura noastră a transmis-o  către foarte puţine fiinţe umane. Învăţăturile scrise au fost predate doar de dascăli Bali. Atunci Nagarjuna, mare maestru, a menţionat cuvintele budiste în sanscrită. Avea o vedere sceptică despre textul mahayana născut atunci. În cuvântul lui Nagarjuna se vede un efort special de a dovedi că acest text a fost predat de Buddha. Acum, pot dovedi punctul de vedere logic despre cele patru nobile adevăruri [

1. Life means suffering.

2. The origin of suffering is attachment.

3. The cessation of suffering is attainable.

4. The path to the cessation of suffering., mai ales  al treilea  [Niruda?], separarea de suferinţă. În Bali, nu prea e mult de demonstrat pentru a demonstra posibilitatea de a obţine separarea, pe baza experienţelor noastre zilnice. De aceea, traducerea sanscrită e foarte utilă pentru a cosntrui budismul. Fără aceasta, ar trebui să ne bazăm pe cuvântul lui Buddha.

În cazul Tibetului, budismul a fost intreodus de un adept al lui Nagarjuna, Shanta Rakshita [pentru mai multe detalii, puteţi consulta http://books.google.ro/books?id=B0C-IhEKrSEC&pg=PA190&lpg=PA190&dq=founder+of+tibetan+budhism+rakshita&source=bl&ots=8MPS_2T8rt&sig=7ZYIYsLb92KynCMspP1uFYbVyzc&hl=ro&ei=i8PrSpvnJaOOnQOWiaGVDw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=5&ved=0CBgQ6AEwBA#v=onepage&q=&f=false], un mare maestru, un mare logician.

Astfel încât meditaia budistă dependentă porneşte de la aceste pietre de hotar. Tibetanii au pos accent pe studiul examinării logice şi critice. Datorită acestor mari maeştri, Buddha Dharma în sec. VIII (prin intermediul unui călugăr) a pus bazele monasticismului, iar acesta a ţinut învăţături, dezbateri, lucurui de acest fel.

Paranteză. Punctul principal despre cele patru nobile adevăruri [aici HHDL trece de la engleză la tibetană]:  după iluminarea şi predarea celor patru nobile adevăruri la Varanasi, de ce a preat despre suferinţă? Aceasta a arătat interdependenţa de bază: există două niveluri,

1. Cauzalitatea. Orice lucru trebuie să se întâmple datorită propriilor sale cauze. are propria sa continuitate.

2. Dacă încercăm să investigăm nivelul mai profund al realitate, există o contradicţie. Dacă trecem de aparenţe, apare o altă imagine: absena independenţei. Lucrurile sunt construite pentru a fi un instrument al gândurilor. Acesta este un alt nivel de interdependenţă. Dependenţa apare sau este desemnată.

Primul nivel este acela al cauzalităţii brute. Acum, menţionăm suferinţa deoarece suferinţa este principala noastră problemă. Sentimentul suferinţei şi al presiunii şi al durerii este acolo.  La acest nivel, de asemenea,

1. există un nivel senzorial: plăcere, satisfacţie, durere

2. şi unul mental. Uneori , mental suntem fericiţi, dar fizic bolnavi. Alteori e invers.  Nivelul mental este superior. expeirena noastră zilnică arată că durerea fizică poate fi diminuată prin gândire mentală. Dacă ai o durere gravă, şi te gândeşti doar la durere, rezultatul e mai multă durere. Dar eşti mai bine decât pacientul de alături, care are ceva critic şi deci te simţi mai bine. Suferinţa mentală este foarte greu de stăpânit prin confort fizic. Pentru oamenii bogaţi, remediul erau prietenii.

La nivel fizic, totul poate fi ok, dar la cel mental omul bogat se simţea tot timpul în disconfort – prea mult stress, nelinişte, teamă, îndoială, gelozie nu pot fi suprimate de confortul fizic.

Suferinţa şi plăcerea au două niveluri. Suferinţa nu ne-o dorim. O putem îndepărta după dorinţă? nu. Cu rugăciuni? nu.

Logic, pentru a îndepărta suferinţa avem nevoie să atacăm cauza acesteia.  În al doilea rând, Buddha a explicat cauza suferinţei. Cauza ultimă este ignoranţa. Sunt atât de multe niveluri… TRebuie să investigăm. apoi trebuie să facem diferenţa între ignoranţa primară şi alt fel de ignoranţă.

La nivel mai profund, medităm pentru a privi la baza ignoranţei. Apoi, la nivel pasiv, ignoranţa este realitatea ultimă.

În definitiv, ele nu există! Ambele tipuri –  cel convenţional şi cel legat de natura ultimă a lucrurilor, sunt concepţii greşite. Pentru fiecare concepţie greşită, există şi un opus – ceva care arată diferit. Deci realitatea este diferită, în funcţie de cum apar lucrurile.

Orice minciună înseamnă că nu există bază. Dar adevărul are bază. Clar. Minciuna nu stă în picioare, dacă o investighezi. Ignoranţa devine din ce în ce mai slabă. Adevărul înseamnă realitate. Realitatea e totdeauna acolo. Adevărul e opusul minciunii, iar pe măsură ce trece timpul  doar adevărul devine din ce îm cae mai puternic.

Ignoranţa, indiferent cât de puternică e, este contracarată de înţelepciune. Ignoranţa devine din ce în ce mai slabă.

al treilea adevăr nobil, separarea de suferinţă, este posibil. Odată ce avem puţină conştiinţă [de sine] , deoarece nu vrem suferinţă vrem să urmăm metoda care permite această separare. De aici, al patrulea adevăr nobil. Posibilitatea de a ne separa de suferinţă, deoarece există această posibilitate, trebuie să urmăm metoda. Acesta este al patrulea adevăr. Acum , să ne ocupăm de cele fizice. Este vremea prânzului 😀

Acţiunile distructive şi emoţiile distructive sunt printre altele abuyul sexual, limbajul grosier, ura. Cele constructive sunt compasiunea, respectarea punctului de vedere al celuilalt. Putem dezbate în contradictoriu fără mânie şi fără ură. Raportul între emoţiile constructive şi cele distructive: vrem fericire, bucurie, le considerăm pozitive. Suferinţa nu o dorim. Emoţiile care  creează fericire, bucurie sunt constructive. AStfel încât compasiunea şi toate acestea sunt pozitive. Ura şi celelalte aduc mai multe necazuri, pentru că sunt negative. Emoţiile distructive, imediat ce se dezvoltă, ne tulbură starea mentală, pe când cele pozitive ne ajută să ne menţinem mintea calmă. Interacţiunea deliberată cu starea celorlalţi prin compasiune poate produce mai întâi o tulburare, dar într-un mod mai profund este plin de înţelegere. Dacă simţiţi puternic dorinţa pentru starea de bine a celorlalţţi, la nivel profund  veţi fi plini de încredere în sine.

Deci unele emoţii sunt distructive, altele- constrctive. Apoi, există un fel de calitate mentală care creează o atmosferă pozitivă. Mai multă mânie şi subiectivism fac atmosfera mai densă. Mintea cu mai multă pace aduce o atmosferă puternică. Există un motiv pentru etichetarea emoţiilor ca distructive şi constructive. Cele constructive sunt poyitive pentru karma şi duc la o minte bună. Cele negative sunt vătămătoare pentru Karma. De fapt, Karma în sanscrită înseamnă acţiuni. La nivel motivaţional, emoţiile pot fi constructive, distructive şi neutre.

Cele patru adevăruri sunt legate de cauza suferinţei. Ce este suferinţa* Conform gândirii noastre convenţionale, sufrinţa înseamnă dureri. Buddha a explicat 3 niveluri:

  1. Suferinţa suferindului (aceasta include animalele)
  2. al doilea nivel este cel al suferinţei schimbării. Să ne imaginăm că vă este frig în timpul iernii. Apoi sunteţi duşi la soasre, simţiţi confort. apoi soarele devine prea fierbinte. De fat prima senzaţie de confort nu este cu adevărat o plăcere, ci o reducere treptată a suferinţei, care pare plăcută.  Dacă staţi la soare, nu simţiţi mai multă plăcere, ci căldura.   La masa de prânz, mâncarea e bună, Dacă suntţi pe jumătate plin, senzaţia este puţin redusă,. Dacă sunteţi plnişi mai mâncaţi, vă simţiţi rău. La fel, forţa soarelui produce iniţial satisfacţie şi apoi respingere.  Aceasta e suferinţa schimbării. Tot ceea ce noi considerăm pozitiv devine o sursă de suferinţăă. Animalele nu pot realiza acest lucru. Noi, oamenii, age abilitatea de a realiza sursa suferinţei.
  3. Atât timp cât viaţa noastră deste sub dominaţia ignoranţei,  aceasta este un agregat karmic. Corpul este baza minţii la nivel grosier. În experienţa cotidiană, folosim nivelul grosier pentru a judeca ce vedem , ce auzim… În starea de vis, fără vise, apare un nivel de conştiinţă mult mai adânc. De la acel nivel, starea de vis este puţin mai grosieră.  Când leşinăm, starea e şi mai profundă.  Când murim, nivelul iniţial este puţin senzorial, apoi se reduce, apoi respiraţia se opreţte, inima se opreşte, creierul încetează activitatea iar apoi moare. Unii oameni, după moarte, îîncă mai au o minte conştientă. Unii oameni, dup mparte, dşi sunt în moarte clinică, au corpul nealterat timp de una, două, trei săptămâni.

Aici, în India, au fost câteva cazuri în car ecorpul a rămas nealterat după moartea clinică. [de exemplu, ] Dascălul meu după ce a murit, în urma câtorva luni de paralizie de la un accident cerebral.Au venit medicii de la Delhi şi au verificat, iar corpul a rămas proaspăt timp de 30 zile.

Sunt mari maeştri şi învăţaţi, despre care am primit informaţii mai târziu, au avut corpul nealterat 3 zile. Au fost trimişi la clinicile şi spitalele din Delhi. Au fost oameni de ştiinţă care au dorit să verfuce, S-a adus, atunci, echipamente – a fost o maşină specială, disponibilă petru zece zile. Când maşina e disponibilă, nimeni nu moare 😀

Când am primit ştiri despre corpul nealterat [îşi freacă mânuţele] mi-am zis că asta e o ocazie de aur, să mergem acolo cât mai curând posibil. S-a pus pe capul său o grămadă se sârme. A rămas proaspăt timp de trei săptmâni. Mi s-a spus că rezultatul testelor a fost că la o săptămână după moarte încă se mai înregistrau scurte momente de unde electrice. Ştiinţific este imposibil dar s-a întâmplat . Trebuie să mai fie şi alte cazuri, apoi vom putea confirma. Este prea devreme să tragem o concluzie.

Mintea interioară, subtilă, încă se afla în corp. Când îl părăseşte, începe descompunerea. De asemenea , unul dintre semne este sângee care curge pe nas. Uneori, corpul pare încă viu. Imediat ce mor, prin nas curge lichid. Atunci pleacă cel mai subtil nivel al minţii.

Emoţiile distructive afectează nivelul grosier al minţii, chiar în vis (acesta este încâ un nivel foarte grosier. Dincolo de acesta,  e prea subtil. Există un fel foarte profund de stare fără gânduri a minţii. Acel fel de minte poate merge în starea de Buddha. Conform sistemului tantric, cel mai profund nivel este acolo pentru a reaminti de natura Buddha. Este o continuare, fără început, fără sfârşit, a stării de Buddha.

Al treilea nivel : nivelul grosier al minţii şi corpului este dominat, influenţat, controlat de ignoranţă. Aceasta este suferinţa inerentă existenţei.

Aşadar, aceasta este explicaţia despre suferinţă.

A treia desprindere de suferinţă: fiinţele suferă. Ignoranţa contrabalansează întotdeauna înţelepciunea. Mintea, care capturează adevărul aşa cum este şi concepţiile greşite sunt opuse. DAcă unul este prezent, celălalt nu poate exista. Dacă creşte căldura, scade frigul. Cu o asemenea contradicţie, schimbarea nu este posibilă.

Mintea este lipsită de formă. De aceea felul în care mintea percepe lucrurile este următorul: adevărul sau minciuna, cum se poate face distincţie? La el, mintea cuiva nu reuşeşte să perceapă realitatea. În cel mai rău caz, se înşeală complet. Cele două componente opuse nu pot continua la nesfârşit. Ignpranţa fără opoziţie se poartă ca un stăpân. Mai rziu, vine înţelepciunea, sau conştiinţa, sau realizarea, şi aşa ignoranţa se diminuează. Propria natură a înţelepciunii umane  este pură. Toate nivelurile distorsionate aparţin stratului grosier. Când acesta încetează, deoarece adevărul are o bază concretă, lucrurile devin foarte clare. Cu mai multă investigaţie, devin şi mai clare, şi mai clare, şi mai clare.

Acesta este motivul: vederile greşite nu au o bază solidă.  Cele corecte au o bază solidă. Ambele sunt o parte a minţii. Minea este un continuum. La antrenamentul fizic, un boxeur sau săritor care se pregăteşte pentru olimpiadă trebuie să o facă intens timp de câteva lni. Fără antrenament continuu, condiţia fizică intră în declin. Odată antrenată mintea, ea rămâne continuu la acel nivel. Odată ce îl obţii, nu trebuie să te mai antrenezi pentru a-l re-obţine.

În al treiliea rân, propria natură a minţii este acum constructivă, acum distructivă. Acă arăţi mânie, nu poţi rmâne mânios 24 de ore. Pentru unii oameni, dragostea şi bunătatea nu pot rămâne acolo întotdeauna.

Hitler avea o ură puternică pentru evrei nu datorită copilăriei sale, ci a factorilor externi. Adânc, înăuntru, există sămânţa compasiunii. Evreii l-au considerat pe Hitler negativ încă de la început [din copilărie] 😀

Stăzi negativ, mîine pozitiv, datorită factorilor externi. Acestea arată că mintea în sine este neutră. Atitudinea negativă este plină de ură. Atunci acea persoană nu va trăi niciodată vederea pozitivă, pentru că propria natură a acelei minţi este negativă. Nu este cazul. Aşadar, mintea noastră de bază este neutră; din cauza mediului sau a factorilor externi, devine mai puţin neutră, Acesta este al trilea factor.

Acum, să combinăm cele trei. Vederile greşite nu pot exista fără vele corecte. Ambele percepţii sunt o parte din minte, aşa că, dacă vederile corecte devin mai solide, cele greşite care nu au bază solidă devin mai slabe.

Cobinaţia dintre cei trei factori duce la posibilitatea de eliminare a factorului distructiv. Aceasta este separarea de cauzele suferinţei. Ce credeţi? Are ceva sens? :))

Acest lucru este foarte important. Trebuie să ne gânim că propria credinţă e produsă de analiza şi experimentarea învăţăturilor .  Inteligneţa este foarte importantă, de aceea budismul şi compasiunea trebuie să se bazeze pe raţionament. Pentru a dezvolta punctul unic al credinţei, trebuie să studiem ceea ce a predat Buddha. Şi să experimentăm la nivel mic. De asemenea, dorinţa de a obţine separarea presupune că trebuie să studiem posibilitatea separării şi să obţinem un fel de convingere: este posibil, altfel dorinţa de a obţine starea de Buddha este doar un si mplu cuvânt . Cu toţii recităm Vreau să devin Buddha de 1000 ori…

Cunoştinţele mele sunt limitate. Experienţa este limitată. Mai mult studiu, conoaştere, analiză duc la o altfel de credinţă. E ceva aici, altceva acolo, care ne spun să le punem cap la cap. E ca un joc de puzzle, în care facem gradat conexiunile cu propriile noastre experienţă, apoi obţinem imaginea completă, apoi congingerea, apoi, cum spune Nagarjuna, ajungem Buddha.

există două niveluri în toate religiile.

  1. Budiştii care nu se gândesc la sistemul de concepţii şi cum ajungem la beneficii fără a-l cunoaşte… 😀   A gândi este factorul cheie. Fără a şti şi doar rugându-se la Buddha [nu este posibil]. Un altul: familia mea este pudintă, ala că şi eu sunt budist. 😀    La fel şi tibetanii, repetă Om mani padme hum. Într-un fel în care sună ca money, money, money :)) . Desigur, nu e nimic rău în asta. Să reciţi numele lui Buddha nu face rău.
  2. Celălalt nivel : tradiţional, promovat de 8 învăţaţi dintre ultimii 600 (6 podoabe şi 2 maeştri supremi). Unii dintre maeştrii mei favoriţi nu sunt incluşi, dar ei sunt preferaţii mei.  Aşa că am adăugat încă câţiva şi am ajuns la 17 maeştri. Toate textele scrise de aceşti maeştri  acoperă cei 4 factori şi scopul scrierii  textului. Persoana care citeşte trebuie să aibă o vedere critică. Întâi ne întrebăm care e conţinutul şi ce e util în acel conţinut. . bneficiu pe termen lung este că dacă investigăm aceste lucruri, atunci ne dezvoltăm dorinţa de a le studia. Aceste texte sunt făcute pentru al doilea fel de budişti, cei critici.

Aş vrea să fac un apel la voi. – aceşti budişti – să daţi mai multă atenţie studiului mai intens.

Deci, acesta a fost al treilea dintre cele patru nobile adevăruri. Odată ce acem o viziune posibilă a destinaţiei viitoare, atunci căpătăm entuziasmul pentru a o practica.

Al patrulea nobil adevăr: practicarea Dharma [http://en.wikipedia.org/wiki/Dharma] şi a tuturor studiilor majore la nivel fizic  este o disciplină. Îmbrăcaţi-vă într-un anumit fel, reţineţi-vă de la acţiuni, reţineţi-vă de la cuvinte care fac rău. Spuneţi adevărul. Totate acestea depind de nivelul mental. Toate emoţiile distructive trebuie să le înfrânăm: conduita morală, la nivel fizic şi mental.

În ce priveşte factorul biologic, există o bază pentru emoţiile distructive cum ar fi ataşamentul, mânia, ura. Pentru supravieţuire avem nevoie de asemenea acţiuni. Chiar şi plantele prezintă ambele aspecte. Este foarte natural. Seminţele pentru a se împrăştia , au capacitatea de a zbura cu vântul şi de a se duce departe.

există un sistem numit iubire. Floarea soarelui are dimineaţa o poziţie, la prânz alta iar după amiaza alta, după soare. ARe nevoie de lumina soarelui. Nu este motivată de altceva decât de factorul biologic. Plantele din deşert au echipament ca să ţină apa.

[momentul ceaiului. prezintă ceaiul ca pe o ofrandă]

Astfel înct pentru a supravieţui copriul nostru are nevoie de anumite acţiuni, astfel încât nivelul de motivare să ne facă să dorim eliminarea urii şi a mâniei. A ataşamentului. Unii oameni de ştiinţă săpun că autnci când vine ura, sângele merge la muşchi pentru a-i pregăti de luptă. Teama face ca sângele să se ducă n picioare pentru a fugi.

Într-o anumită măsură, când ţin o conferinţă despre compasiune, fac distincţie între nivelul de bază, amestecat cu ataşament, şi cel orientat pe acţiune. Compasiunea orientată pe acţiune poate deveni inamicul vostru, ducând la furie şi ură. Deoarece aceste lucruri sunt orientate pe acţiune, ele sunt limitate, subiective (numai pentru prietenul tău, nu şi pentru duşmanul tău). La vârste fragede, chiar în pntecul mamei, compasiunea mamei este extrem de importantă pentru copil. Pentru câteva luni sau ani, grija mamei este o problemă de supravieţuire – fără ea, nici păsările, nici câinii sau pisicile nu pot supravieţui. Biologic, grija altcuiva este vitală. Acel simţ al grijei vine din compasiune. Aşa că suntem cu toţii egali în ce priveşte acel tip e compasiune, care vine cu laptele mamei, grija mamei. Cei care au primit maximum de grijă şi afecţiune au adânc, în ei, mai mult confort. Cei cărora le-a lipsit grija mamei sau care ao fost bruscaţi des (abuzaţi de părinţi),au certuri în familie, au adânc, înăuntrul lor, un pic de sentiment rece. Ei nu pot dezvolta un adevărat simţ al interesului pentru ceilalţi, fiindcă lor le-a lipsit. Nu hrana şi adăpostul, ci afecţiunea. Extrem de important. Oamenii de ştiinţă au separat puii de maimuţă de mamele lor. Cei care au crescut împreună cu mamele erau mai jucăuşi. Cei separaţi erau totdeauna prost dispuşi, totdeauna puşi pe bătaie.  Acesta este factorul biologic. Luaţi-l ca pe o sămânţă, apoi utilizaţi inteligenţa umană, raţionamentul şi experienţa. Priviţi vecinii care se ceartă tot timpul. Copiii acestora vor arăta mai multă anxietate. Folosiţi bunul simţ şi apoi căpătăm convingerea: compasiunea este importantă. Pentru bunăstarea noastră fizică, la fel. Mintea plină de compasiune susţine sistemul imunitar.

Anul trecut am avut o operaţie. O grămaă de pietre în vezica biliară,  îndepărtate prin chirurgie.Dacă vă gândiţi că Dalai Lama are puteri miraculoase, e o prostie. Dalai Lama are putere de vindecare :D. Anul trecut operaţia mea a arătat că nu am puteri de vindecare. După operaţie (chiar serioasă, vezica biliară era de trei ori mărimea normală), care durează în mod normal 10-15 minute, în cazul meu a durat 3 ore – chiar complicat – a fost foarte foarte dureros şi foarte dificil să mă mişc.Dar în cinci zile m-am recuperat complet.  Medicul a afirmat că starea mea fizică e foarte bună. Mi-am revenit foarte repede. Starea mea mentală normală este extrem de liniştită. Practic compasiunea, altfel sarcina mea devine ipocrită. Aşa că propria mea experienţă mentală, e importantă pentru sănătate. Aşa că trebuie să acordăm atenţie stării de linişte a minţii.

Un alt punct:  am menţionat frumuseţea. Fizicul e foarte importantă, dar mentalul e mai important. Lumea e materialistă, se cheltuiesc mulţi bani pe frumuseţea fizică, şi nu se dă nicio atenţie frumuseţii interioare.

Al doilea nivel al compasiuniiănseamnă să îţi foloseşti bunul sinţ şi să dezvolţi convingerea despre utilitatea şi importanţa compasiunii. Acţiunea sau atitudinea orientată către suferinţă rduce la o transformare a compasiune în compasiune obiectivă. În acest sens, putem fi îngrijoraţi de propriul duşman. Aceasta se dezvoltă doar prin raţionament, exerciţiu, nu e biologică. Cu cât e mai puternică, cu atât ura şi mânia scad. Crima, furtul, abuzul sexual, minciunea, cuvântul dur devin imposibile. Gîndiţi-vă, pur şi simplu, la lege. Dacă ucid o peroaă, mă duc la închisoare sau primesc o condamnare la moarte. La al doilea nivel, dacă fac un păcat grav trebuie să mă confrunt cu consecinţele. La al treilea nive, iubesc această fiinţă simţitoare. Ca pe mine. Această dragoste este atît de preţioasă încât mă înfrânez de la crimă. Primele două motivaţii nu o includ pe a treia.

Abţine-te de la crimă, reţine-te de la de la a omorâ la nivelul al dolea, gândindu-te la lege, şi din cauza consecinţelor negative asupra gândirii. Compasiunea înseamnă că a treia le subsumează pe primele două, dar primele două nu o subsumează pe a treia. Prima nu are nicio virture. A doua are ceva virtute. A treia e o mare diferenţă. E Bodhicitta, compasiunea infinită, altruismul infini, un noroc pentru minte, o mare diferenţă. Toţi aceşti maeştri îmbrăţişează întotdeauna altruismul infinit. Buddha devine sfânt datorită acestei minţi. Chiar în viaţa prezentă, mai multă compasiune, bunătate, pace interioară înseamnă mai mulţi prieteni, mai mult zâmbet. Atitudinea mânioasă, mulţi o pot avea. Dar compasiune reală? Nu cred. Poate unele maimuţe. Zâmbetul care arată doar dinţii e diferit. Unele zâmbete sunt sarcastice, altele derogative şi manifestă agresiune. În locul calmului, aduc mai multă teamă şi întuneric. Zîmbetul adevărat: simplu, ca fiinţă umană, doar pentru a arăta o atitudine de frate sau soră umană aduce multă alinare.

Deci, în acest fel este atitudinea altruistă. Imediat ce dezvoltăm ceva convingere, de acolo începând, zi şi noapte, vom avea mai puţine coşmaruri. Şi apoi, zi după zi, viaţa voastră devine mai plăcută, cu mai ăuţină teamă. Mai multă pace. Indiferent de credinţă, fiţi o persoană bună.

Suntem egoişti. Egoismul este important, dar extrema este distructivă. Fiţi egoişti mai degrabă într-un fel înţelept decât într-unul prostesc. Aveţi grijă de voi, aveţi grijă de alţii. Dacă vă devotaţi îngrijirii altora veţi putea să vă împliniţi jurământul de conduită morală. Pentru a putea avea o conduită morală, ne trebuie viziunea corectă – cea numită înţelepciune. Pentru aceasta, este esenţială atenţia, grija. Sunt trei exerciţii. Pentru moralitate, este necesar să înţelegem cauzalitatea o integrăm în exerciţiul minţii, al corpului şi al vorbirii. Pentru aceasta ne trebuie atenţie, grijă. Prin ea veţi putea să faceţi concentrarea dharma. Următorul nivel al celor patru nobile adevăruri este să înţelegem ce este suferinţa şi să depăşim cauzele suferinţei, actualizând al trei lea nivel, iar apoi să practicăm calea.

A înţelege suferinţa implică suferinţa suferindului şi suferinţa schimbării. Al patrulea nivel de concetrarea este cel în care sentimentul e doar neutru; pentru aceasta trebuie depăşită şi suferinţa suferindului.  Cel mai important tip de suferinţă este cea inerentă, suferinţa stării existent (kara, acţiune). Dacă nu vrem această suferinţă, ceea ce trebuie făcut este depăşirea celor trei otrăvuri: dorinţa, ura şi ignoranţa. Când vedeţi posibilitatea de a depăşi această suferinţă, şi vă gândiţi că ignoranţa este inamicul, ar trebui să depăşiţi ignoranţa. Aici sunt două şcoli de gândire. prima se referă la dezolare, cealaltă la obscurantismul cognitiv. Diferenţa se află în înţelegerea subtilităţii vidului. Dacă te agăţi de identiatea personală sau de fenomene luate drept identificatori înseamnă obscurantism cognitiv. Nagarjuna a identificat această otravă ca iluzie sau distrugere a emoţiei. De asemenea, în sutre se menţionează înţelegerea vidului pentru a ajunge la Arhat [persoană eliberată].

Perceperea adevăratei naturi a lucrurilor distruge emoţiile negative. În aceeaşi măsură, trebuie să priviţi la cauză şi să o perăţiţi, atingând Nirvana. Cu cât vreţi mai mult să depăşiţi emoţiile negative, cu att va fi mai mare dorinţa de a ajunge la Nirvana. Srinţa de a atinge Nirvana este ca a încerca să dobori propriul inamic. Veţi folosi mijloacele potrivite pentru a sfărâma duşmanul şi veţi fi victorioşi. Pentru a avea încredere deplină în depăşirea ignoranţei, trebuie să căutaţi calea, apoi cum să conştientizaţi suferinţa, iar apoi să realizaţi asocierea şi să practicaţi calea.



4 comentarii la “De pe culmi… în şanţ

  1. „Doar iniţierea unui lama de rang mare şi articole pompate în capul vostru nu ajung”

    „…trebuie să dăm atenţie valorii noastre interioare, care poate duce la mai multă pace, încredere în sine şi o viaţă fericită…”

    ce frumos si adevarat!
    de strigat pe strazi

  2. cele trei „forte”: Buddha – creaza, Vishnu – generalizeaza („implementeaza” – ha!), si vine clipa lui Shiva, dansand pe ruinele „vechiului”, distrugand (…vechiul nivel de entropie, am zice azi), pentru a face loc unui alt ciclu re-inoitor…
    Nu pot sa neg utilitatea lui Vishnu (uite, ii sunt recunoscatoare pt experienta ta „limita”!), dar „taina” este totusi mai puternica in actul creatiei, iar din cauza lui Shiva ….m-am facut psiholog, fara ca finalmente sa mi-l pot asuma cu „indrazneala” hristica: fata de el ma simt un tradator, un exclus, ma resimt un vesnic culpabil, ca un paznic la portile unor comori care isi neaga identitatea in cazul in care ar pleca mai departe in cautarea altor orizonturi de cunoastere…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s