The Inner View

Rareori ai ocazia să vezi un loc prin ochii celor care îl locuiesc. Traseele turistice îți oferă țintele sigure, cosmetizate, dar sărăcite de spiritul locului.

Am zburat spre Amsterdam lin, ușor, fără probleme.  Am aterizat cum aterizează Taromul – de nu-l simți -și am trecut printr-o procesare de bagaje mai largă decât o știam. Acum sunt 23 benzi, iar la banda noastră soseau valize de la trei zboruri 🙂

Afară, platanii și clădirile din sticlă și oțel îți oferă peisajul acela viu, curat, liniștit pe care am ajuns să îl asociez cu pământurile acestea noi, salvate din mare. Taxiurile uber au plăcuțe de înmatriculare albastre și șoferi pe care îi cheamă Omar, Ahmed… tot așa. Întrezăresc pătura lucrătoare a Olandei – toate acele furnicuțe care fac lucrurile să se miște.

Suntem depuși la ușa apartamentului, după ce am trecut printr-un labirint de canale și străduțe pe care nu credeam să poată intra o mașină. Drumul e plin de hopuri care te încetinesc. Am navigat printr-o promițătoare zonă de restaurante, pe care o vom vizita, cu siguranță. Valizele rămân jos și urcăm una dintre cele mai abrupte scări pe care le-am întâlnit vreodată.

Apartamentele sunt mici aici, cocoțate pe verticală, fiecare centimetru pătrat e valorificat: pământul salvat din mare e scump, a fost plătit cu efort mare…

Gazdele noastre sunt incredibile. De la atenția cu care am fost îndrumați pentru ieșiri, bagaje etc (inclusiv banda și timpul de așteptare) la cina pe care ne-au pregătit-o, curgem prin realitatea orașului cu ușurință. În apartamentul lor ne așteaptă paharele de cristal, un motan gras și puțin reactiv, care se mobilizează când dă cu nasul de iubire , și o cină perfectă, de Orient Mijlociu, în care nebălăcim cu drag 🙂

Canalul din față e verde, pe tot drumul am văzut bărcile parcate pe malurile canalelor, și, dacă te trezești devreme, înainte să înceapă forfota (deși forfota e majoritară prin intermediul bicicletelor și trotinetelor electrice de tot felul) poți veedea o pereche de rațe sălbatice, care caută mâncare, lăsând o urmă de siaj în spatele lor. Vezi clădirea oglindită în această suprafață vălurită, ca o pictură expresionnistă.

E nor, e liniște, e bine la Amsterdam. Mergem să punem de un breakfast decadent.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s