de ce nu afișez un pătrat negru la fotografia de profil

Tuturor ne pare rău pentru cei plecați brusc, în accidente colective. E ca și cum un grup de suflete, statistic vorbind, și-ar fi terminat, treaba și au decis să plece. Și, cum noi, românii, avem talentul dramei, împrăștiem ce e dramatic. Ne ajută și media.

Am învățat de la Dalai Lama că atitudinea corectă față de tragedie este nu mila, ci compasiunea. Care este diferența?… Compasiunea este o atitudine activă. De a face ceva ca să ajuți. Dacă vezi un câine slab pe stradă, nu zici ”vai, sărăcuțul de el”. Te oprești la prima alimentară și îi  iei ceva de mâncare. Asta e diferența. Așa încât, în marea de dramatizare care ocupă orice eveniment de tipul ”plecări bruște”, cu toate posturile profitând jenant,aducând copii proaspăt orfani, în stare de șoc, în fața camerelor, și filmând sicrie, putem face ceva diferit.

Este vorba de susținere, ajutor, speranță și păstrarea unui echilibru care să armonizeze  stressul traumatic, nu să îl  amplifice.  Dacă lucrezi în media, gândește-te ce faci ca să aduci speranță într-o zonă scufundată în disperare. Bucuria într-o jale cumplită. Centrarea, într-un mediu confuz din cauza acestei traumatizări excesive.  Dacă ești un om obișnuit și nu cunoști pe nimeni care să aibă nevoie de ajutor direct, pune mâna pe digipass și trimite câțiva lei în contul Crucii Roșii (mie mi se pare organizația cea mai titrată, are obișnuința lucrului cu dezastrul) sau unde crezi tu că e mai bine.

Dacă acceptăm ideea că fiecare dintre noi este un câmp electromagnetic (și aici nu mai vorbim de speculații ezoterice, ci de fapte demonstrate științific) și câ există interferență între câmpuri, cu alte cuvinte, energia câmpului se modifică la contactul cu un alt câmp, înțelegem că, atunci când intenționăm Bine, se întâmplă Bine. Cu alte cuvinte, nu ne ajută să jelim la comanda presei vizuale, audio, scrise, ci să susținem activ, cu decizia de a fi o Sursă care împrăștie Binele.

Există o rezonanță stranie, pe care unii dintre noi o înțeleg, și pe care o poți folosi activ, disciplinat, încăpățânat, hotărând să fii tu cel care ține lumina aprinsă într-o cameră întunecată. Mulți dintre cei cu care am avut onoarea de a lucra au aplicat metoda în medii încărcate de negativitate, competiție, asuprire, ură, invidie, furie. Funcționează, fără greș, de fiecare dată.

Dacă ar fi să aleg o fotografie de profil pentru azi, aș alege Soarele. E cea mai înțeleasă sursă de lumină, căldură, viață. Intenționând ca lumina aceea să creeze o diferență azi.

Între victima socială, prizonieră în stări afective amplificate prin șantaj emoțional, și cel care trăiește conștient există o diferență mică, dar de mare impact: a alege în fiecare secundă ce să faci, atent la ce ți se întâmplă și ce se întâmplă cu tot ceea ce percepi împrejur. E un fel de măiestrie în arta de a trăi. Și asta nu înseamnă să defilezi insensibil la ceea te înconjoară. Înseamnă să alegi să faci ceva cu durerea, suferința, tristețea, și să devii tu lumina care lipsește, iubirea care lipsește, protecția afectuoasă sau alinarea.

De aceea, astăzi nu pun un pătrat negru la fotografia de profil, dar voi face un drum la bancă. Și mă voi îmbrăca în roz pentru asta, fiindcă e o culoare iubitoare. De iubire avem nevoie acum, nu de mai multă dramă.

Anunțuri

79 comentarii la “de ce nu afișez un pătrat negru la fotografia de profil

  1. Superb! Exact asta incercam sa le explic si eu celor care nu au dormit noaptea si stau in continuare in aceeasi energie! Te imbratisez cu drag! <3Claudiu From: Pisicka's Book of Life To: claudiu_stanescu@yahoo.com Sent: Monday, November 2, 2015 8:11 AM Subject: [New post] de ce să nu afișezi un pătrat negru la fotografia de profil #yiv5593783654 a:hover {color:red;}#yiv5593783654 a {text-decoration:none;color:#0088cc;}#yiv5593783654 a.yiv5593783654primaryactionlink:link, #yiv5593783654 a.yiv5593783654primaryactionlink:visited {background-color:#2585B2;color:#fff;}#yiv5593783654 a.yiv5593783654primaryactionlink:hover, #yiv5593783654 a.yiv5593783654primaryactionlink:active {background-color:#11729E;color:#fff;}#yiv5593783654 WordPress.com | pisicka posted: „Tuturor ne pare rău pentru cei plecați brusc, în accidente colective. E ca și cum un grup de suflete, și-ar fi terminat, statistic, treaba și au decis să plece. Și, cum noi, românii, avem talentul dramei, împrăștiem ce e dramatic. Ne ajută și media.Am” | |

    • puterea noastră e cea de a ne alinia pozitiv. e virală. e bună. merită folosită. Mulțumesc, Claudiu.

  2. Pingback: De ce să nu afișezi un pătrat negru la fotografia de profil – The Happiness Project | Catchy

    • Bună seara, tuturor ne-a murit cineva. Pe mine, personal, nu m-au ajutat cei care se jeleau, ci cei care au venit să îmi ofere sprijin și iubire. Cred că negrul este culoarea pe care o îmbrăcăm atunci când avem nevoie să ne retragem, să digerăm plecarea celor dragi, și nu un alt fel de drapel pe care îl arborăm. Îmi pare rău pentru impresia pe care am creat-o, vă respect alegerile și continui să cred că de iubire avem acum nevoie, și de lumină, nu de mai multă dramatizare. Dramatizare am făcut destulă și nu îi ajută pe cei care suferă. Vă înțeleg mânia – ce s-a întâmplat e intolerabil – și sper să avem cu toții parte de mai multă armonie.

      • Minunat cum oamenii actioneaza cu ganduri bune, chiar si atunci cand cuvintele din exterior sunt reci si dureroase. Nu te cunosc, dar felul in care iti pastrezi calmul este uimitor. Ar trebui ca si noi ceilalti sa invatam din asta. Un articol la fel de bland si luminos ca si autorul. Doamne ajuta si sa invatam cate ceva din toate astea. Doamne ajuta!

      • Multumesc mult pentru vorbele bune. Dupa castane si injuraturi, imi fac tare Bine. Si Bine intentionam pentru noi, toti, nu? ❤

      • Pisicka, ai pus gresit problema! Lasa-ne pe noi in negru,pentru doar trei zile, iar tu bucura-te de culoare! Acum, cu siguranta, vor da si altii culoare, dupa ce au aratat compasiune! As fi fost incantata sa stiu cu cine „stau de vorba”! 🙂

      • Si inca ceva… . Ai spus de negativitate, competiție, asuprire, ură, invidie, furie. Metoda ta funcționează, fără greș, de fiecare dată. La o inmormantare nu exista astfel de semntimente! Preda-le celor din familia decedatului… . Crezi ca functioneaza? Eu nu cred! Iar noi, cu ei am solidarizat! Dumnezeu sa-i ajute!

  3. De ce e musai bine ca tine si rau ca altii?
    Fiecare percepe durerea în felul lui.
    Îţi înţeleg şi respect demersul, dar nu sunt de acord cu el 🙂

    • Mulțumesc, Jay, pentru comentariu. Nu e musai. E doar un gând, care poate suna acceptabil sau nu, în funcție de cum suntem noi, fiecare,obișnuiți.

  4. Sunt in asentiment cu ce ai scris, l-as fi shareuit daca ai schimba titlul totusi . Nu lasa loc de liber arbitru si nu e pe aceeasi linie cu tot articolul…parerea mea.

  5. Eu am decis ca cele trei zile de doliu sa tin aprinsa o lumanare pentru a face putina lumina in bezna unde haladuie sufletele plecate violent si preamtur. Am fost si la banca si am donat bani. Si da, vreau ca adevarul sa iasa la suprafata pentru ca altii sa nu pateasca la fel. Pe morti nu-i poti reinvia dar poti sa ai grija de prezent!

  6. Asa este ! Trebuie sa vrem sa intelegem ca de rau scapam cu BINELE .Multumesc de explicatia care mi-a adus o picatura de intelepciune.

  7. Dar nu ai fi tu mai respectata daca tii doliu 3 zile ,cum tine toata lumea,din respect,si de maine sa vii sa ne spui cat de minunat e soarele?nu ne spune ca atunci cand moare vreun vecin de al tau tu te duci cu zambetul pe buze,imbracata in alb si le povestesti cum e cu energia si soarele….ai si tu dreptatea ta,doar ca ti-ai ales prost timpul.incearca sa respecti si pe cei din jur ptr ca daca ti-ar muri cineva drag….ai inebuni de plans daca ai vedea ca toti cei din jurul tau radiaza de fericire si se plimba cu soarele in suflet

    • Bună seara, tuturor ne-a murit cineva. Pe mine, personal, nu m-au ajutat cei care se jeleau, ci cei care au venit să îmi ofere sprijin și iubire. Cred că negrul este culoarea pe care o îmbrăcăm atunci când avem nevoie să ne retragem, să digerăm plecarea celor dragi, și nu un alt fel de drapel pe care îl arborăm. Îmi pare rău pentru impresia pe care am creat-o, vă respect alegerile și continui să cred că de iubire avem acum nevoie, și de lumină, nu de mai multă dramatizare. Dramatizare am făcut destulă și nu îi ajută pe cei care suferă. Vă înțeleg mânia – ce s-a întâmplat e intolerabil – și sper să avem cu toții parte de mai multă armonie. Cât despre zâmbet, fericire etc., nu am scris așa ceva.

  8. Doar oboseala foarte mare după un curs foarte complex și solicitant m-a oprit să scriu un articol cu un mesaj similar.
    Plus alte câteva argumente:

    1. În fiecare zi, în România, mai mult de 30 vieți sunt curmate prematur – și, adesea, din cauze care nu implică în niciun fel o alegere conștientă de a frecventa un loc evident nesigur sau de a se simți bine făcând lucruri despre care știu că sunt riscante. Aș vrea să văd interes, compasiune și suport pentru oamenii aceia cât sunt încă vii.
    2. În fiecare zi, în România, mai mult de 180 oameni au nevoie de sânge. Aș vrea să văd în fiecare zi cozi la centrele unde se poate dona.
    3. În fiecare zi, în România, tineri și mai puțin tineri aleg forme de distracție mai mult decât riscante. Aș vrea să văd mai multă responsabilitate în a gestiona plăcerea pe care o generează adrenalina.
    4. În fiecare zi, în România, aceia care vor să aplice legea sunt considerați răi, neînțelegători, dogmatici, comuniști și sunt înjurați, huiduiți. Imaginați-vă scena următoare: o echipă a poliției intră în clubul ‪#‎Colectiv‬, cu 5 minute înainte de dezastru, cu intenția de a opri distracția periculoasă… Vă las pe voi să continuați povestea: în scenariul meu, chiar tinerii care au plătit mult prea scump distracția i-ar fi huiduit, acuzat de abuz, de îngrădire a libertății etc. etc. Aș vrea să văd mai mulți tineri de partea celor care se străduiesc să asigure respectarea regulilor care asigura siguranța colectivă, chiar dacă, într-un context sau altul, ne limitează dorințele și plăcerile (pe care le rigicăm prea ușor, fără reflecție mai profundă, la rang de ”drepturi ale omului”).
    5. În fiecare zi, în România, sute de cadre medicale fac eforturi similare cu acelea pe care le-au făcut zilele acestea. Aș vrea să văd mai des oameni care recunosc și respectă aceste eforturi.

  9. Pingback: Despre tragedia de la clubul Colectiv și doliul național | Scoala pentru performanta, integritate si echilibru – adulti

  10. Da asa este Elisabeta. Ma bucur ca sunt oameni ca tine si ca PISIKA. Va iubesc!! Sa gandim pozitiv si sa ne mentinem educatiea. Educatia inseamna respectarea de reguli si legi pe langa iubirea pentru ceilalti.

  11. Sa ti moara si tie copilul sau prietena cea mai buna intr o astfel de tragedie sa vedem atunci daca te mai imbraci in roz si daca iti mai pui poze cu floricele pe campii la poza de profil..eu zic sa nu judecam si sa vb prostii daca nu suntem in locul celor care chiar sufera din toata fiinta, celor care, pt ei ,acele persoane poate ca erau totul , acele persoane care au murit si ceilalti care sunt in stare grava in spital poate ca erau tot ceea ce aveau si fiecare sufera in felul sau. nu poti veni tu sa spui cum trebuie sa sufere fiecare in parte , fiecare reactioneaza n felul sau. asa cum, cand te simti fericit si zambesti asa si ei , au suflet sfasiat efectiv, sunt distrusi psihic si acesta e felul lor de a se manifesta.sunt insa de acord cu tine la faza cu camerele de filmat..sunt copii ramasi fara mama si chiar nu aveau nevoie de media acum , insa e si un punct bun in asta ca prin media s a aflat de ei si lumea ii ajuta cum poate.sa privim partea buna a lucrurilor cum ai zis si tu dar sa nu judecam si sa impunem nimanui ce trebuie sa faca atunci cand a pierdut pe cineva drag….poate ca era totul pt el acel soare de care vorbesti tu ….

    • Bună seara, tuturor ne-a murit cineva. Pe mine, personal, nu m-au ajutat cei care se jeleau, ci cei care au venit să îmi ofere sprijin și iubire. Cred că negrul este culoarea pe care o îmbrăcăm atunci când avem nevoie să ne retragem, să digerăm plecarea celor dragi, și nu un alt fel de drapel pe care îl arborăm. Îmi pare rău pentru impresia pe care am creat-o, vă respect alegerile și continui să cred că de iubire avem acum nevoie, și de lumină, nu de mai multă dramatizare. Dramatizare am făcut destulă și nu îi ajută pe cei care suferă. Vă înțeleg mânia – ce s-a întâmplat e intolerabil – și sper să avem cu toții parte de mai multă armonie.

    • Da, ne-au murit tuturor, in cele mai absurde situații prieteni-poate singurii si cei mai buni dintre noi, rude, colegi, vecini. Durerea si golul din sufletele celor care si-au pierdut copii-poate singurul copil, nu le poate intelege nimeni.
      Total de acord cu Dna Elisabeta Stanciulescu: oricât de absurd, de dureros si de nedorit este, a fost un accident. Accidente se intampla zilnic, dar in acelasi timp, șansele de a muri intr-un club, la un concert sunt probabil 1 la milion. S-a intamplat acum cativa ani si unde locuiesc eu acum-au murit 200 de oameni, s-a mai intamplat in Brazilia-scria un blogger, cu siguranța in multe alte părți si cu siguranța se vor mai intampla.
      Singurul lucru pozitiv este coeziunea de care au dat dovada oamenii si solidaritatea, fara precedent in fața situației.
      In rest, afișarea doliului in profil, marșurile de demitere a lui Piedone, vinatoarea de vinovați – fara sens.

  12. Felicitari pentru viziunea clara! De cateva zile nu mai intru pe FB din cauza groaznicelor postari.Iti multumesc ca ai dat glas si sentimentelor mele!

  13. Felicitari pentru articol . Sunt de acord cu tine in absolut toate privintele.Foarte multi au afisat patratul negru in locul pozei de profil si apoi au postat imagini despre cum se distrau in club.In aceeasi seara. Acum isi exprima dezacordul, asupra unor idei ce exprima ( de facto ) modul de gindire pozitiv al rasei umane si asta de mii de ani. Din pacate si unii si altii au perpetuat. Unii se chemau Farisei ceilalti Invatatori. Din pacate proprtia dintre ei a ramas aceeasi.

  14. Foarte frumos articol,Pisicka!Mai ales că prin el am descoperit pagina care mi se pare extraordinară!Puțin înainte mi-am schimbat poza de profil și mi se păruse o ipocrizie să pun un pătrat negru,tradițional.Așa că am adus un omagiu îngerilor care ne-au părăsit și,în acelaș timp,un pătrățel mic și negru semn de compasiune către rudele îndurerate.Exact așa aș face și dacă aș pierde eu pe cineva apropiat. Felicitări,soarele era și el un semn bun,un semn de renaștere și conștientizare!

  15. Bravo,ai dreptate pacat,ca nu toti inteleg …..multumesc ptr. gandul ,energia,vibratia de iubire care ai trimis-o in univers de asa ceva avem nevoie nu de negativism ,ura….

  16. NU inteleg de ce sa fiu criticata ca am poza de profil, dar si cea de coperta, pe un fond negru, in semn de respect, dupa ce s-a declarat doliu pt.trei zile! Aproape toti muzicienii au facut asta si cred ca denota respect!
    Locuiesc in Ploiesti si am un baietel. Culoare si energie pozitiva, vom da de maine, ca va fi gata doliul. Tar de postat, n-am postat decat despre tragedie si nu am fost la nicio distractie, cu atat mai putin in vreun Club.
    Ca de obicei, trebuie sa fie cineva care crede ca detine „adevarul”!
    Fa ce crezi ca e bine! Atrage oamenii pentru a face ca tine, prin bunatate, nu prin critica! Sa schimbi lumea, o poti face incepand cu tine!

  17. http://www.colectiv.info am reusit sa centralizam informatii, avem o echipa de ~35 de voluntari care se ocupa de centralizare si mers in spitale & distribuit ajutoare de la furnizori. Am reusit sa ajungem la ~18.000 de utilizatori zilnic, cu ~45.000 de vizualizari.

    Avem nevoie de ajutor sa promovam proiectul de centralizare al informatiilor!

    Avem nevoie de ajutor sa identificam rudele victimelor!

    Puteti sa folositi formularele de pe website pentru contact sau adresa contact@colectiv.info

    Va multumesc ca ne-ati sustinut pana acum, mai solicitam un ajutor sa facem o noua zi sa conteze in aceast proiect!

  18. Ce porcarie de articol! Total nepotrivit, deoarece oamenii acestia nu sunt budisti. Asa isi arata ei doliul din suflet.

  19. Se pare ca in cautarea luminii si campurilor electromagnetice, ati pierdut din vedere sa nu va aruncati razele si undele personale in ochii altora.

    Este dreptul dumneavoastra sa va imbracati in roz pentru a va arata iubirea. Este dreptul dumneavoastra sa va puneti un soare ca poza de profil.

    Nu este dreptul dumneavoastra sa judecati nevoile altora sau modul in care fiecare isi exprima o durere, in liniste si tacere.

    Este agresiv si prostesc sa ii acuzati pe altii de „dramatizare” pentru afisarea doliului public si sa va erijati intr-un expert in suferinta altora. Dupa dumneavoastra, se pare ca ar trebui sa imi sun prietena care de-abia a scapat cu viata din incendiu si acum plange moartea a doi prieteni si sa-i spun <>

    Si este la fel de agresiv si prostesc sa faceti o dihotomie intre <> si cei care au ales sa-si exprime public doliul. S-ar putea ca cele doua categorii sa se suprapuna in multe cazuri.

    Si inca ceva, as aprecia sa nu mai repetati chestii precum „înțelegem că, atunci când intenționăm Bine, se întâmplă Bine.” S-ar putea intelege ca cei din club au ars pentru ca <>. Ii cunosc pe cativa din ei. Si sunt unii din oamenii cu cele mai mari intentii si actiuni concrete de Bine pe care i-am cunoscut. Daca lucrurile ar functiona asa, atunci ei ar trebui sa fie in continuare in viata, <> .

    Daca doriti armonie si compasiune, ati putea incepe de la dumneavoastra. Sa va exprimati durerea si trairile autentic, dar fara a-i judeca si blama pe altii pe care nu ii cunoasteti.

    • Îmi pare tare, tare rău pentru efect. Intenția era una de armonizare și de ieșire din curentul de amplificare a suferinței care s-a creat prin media și prin aportul unei mase critice. Sper să ne găsim cu toții calea și să înțelegem că opțiunile personale sunt opțiuni personale. Eu, una, le respect, chiar dacă nu sunt de acord cu ele.

  20. Vad ca ghilimelele mele au fost preluate ca html tags si nu au aparut in text. In fine, nu doresc sa continui dezbaterea, multumesc ca ne respectati optiunile personale.

    Si va recomand sa urmariti filmul de desene animate „Inside Out”, aparut in aceasta vara, despre rolul tristetii si nevoia de traire si acceptare a acesteia. Poate veti intelege astfel si o alta perspectiva.

  21. Nu culoarea hainelor care o porti iti schimba starea, ajuta dar nu o schimba. Daca port alb, nu inseamna ca nu imi pare rau ca mi-a murit bunicul. Durerea din suflet nu o poti scoate sa o pui pe masa. Trist ce s-a intamplat, acum avem nevoie de iubire, incurajare, daruire, nu patratele negre la profil, astea nu ajuta…

  22. Inteleg si punctul de vedere, si aprecierea vizavi de Dalai Lama.
    Insa, firesc este sa intelegem ca fiecare dintre noi reactioneaza diferit in situatii asemanatoare.
    Probabil ca daca un cunoscut, prieten, amic ti s ar fi aflat in randul celor decedati zilele trecute, ai fi gandit cu si mai multa compasiune si tristete. Mila nu exista aici, nu stiu de unde ti s a parut ca transpare de pe undeva. Compasiune si dragoste de oameni, tristete pentru prieteni ce nu ne mai sunt, patrat negru fb din solidaritate.
    Nici eu nu sunt de acord cu ura si invetsunarea ce pare ca s a declansat, dar inteleg ca oamenii reactioneaza diferit, actioneaza de asemenea diferit in momente ca acesta.
    Nu ma mbrac in roz maine, nici in negru. Ma voi imbraca ca de obicei, insa gandul imi este in doliu.
    Te mbratisez!

  23. Am inteles ideea principala si agreez ca intr-o situatie dramatica alegi sa nu amplifici starea de suferinta , dar totusi nu cred ca daca esti un om empatic si sensibil la problemele celorlalti poti sa radiezi lumina si sa te imbraci in roz. Sunt de acord ca important e sa faci ceva folositor , chiar si o mica fapta buna . Nu am schimbat poza de profil ,nu am dat share nici unei informatii despre tragedie ,dar desi sunt tare departe de Romania ,sincer am fost afectata de cele intamplate si nu am prea dormit sau sa fiu eu cea de toate zilele. Lucrez zilnic cu pacienti , sunt fizioterapeut, si o bucatica din sufletul meu e la fiecare dintre ei prin energia pe care o daruiesc.

  24. Patratul negru n’are nimic de’a face cu razele/chakrele/campurile de energie – e un simbol de doliu, pur si simplu. Intr’o alta cultura, ar fi fost alb. Sau roz, de ce nu? Insa in cazul de fata, nu e o alegere personala a unei culori, e alegerea unui simbol: s’a intamplat ceva tragic, tradus simbolic prin culoarea neagra, pe care toti o interpreteaza in acelasi mod. Nu „amplifica” nici o energie negativa, nu panicheaza si nu initiaza furtuni emotionale. E convenabil, simplu si unifica. Eu una am ales drapelul cu o banda neagra. E mai funky, mai vesel, dar culoarea neagra explica „de ce”ul. As putea pune si roz, insa va trebui sa adaug postul tau la descrierea imaginii, pt ca ceilalti sa imi inteleaga mesajul de tristete si solidaritate cu ce s’a intamplat. Si nimeni n’ar citi, si nimeni n’ar intelege.
    Iar ajutorul personal nu are nimic de’a face cu avatarul de pe facebook, sunt doua lucruri diferite si care nu se exclud sub nici o forma: faptul de a afisa patratul negru nu impiedica pe nimeni sa ajute in mod activ, din contra.
    Am ajuns intamplator pe site’ul tau, insa postul asta nu ma stimuleaza sa citesc restul continutului site’ului – e plin de superficialitate si auto-suficienta. Iar Dalai Lama sa ne mai lase cu lectiile de viata: nu toti suntem budisti, fiecare reactioneaza in fata tragediei cum poate. Nu exista reactie corecta sau incorecta in fata durerii, ci durere. Si atat. Inteligentul asta si toti acolitii lui sa ne mai scuteasca, si sa ne lase libertatea de a trai si simti asa cum ni se scoala. Daca vreau sa’mi bulesc chakrele plangand langa catel, am toata libertatea universului sa o fac, asta nu ma face incuiata emotional, ci ma caracterizeaza ca fiinta. Daca ma duc sa’i iau un sandwich dupa, e cu totul o alta mancare de peste – e o actiune, un raspuns al unei emotii. E halucinant amalgamul pe care’l faci intre lucruri.
    Iar presa a facut o super treaba: prin tertripuri de manipulare de baza ( apeland, tocmai, la mila/compasiunea oamenilor), a reusit sa ii mobilizeze. Fara presa si drama prezentata, nimeni nu ar fi fost la curent cu ce s’a intamplat si nu ar fi fost 12 000 de oameni in strada a doua zi. Si orfanii femeii de serviciu ar fi ajuns aurolaci in canalizari. E un schimb corect de „imi dai/iti dau”: imi dai rating, iti dau ce’ti trebuie. Hai sa nu mai fim ipocriti, si sa ne acceptam lumea pe care ne’am creat’o.

    • Felicitari, Waya! Bine punctat! Cred ca un om puternic, fara prejudecati, va fi intotdeauna, solidar! Iar asta nu se va putea intampla, niciodata, schimband un obicei vechi. Va trebui sa explici de ce faci altfel. Nu cred ca te va asculta cineva, dintre cei care au nevoie de compasiune si sprijin, in momentele grele.
      Nu poti convinge ca, cei aflati in suferinta pierderii cuiva drag, sa-si schimbe starea, aratand cat de pozitiv esti tu!
      Am schimbat culoarea neagra, din profil, exact dupa cele trei zile de doliu!
      Oare de ce trebuie sa vina cineva sa ne spuna mereu, ca nu asa e bine, ci cum stiu ei?
      Doamne ajuta!

  25. Mulţumesc. Am preluat articolul şi l-am postat pe facebook. Este exact ceea ce ar trebui să facă orice om când aude de dezastre: ceva constructiv.

  26. Pingback: de ce nu afișez un pătrat negru la fotografia de profil | madabad

  27. Pingback: Atitudinea corectă față de tragedie | ASTRODEVA

    • Vă mulțumesc pentru citare. Sper să ajutăm cu toții la un climat pozitiv (de fapt, primele semne se văd).

  28. habar nu aveti de ceea se intampla intr-un psihism in astfel de momente si cum trebuiesc ajutati, daca ati avea un dram de cunostinte psihologice, nu ati mai scrie aberatii pe toate gardurile. rusine tuturor spiritualistilor care fac-desfac case si servicii in scopul declarat de a mentine vibratii inalte, intrebati in stanga si in dreapta cand nu mai stiti cum sa tineti in viata bolnavii pe patul de moarte doar pentru ca apartinatorii va platesc multi bani pe sedinte de terapie, motivele adevarate va ies singure pe gura crezand ca ii puteti prosti pe toti.
    vai de capul vostru, tineti lectii despre lumina si iubire, dar va incarcati karma pentru voi si neamul vostru.

    • Vă mulțumesc pentru opinie și vă doresc să vă regăsiți echilibrul și armonia care să vă ajute să rămâneți într-o stare pozitivă și benefică. O singură recomandare: în toate cursurile de comunicare suntem învățați două elemente fundamentale:
      1. să evităm generalizările și etichetele, bazate pe experiențele noastre precedente (îmi pare, sincer, rău pentru situațiile neplăcutepe care le menționați)
      2. să vorbim despre noi, nu despre alții. Așa mai scăpăm de arătatul cu degetul. Este o practică extrem de eficientă.
      Numai bine!

      • E din ce in ce mai greu sa intalnesti oameni ca tine, care sa constientizeze ca iubirearea , respectul, aprecierea, recunostinta si implicit durerea nu consta intr-o nuanta, respectiv negru.Este fabulos ce impact nefast poate avea acest negru-doliu asupra unora.Dar e normal, daca universul e plin de gauri negre, capetele unora de ce n-ar fi?!

    • Multă frustrare, Stefania. De unde ai acumulat atâta?
      Era o vorbă pe undeva:
      când arăţi cu degetul spre cineva, nu uita că mai sunt trei care arată spre tine.

  29. Nu este nimic de schimbat in acest minunat comentariu al tau, este ceea ce ai simtit sa exprimi, cine a avut ochi sa vada, a vazut, cine a avut minte sa inteleaga profunzimea ,a inteles perfect ceea ce ai scris.Nu esti dator cu nici o explicatie nimanui! Foarte frumos ceea ce ai scris, f plin de adevar.Eu una, iti multumesc pentru acest articol si pt faptul ca existi! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s