Count your blessings,

zice englezul. Fericit cel care poate să se oprească din rotiţa de hamster ca să se gândească puţin altfel decât de obicei: nu la ce n-are, ci la ce are.

un roi de albinePoveste scurtă şi foarte frumoasă: aseară, unul dintre vecini mă sună să îmi spună că în ultimele două ore, un nor de albine a aterizat în merişorul meu primit hăt-hăt, demult, cadou de 8 martie de la GMP (Mulţumesc, Ana-Maria). Sun la Asociaţia Crescătorilor de Albine din România, la nouă punct, şi îmi răspunde o doamnă foarte vioaie şi plăcută (mulţumesc, doamnă) şi mă îndrumă către un număr de mobil. Cineva care lucrează acolo, dar are şi stupi.

Omul îşi rupe din timpul lui şi soseşte în câteva ore cu un fel de stupuşor mic (îmi explică de ce, e folosit pentru reproducere, separarea de mătci, chestii cu trântori şi competiţie sexuală) şi scutură merişorul în cutie. Alege o faţă galbenă, de semnalizare, deschide uşiţa acolo pentru albinele deja neliniştite şi urmărim dacă roiul rămâne în stup. După multă agitaţie, îi spun că mai simt o matcă pe afară 😀 şi o şi găseşte, după care, brusc, bâzâiala se linişteşte.

A fost aproape hipnotic să urmăresc gesturile acestui bărbat frumos şi foarte, foarte blând. Cum împingea uşurel mătcile în stup, să îşi rezolve ele acolo disputele teritoriale. Cum aşeza cu atenţie ramele, să nu strivească vreo albinuţă. Fetelor, dacă vă căutaţi un bărbat care să ştie să mângâie, alegeţi-vă un apicultor :D, nu am văzut atingere mai soft de atât.

IMG_3088Pe măsură ce pacea cobora în stupul bleu, cu perete şi intrare galbenă, contemplând cât de sofisticate şi minunate sunt fiinţele astea minuscule, a coborât peste grădină şi peste noi un fel de stare de graţie, de parcă văzduhul s-ar fi transformat pe neştiute într-o miere aurie, diafană şi liniştită. Ciudat cum aceste albine au venit aici, în mărul meu (apicultorul spunea că este neobişnuit ca un roi cu atâtâea mătci să vină aşa jos, de obicei urcă la 6-7 metri), exact în weekendul în care am experimentat prima criză de artrită din viaţa mea (am decretat că este şi ultima), cu dureri intense şi prelungi. Şi, de parcă leacul invizibil al albinei a difuzat în corp, de la momentul în care „fetele” au fost parcate în stupuşor, durerile mele s-au îmblânzit brusc. Am avut prilejul să cuget la semnul lucrului în cooperare, la semnul de vindecare şi cel de trecere şi, ca prin farmec, nu a sunat telefonul. Sigur că o să recuperez diseară cele două ore de muncă pe care mi le-a substituit întâlnirea asta miraculoasă cu Viaţa, dar nu regret nicio secundă din timpul suspendat pe care l-am petrecut în grădină în loc de trei prezentări, cât aveam de făcut.

Aşa încât, la capitolul recunoştinţă, sunt recunoscătoare Mamei care a trimis această familie în grădinuţa mea minusculă, efectului pe care ele l-au avut asupra mea şi Omului care m-a ajutat să le găsesc un domiciliu fix şi iubitor. E aşa multă bucurie şi gratitudine, că e greu de descris, dar sper ca un val din mierea asta aurie a farmecelor Naturii să te atingă cu aripa sa moale şi catifelată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s