Cu şurubelniţa şi patentul prin minte

Iadul nu există. A spus-o Papa Francisc, mai calificat decât mine la specialităţi din astea. Aş completa, cu vocea aia mică de spiriduş care vine şi te gâdilă pe la picioare, că pe Iad îl confecţionăm noi, aşa, ca la artizanat.

Am un miliard (circa) de exemple în care oamenii s-au decis să îşi şurubărească puţin mintea ca să intre în atitudine pozitivă şi li s-au întâmplat miracole, mai mici sau mai mari. Când eşti pregătit, subconştient, pentru lucruri bune, poţi să le recunoşti mult mai bine. Şi asta vine dintr-un antrenament încăpăţânat pentru a închiria camera proprie în blocul Pozitiv.

Ştiu, e refren vechi, şi s-a tot folosit. Să o luăm concret. 😀

Nu poţi fi pozitiv când te uiţi la cineva şi vezi ce e rău.  Dacă, totuşi, ai văzut ceva în neregulă, ţine-ţi gura sau exprimă speranţa că omul respectiv va fi [varianta pozitivă a lui naşpa]. Uită-te din nou, de la zero, la persoana respectivă şi alege ceva care e bun. Ancorează-te în acel ceva. Asta o să te ajute să îţi schimbi energia şi ceilalţi nu te vor mai percepe ca insuportabil 😀

Nu poţi fi pozitiv când te uiţi la tine şi te critici. Suntem hipnotizaţi cu toţii de un model extraordinar de imposibil, de pe copertele revistelor sau din cine ştie ce confecţie mentală. Atât de mult ne autocriticăm şi ne judecăm, încât uităm care sunt punctele noastre forte. Venim cu toţii pe lumea asta cu o căruţă de talente. Exerciţiu personal: fă-ţi o listă cu lucrurile astea şi practică-le cu disciplină. Să nu treacă zi de la Dumnezeu să nu fi exercitat măcar unul dintre aceste talente.

Nu poţi fi pozitiv când eşti cu mintea aiurea . Dacă nu ai atenţie pentru ceea ce te înconjoară, cum ai putea să remarci ofertele interesante pe care ţi le face Universul? De exemplu, conduci maşina şi constaţi, după o vreme, că există un loc pe o stradă unde, brusc, îţi vin idei, sau inspiraţie. Ai putea face asta dacă eşti cu muzica mergând şi cu mintea prin regretele trecutului sau îngrijorările viitorului? Nu cred. Mie nu-mi iese decât când în cap e linişte.

Nu poţi fi pozitiv când eşti nemulţumit. Energia curge acolo unde se îndreaptă atenţia. Dacă atenţia e îndreptată spre lipsă, atunci lipsa se va consolida. Dacă e îndreptată spre boală, atunci boala se va extinde. Dacă, însă, suntem concentraţi să fim recunoscători de câte ori am plătit o factură la timp, pentru că am avut banii, să ne bucurăm că în viaţa noastră sosesc oameni buni, să ne gândim ce important e să te trezeşti şi să vezi cât de bine funcţionează corpul, atunci o să avem şi abundenţă, şi iubire, şi sănătate.

Nu poţi fi pozitiv când comentezi ce fac alţii greşit, cu scopul de a denigra persoana respectivă. Poţi folosi exemplul… dar nu da niciodată nume. Dacă e ceva ce nu îţi place la cineva, deschide gura şi spune. N-o face spunând „eşti imperfect”, ci vorbeşte la persoana întâi: „ceea ce spui sau faci mă face să mă simt…” şi spune cum te simţi. Cu onestitate şi autenticitate.

Nu poţi fi pozitiv când vrei să fii în centru, tu şi durerea ta sau tu şi extazul tău sau tu şi talentul tău, şi toţi ceilalţi să te vadă, să te asculte şi să te urmărească. Vorbeşte mai puţin decât asculţi. Când vorbeşti, mai bine pune întrebări decât să faci afirmaţii.

Nu poţi fii pozitiv când n-ai iertat. REsentimentele şi întoarcerea în trecut regenerează situaţiile care ne-au durut, şi atât timp cât energia lor este resuscitată, nu vom avea loc să ne detaşăm de ele. Poţi schimba trecutul prin ceea ce faci în prezent: şi anume să îţi schimbi atitudinea faţă de trecut. Să îi ierţi pe cei ce ţi-au greşit (sună cunoscut, nu?) şi să mergi mai departe cu seninătate, în etapa cea nouă din viaţa ta. Gustă etapa asta, palpeaz-o, imersează-te în ea şi exploreaz-o, cu curiozitatea unui copil, fără să critici, fără să judeci, fără nicio umbră de vinovăţie, a ta sau a altuia. Nu poţi umple o ceaşcă plină… aşa că ea trebuie golită, ca să îţi pui o gură de ceai proaspăt, gustos şi savuros.

Şi vei vedea că lumea ta se schimbă, şi că în loc de o grămadă de oameni care nu îţi plac o să înceapă să te înconjoare oameni minunaţi, lucruri minunate şi locuri minunate. Pentru că  trăim într-o lume de oglinzi, în care, când arătăm cu degetul spre cineva, alte trei degete arată către noi… şi pentru că ceea ce ne deranjează la alţii este o reflexie a unui aspect la care şi noi, personal, mai avem de lucrat. Aşa că ia-ţi şurubelniţa şi patentul şi treci la demontat mintea. Pentru că poţi.

Şi, dacă ai chef, încearcă oricare dintre reţete trei săptămâni şi scrie un răspuns, să aflăm cu toţii cum a  mers 😀

Anunțuri

Un comentariu la “Cu şurubelniţa şi patentul prin minte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s