Geloşi, invidioşi şi îndârjiţi: prizonierii ego-ului.

Ia uite, bă, şi la ăsta ce merţan şi-a tras. Vocea, astupată de gâjâiala invidiei, sancţionează succesul celuilalt. Şi, imediat, şi insuccesul personal. Pentru că trăim într-o lume de etichete. Dacă nu avem eticheta X, suntem un eşec social. Râca generată de acest gen de judecată e incredibilă, iar cantitatea de otravă pe care ne-o administrăm practicând această îndeletnicire străveche este uriaşă.

Cazul doi. Ea pleacă în delegaţie. El este nervos. Ea se întoarce. El o întreabă cu cine a fost în delegaţie. Dacă, Doamne fereşte, e un bărbat, cum arăta? Ce aţi făcut? Dar de ce a trebuit să pleci tocmai tu? şi, la un moment dat, obosită de vânătoarea fără rost, ca să curme cearta, ea îi livrează o minciună. Prima minciună. Întrebarea lui – o doză de otravă. Răspunsul ei – a doua doză de otravă într-o relaţie care, în curând, va intra în comă.

Cineva se apucă să predea un subiect pentru care s-a pregătit prea puţin. E plin de coach-i, maeştri, învăţători şi îndrumători pe uliţele noastre. Compensează lipsa de cunoaştere cu o mare îndârjire. Dacă, din lipsă crasă de inspiraţie, vezi găurile din caşcavalul prezentat drept intact, asupra ta se varsă un val instantaneu de mizerie, de obicei din altă clasă, la care nu prea ai replică: îţi lipseşte limbajul „de jos”, al resentimentelor. Oamenii ăştia atrag pe alţii, victime inocente ale semipregătirii şi, uneori, ale daunelor colaterale produse de aceste „cursuri” şchioape. Otravă livrată mental.

Ce e de făcut?

1. Corectură majoră în sistemul de gândire. Dacă văd o femeie mai frumoasă decât mine, îi complimentez frumuseţea, ştiind că o anumită cuantă din ingredientul ei magic se va întoarce la mine. Dacă văd că un vecin şi-a cumpărat Mercedes, îi trimit, de fiecare dată, un gând bun, poate o bucăţică din abundenţa aceasta va ajunge şi la mine în casă.

2. Dacă văd pe cineva mai bun nu încerc să îi copiez cursul, ci plătesc ca să mă duc şi să învăţ. Cele mai importante cunoştinţe pe care le poţi transmite sunt cele pe care le-ai experimentat îndelung şi asupra cărora ai deja concluzii personale.

3. Dacă eşti în relaţie cu cineva gelos, fugi mâncând pământul. Oamenii care doresc să aibă drept de proprietate şi control asupra altor oameni sfârşesc într-o formă de violenţă mentală, verbală sau fizică: nimeni nu îşi doreşte asta. Iar dacă tu eşti cel gelos, abţine-te de la a privi, pronunţa, gândi vreo formă de reproş. „If you love someone, let them go”. Şi dacă celălalt alege liber să te lase, o să accepţi asta, pentru că singurul lucru pe care îl putem dori iubitului sau iubitei e să se bucure. E libertatea celuilalt de a alege.

Toate apucăturile de mai sus sunt oglindiri puternice ale ego-ului, care vrea să stăpânească, să posede, să controleze, să planifice. Singurul antidot pentru otrava livrată în fiecare dintre exemple este să iubeşti. Pentru că oamenii ori pot oferi iubire, ori au mare nevoie de ea… şi nimic mai bun decât o îndrumare blândă şi iubitoare. Aminteşte-ţi că ei decid dacă vor sau nu să te asculte. Ca să nu cazi şi tu în capcana cu otravă.

Anunțuri

4 comentarii la “Geloşi, invidioşi şi îndârjiţi: prizonierii ego-ului.

  1. De acord cu tot, doar o mică mențiune: nu prea există victime inocente în contextul descris de tine. Fiecare din cei care ajunge la un pseudo-învățător, ajunge pentru că regăsește acolo, conștient dar mai degrabă inconștient, câte ceva din el.

    • Da, şi asta face parte din procesul de evoluţie personală: să alegi ce e pe nivelul tău şi apoi să îl depăşeşti :). Chapeau.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s