Cele trei degete

Prin cursurile de comunicare se arată frecvent un exemplu care ţine de obiceiul nostru de a învinui sau arăta pe alţii cu degetul. Se spune că un deget arată către celălalt. iar celelalte trei arată către tine. Cu alte cuvinte, de câte ori ai tentaţia de a acuza, să te duci, acolo, înăuntru, în toată sinceritatea ta, şi să vezi ce ai fi putut face tu ca să eviţi situaţia pentru care, acum, acuzi.

De cele mai multe ori, primul lucru pe care îl poţi remarca este că tentaţia vine din necesitatea de a-ţi păstra o imagine. Falsă. Sau dintr-o superioritate. Falsă. Îmi amintesc primul curs de Qi Gong, la care maestrul a intrat în sala modestă, în care stăteam îngrămădiţi, într-un uşor disconfort (acum înţeleg provocarea) şi a spus: cine se simte superior celorlalţi, să se ridice şi să plece acum. Ia-ţi superioritatea, dă-i două palme peste ceafă, trimite-o la locul ei şi înlocuieşte-o cu o curiozitate sănătoasă.

Bagă în buzunar mâna aceea cu degetul arătător îndreptat ca o ţeavă de tun laser către cineva, oricine, şi alege să pui întrebări deschise, astfel încât să poţi reevalua situaţia. Ce s-a întâmplat? De ce? Asumă-ţi posibilitatea ca perspectiva celuilalt să fie fundamental diferită de a ta, şi smerenia de a accepta această perspectivă. A accepta nu înseamnă să fii de acord… Dar poţi pronunţa cuvintele „înţeleg ce îmi spui”. Şi apoi să vezi cum o conversaţie în contradictoriu se poate transforma fundamental.

Suntem diferiţi. Fundamental diferiţi, şi reacţionăm diferit la stimulii externi. De ce ne-am aştepta ca o anumită persoană să aibă aceeaşi reacţie ca şi noi? Fiecare cu versiunea lui de adevăr, fiecare cu propria reacţie, aleasă şi asumată. În ziua în care încetăm să mai încercăm să îi trecem pe oameni strada, mai ales când nu vor să o traverseze, şi ne concentrăm pe propria evoluţie, pe procesarea propriilor suferinţe şi lecţii, ne întoarcem în felul acela de smerenie despre care vorbeşte tradiţia spirituală globală. Nu sunt mai deştept, mai tare, mai pregătit, mai spiritual decât celălalt. Sunt, pur şi simplu, în altă fază, pe alte ipoteze de plecare, în contextul altor experienţe. Atât. Iar dacă celălalt are nevoie de ajutor, predica, deciziile despre ce e de făcut şi sentinţele sunt o opţiune neproductivă. Întoarce-te la cele trei degete care arată către tine şi, dacă celălalt are nevoie de ajutor, pune-i întrebări în loc să îi dai lecţii. Suntem foarte frumoşi, aşa, diferiţi, iar diversitatea e  ca o mare de oglinzi în care te poţi privi şi întreba ce anume poţi perfecţiona… la TINE.

Anunțuri

2 comentarii la “Cele trei degete

    • Bună întrebare… am evitat să indic vreun curent religios, pentru că, de fapt, toate ţintesc acelaşi lucru. De la şamanism, la buddhism, taoism, la creştinism şamd, toate propagă ideea de smerenie 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s