bulldozer management

Ca de obicei, săptămâna ce tocmai s-a scurs îmi dă idei pentru un subiect de discuţie. Dilema stilului de management, între eficienţă şi conservarea şi creşterea talentului din organizaţie. Frecvent, presiunea acţionariatului pentru rezultate duce la o propagare în jos, prin intermediul managementului, şi se transformă într-un stil de conducere care dărâmă, literalmente, oamenii: căderile nervoase devin frecvente. Lipsa de opţiuni ţine angajaţii în schemă, dar motivaţia se topeşte ca gheaţa într-o zi de iulie, iar energia scade până într-atât încât se creează cercul vicios. Oamenii trebuie împinşi de la spate ca să continue. Mai multă presiune, mai mult dezinteres, şi mai multă presiune.

 

Ce se întâmplă într-un mediu cu un astfel de stil?

1. Angajaţii reacţionează mai degrabă la autoritate decât să contribuie cu idei inovative

2. Cantitatea de muncă se măreşte, adesea inutil: oamenii nu pot să îşi ia concedii, sunt rechemaţi, li se cer ore suplimentare, sunt apreciaţi după timpul petrecut la serviciu mai degrabă decât pentru rezultate

3. Se manifestă stressul şi epuizarea, mergând până la situaţii medicale grave.

4. apar dezechilibre emoţionale frecvente. Oamenii plâng la birou, au tulburări de alimentaţie, tulburări de somn.

5. Credibilitatea managementului dispare şi autoritatea este susţinută doar prin forţă

6. Angajaţii sunt „captivi” în sistem, fie datorită lipsei de opţiuni, fie datorită lipsei de curaj provenite din dez-împuternicirea treptată şi repetată practicată de management

7. Tendinţă de creştere a inerţiei: „o să fac cum mi se spune, oricum nu am nicio influenţă”

8. echipe disfuncţionale, în care respectul reciproc este scăzut şi la fel şi dorinţa de a ajuta pe alţii

9. de obicei, rotaţia de personal este mare, dar pachetele bune de beneficii sau o piaţă „strâmtă” a forţei de muncă pot masca acest simptom

10. managementul este lipsit de credibilitate şi principalul factor de mobilizare e teama de autoritate.

Unii ar putea ridica din umeri, spunând: Ei, şi ce? Nu îmi pasă, atâta timp cât îmi ating scopurile. 

Şi totuşi…

1. managerii respectivi îşi pierd sprijinul – singurii interesaţi de legătură sunt manipulatorii, care urmăresc beneficiile personale

2. se manifestă o izolare socială, interacţiunile sunt limitate la solicitările managerului şi oamenii abia aşteaptă să „scape” de întâlniri

3. deoarece modul de lucru este bazat pe execuţie, oamenii vor aştepta să li se spună ce au de făcut şi

4. efortul de micro-management creşte, timpul managerului fiind alocat unor activităţi aflate adesea sub nivelul său

ciclul violenţei5. rezultatul direct este lipsa timpului pentru crearea viziunii şi urmărire strategică. Managerul este „înfundat” în operaţiuni

6. încercarea de a controla prin forţă duce la suspiciune continuă şi ideea că nimeni nu îşi face treaba cum trebuie, ceea ce creează un climat cel puţin neproductiv

7. rezultă şi un propriu ciclu de autodistrugere, adesea soldat cu probleme de sănătate

8. focusul pe eficienţă cu orice preţ versus creştere şi dezvoltare a organizaţiei are efecte negative pe termen lung

9. managerul nu este perceput ca lider şi nici nu va fi urmat ca atare, ci doar cu forţa

10. imaginea de angajator a companiei are de suferit: oamenii vorbesc despre ce li se întâmplă la serviciu, zvonul se răspândeşte în piaţă, iar recomandarea frecventă este „nu te duce acolo”, ceea ce privează compania de resurse valoroase

11. în consecinţă, planurile de succesiune se bazează pe „yes-man”-ii care rezistă doar din interese personale, talentul managerial este limitat şi e nevoie de mult noroc, pe termen lung, ca o asemenea companie să înflorească.

Asemenea medii de lucru există şi vor continua să existe. Dau întotdeauna rezultate pe termen scurt, de aceea stilul bulldozer este trecut cu vederea de conducere şi acţionariat. De asemenea, managerul nu este un lider de sindicat…

Dar acest semnal de deşteptare este valabil atât pentru angajaţi (amintiţi-vă că întotdeauna există o opţiune care să vă scape de oprimare), cât şi pentru management: resetarea de stil este posibilă, cu excepţia cazului în care el se datorează unor dezechilibre apărute în viaţa personală, caz în care este recomandată, de urgenţă, o conversaţie cu un psiholog.

Anunțuri

7 comentarii la “bulldozer management

  1. …..in ce crezi mai mult?….spiritualitate=indentitate,inmaterialitate……..sau in,,mamagement”=MANAGEMENT [MÉ-NIGI-MENT] s. n. 1. activitatea, arta de a conduce. 2. știința organizării și conducerii întreprinderilor, a valorificării eficiente a resurselor umane, financiare și materiale ale unei organizații. (< engl. management) in aceasta lume nu poti sa le ,,predai'' pe amandoua ….si sa fii si credibil in plus….

    • Îţi respect opinia :), dar chiar le predau pe amândouă. cu succes. Întreabă-i pe cei care au venit la cursuri :)). Secretul este să ai o bună înrădăcinare în realitate şi o bună bază etică în spiritualitate… Vrei să vorbim de Steve Jobs, care a condus compania producătoare a unui „lovemark” – merişorul Apple – şi care era profund spiritual? Credibilitatea vine din ce arăţi că poţi face, şi din ce sunt deschişi ceilalţi să primească. Poţi alege să nu primeşti nimic, căci nimic nu e obligatoriu pentru o fiinţă liberă, dar evită să judeci, pentru că niciodată nu avem toate datele ca să facem o evaluare corectă, Gabriell. Seninătate şi productivitate îţi doresc.

  2. multumes mult pentru raspuns….convingerea mea este ca nu poti sa fii in acelasi timp spiritual dar si material …calugarii,buddhisti,.DALAI LAMA sau cei din marele temple sunt autenticii spirituali ;renuntand la tot ceea ce este material fiind conectati cu Creatorul….nu cred ca ne dau lectii de cum putem face bani mai multi sau cum putem creste rentabilitatea companiilor…si nici lectii de cum putem sa devenim spirituali contra cost …..

    • E alegerea ta :). Lumea este ce crezi tu că este. Numără câte cuvinte negative ai scris în comentariu, e o temă bună de reflecţie pentru astăzi, apoi gândeşte-te de ce simţi nevoia de a sancţiona ce nu seamănă cu standardele tale.

  3. Nu este vorba de cum percep eu realitatea sau de cum este ,,sablonul ”meu;de fapt nu are nici o importanta…..era de principiu….in societatea in care traesc eu sunt multe persane care considera ca detin ,,absolutul”iar in ceea ce priveste ,,negativismul ”…contrar sunt o persoana pozitiva si nu critic ….era o constatare…multumesc G.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s