o chestiune de alegere

Vineri dimineaţă, liber, absolut neaşteptat. Profit de ocazie şi mă apuc de listuţa de corvezi pe care trebuie să le rezolv. Acele treburi care sunt legate de casă şi pe care veşnic le amâni, pentru că există ceva mai important, un client cu o urgenţă, o propunere de făcut, cineva de ajutat.

Plouă cu găleata, şi puştiul soră-mii e încuiat în casă, răcit şi singur. Ea munceşte ca să plătească facturile la electricitate şi apă şi coşul de mâncare de la supermarket. De ce nu, îmi zic. Sun, îl cer în arendă două zile pe micul mucos şi promit să îl iau imediat după ce fac pana. Acum fix zece zile mi s-a rupt ventilul de la roată, e al doilea incident după cel de anul trecut: franţuzoaicei mele i-a cam îmbătrânit portţigaretul în şase ani de umblat. Ajung la service-ul de roţi… nu au valva, e ventil din ăla deştept, de îl citeşte computerul…. dar colegii lor din Glucoza pot rezolva chestiunea. Cealaltă roată de pe spate dă şi ea semne că e dezumflată.

Ajung „dincolo”, îl caut pe nenea indicat, îl găsesc şi se duce în magazie să caute valva. O au. Yeeeeey. Zic: mă duc să iau un copil şi revin în 30 minute, dar am roata de pe dreapta spate puţin dezumflată. Puteţi să puneţi puţină presiune?… şi omul rămâne cu al treilea ventil rupt în ultimele 12 luni, mulţumesc, Peugeot, iar roata se turteşte fâsâind dramatic. Ei. Acum sunt două de făcut, nu mai putem pleca. Şi, să vezi drăcie cu pălărie, aici nu au decât o valvă.

Opţiunile mele în momentul respectiv erau

1. să disper şi să mă dau de ceasul morţii că nu pot pleca să iau copilul şi cine ştie cât o să stea maşina în service până fac ei rost, vinerea, de a doua valvă

2. să îmi iau un suc şi să mă aşez, liniştită, pentru că iată o jumătate de oră liberă, şi au şi wi-fi, şi pot să mă joc, pentru prima dată de muultă vreme, bejeweled pe blackberry. Îmi citesc mesajele, scriu pe facebook, mă uit la posterul lor cu Misiunea şi Viziunea şi zău dacă văd vreun cusur.

Intră un nene good looking, deşi bine copt, atletic şi cu atitudinea aia deschisă care se citeşte din limbajul corpului şi felul în care priveşte. Vrea să îşi schimbe cauciucurile la motor. Cauciucurile sunt în maşină… motorul e acasă. Una dintre fete găseşte soluţia. Se depozitează cauciucurile aici, veniţi mâine cu motorul şi le montăm. Toată chestia pare destul de scumpă pentru portofelul lui, aşa că i se face cât ai clipi şi o reducere, ca să îl aducă aici şi nu la alt atelier de roţi. Oamenii ăştia sunt ori bine recrutaţi, ori bine instruiţi, ori amândouă.

Între timp, cineva a plecat la cealaltă magazie, unde au şi a doua valvă, roţile se repară, se montează, şi în patruzeci şi cinci de minute sunt gata cu totul. Plecăm, culegem copilul nerăbdător, cumpărăm bunătăţi, gătim bunătăţi… în bucătăria mea suntem, din nou, trei la masă şi numărul ăsta mă face să mă simt foarte bine. Puştiul e vesel şi ca atare răceala se tratează cu bucurie… şi cu o baie cu uleiuri eterice diseară, pentru că l-am obţinut în custodie până mâine :D.

Ce vreau să spun cu povestioara asta mititică şi potenţial sordidă e că un şir de ghinioane poate deveni unul de şanse. Depinde cum priveşti problema. Şi în ce ape se scaldă mintea ta. Urmează încă o ploaie, iar grădina mea tropăie de bucurie. Gazonul creşte văzând cu ochii… şi la fel şi mazărea… şi undeva, adânc, cred cu tărie că grădina mea creşte atât de repede pentru că îmi citeşte intenţiile, şi că potenţialul ghinion (cum ar fi fost să rămân cu ventilul în mână pe stradă, când rezerva e deja montată în locul roţii deja defecte?) e de fapt o binecuvântare… aşa că nu îmi rămâne decât să comut de pe wi fi-ul mort de acasă pe net-ul de rezervă (uite cine a lucrat la contingency plans) şi să mă bucur de o după amiază de vineri, în fine, tihnită. Unii i-ar spune stare de graţie. Cred că şi eu.

Anunțuri

3 comentarii la “o chestiune de alegere

  1. tot luna mai 2013, duminica dimineata spre prinz, plec cu masina catre Alexandria, ajung la iesire din Prunaru, depasesc o Dacia papuc la sfirsitul benzii continue si inceputul indicatorului, ma opreste dl politist care m-a filmat de pe contrasens de la o distanta apreciabila, imi cere carnetul care ramine la el pt 30zile dupa expirarea dovezii de 15zile la care adaug amenda corespunzatoare; plec de la Florica, TR, ajung la Cringu, TR, vad in departare un alt domn politist care iese din masina Dacia Logan MCV parcata pe sens opus si traverseaza asteptindu-ma sa ajung la el, ma uit la detector si-l vad oprit, il pornesc si incepe sa tipe, il opresc ca realizez ca este tardiv, opresc la semnalul corespunzator, politistul imi aduce la cunostinta depasirea vitezei legale in localitate si primesc o amenda cu tot cu puncte. Aici citez din articol:” Depinde cum priveşti problema. Şi în ce ape se scaldă mintea ta.”

    • Adrian, multumesc pentru ca ai citit si procesat :D.
      Intrebarea trece de ceea ce vedem – si de viteza depasita… si de a doua amenda… si merge la starea mentala. Eu pot spune doar atat – ca nu depasesc cu mai mult de 30 km la ora viteza legala, si ca in ultimii doi ani si jumatate nu m-a mai oprit nimeni pentru viteza… ci doar ca sa imi ureze la multi ani de 8 martie, sa imi spuna ca am numarul de inmatriculare stramb sau sa verifice daca am revizia tehnica facuta.

      te las sa tragi concluziile – ceea ce eu cred este ca fiecare dintre noi radiaza ceva imprejur, si ca acel ceva se poate intoarce sub forma de calatorie lina sau de amenda de viteza. Ceea ce ne inconjoara este o imagine a mintii noastre. Mergi putin mai adanc si vezi ce anume a generat amenda 😀

      Cu drag,
      Pisicka

  2. In timp ce citesc articolul mi se lasa incet, incet mandibula in jos. Ahaa, inseamna ca a fost ceva cu ziua de vineri! dar nu, nu era vorba de aceeasi vineri ca la mine… 7 iunie, dupa 4 zile de training in Baia Mare eram multumita de mine. In ultima zi sun sa-mi fac rezervare la autocar sa plec la Sibiu sa-mi vad copilul si lantul de evenimente se declanseaza: incurcatura cu rezervarea: nu e loc la masina- si-mi dau peste cap programul s-o prind pe cea mai de devreme-, ajunsa la autogara nu este masina mai de devreme ci cea dorita initial, cu tot cu loc pentru mine… nervi, resemnare si gand de timp pentru muzeul de mineralogie. Recunosc si un „ceva ma tine in Baia Mare”. Mananc cu un prieten, incepe o ploaie torentiala, plecam la muzeu. Ajunsi acolo ia portofelul de unde nu-i…Ca o leguma merg la politie. prietenul imi imprumuta ceva bani de drum. Iau autocarul si plec. Pauza la Cluj. Nu-mi gasesc bagajul in cala… intorc ochii si vad o domnita tragandu-l dupa ea… semana tare cu al ei, e drept, dar totusi…
    Rad cu o prietena la telefon de ciudateniile intamplate si un gand comun apare „e ca o pierdere a identitatii”. 2 zile mai tarziu ajung in Bucuresti si cand sa-mi recuperez masina nu mai vrea sa porneasca.
    Cred ca eram demult pe vreo lista, dar nu sunt sigura ca am inteles mesajul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s