sufletul Indiei

lângă noi se aşează, liniştit, un OM
M-am întors în ţară de o săptămână. Lumea mă tot întreabă cum a fost India şi, trecând de experienţele strict mundane, am început să meditez din ce în ce mai profund la care e lecţia acestui ţinut miraculos.

Cred că spiritul acestui tărâm se revelează pentru fiecare prin căile potrivite. La fel cum a început călătoria, tot aşa s-a şi întâmplat descoperirea sufletului acestei ţări incredibile. Prin oameni. O să povestesc despre ei aşa cum vin imaginile la mână, şi o să încep cu bătrânul care s-a aşezat, liniştit, alături de noi pe peron, în aşteptarea trenului de Jaipur. Întâi m-a intrigat, apoi mi s-a părut că e o parte cuvenită din călătoria noastră de inimă. Parcă venea să ne întregească. S-a ridicat, liniştit, când a venit trenul şi a pierit pentru totdeauna din viaţa noastră.

saddhu

Următorul tablou este, poate, unul dintre cele mai tulburătoare. Este înţeleptul de la Charan Mandir. Ne-a întâmpinat, zâmbind, şi ne-a privit, pe rând, de sus până jos, insistând într-un fel blând asupra lui I. şi a mea. Ochii lui aurii au rămas ficşi în jurul meu, citind, parcă informaţiile din jurul corpului. Am decis să intru în comunicare, şi mi-am deschis câmpurile, dezvelindu-mă şi spunându-i în gând de ce suntem aici. Zâmbetul a pierit, saddhu a devenit foarte serios, şi în timp ce făcea asta, am simţit cum între inima lui şi a mea se crea o conductă luminoasă, transparentă, racordată ca o pâlnie de trompetă la cele două capete – el şi eu – şi i-am simţit Sufletul. Mare, liniştit, plin de o bucurie adâncă. Nu pot spune cât a durat momentul de graţie, dar am înţeles într-o frântură de clipă ce înseamnă să fii saddhu, şi ce înţelepciune îţi oferă viaţa călătoare, cu niciun avut în afară de pânza portocalie cu care te îmbraci. Copiii au fost, şi ei, vrăjiţi. Mason, după ce a stat cu el cât am urcat noi în turn, întrebat ce a simţit, m-a privit în ochi şi mi-a spus, simplu: Happiness. Iar Rowan s-a oprit la întoarcere să facă o fotografie cu el, din acelaşi impuls de a păstra cumva ceva din vibraţia acestor minute de graţie. Ei îi datorez această fotografie.

la o îngheţată pe băţ

Apoi, veselia băieţilor adunaţi, de Holi, într-o benzinărie cuibărită în munte, cu motocicletele lor, mâncând îngheţată.

Holi crowdCeata de bărbaţi şi băieţi mânjiţi cu vopsele, cu pistoalele de apă în mâini (au găsit cum să fixeze mai bine pulberile colorate), cântând şi dansând cu o veselie care trecea cu mult de sărăcia fiecărei zile pe care o trăiesc.

băieţii cu ricşa, în New Delhi

Băieţii cu ricşa, care ne-au arătat în New Delhi colţurile neştiute ale bazarului, magazinul subteran şi cârciuma la care era să mor de iuţeala thali-ului indian gătit la standardele normale.

Tigrul şi îmblânzitorul de şerpi

Îmblânzitorul de şerpi de la poalele marii moschei din New Delhi, oferindu-i cobra lui I. de parcă ar fi avut un hamster în coşuleţ.

indienii îmi fac loc la ghişeul de bileteNenumăraţii anonimi care mi-au oferit, curtenitor, prioritate la ghişeele imposibile ale căilor ferate şi m-au ajutat cu birocraţia.

omul care mi-a împachetat, minunat, cadourileOmul care lucra în atelierul de marmură în Agra, care mi-a împachetat, cu mare grijă, cadourile luate pentru acasă.

croitorul mi-a făcut pantalonii în doi timpi şi trei mişcăriCroitorul din magazinul de textile a schimbat pe loc o pereche de şalvari într-una de pantaloni normali, uşori, din mătase, pentru vremea toridă din Triunghiul de aur.

IUbirea şade pe marginea căii ferate

Anonimii surprinşi de Mason, în călătoria între Agra şi Jaipur. Unii nu se sinchisesc de tren, celălalt ne zâmbeşte, fericit că îl fotografiem.

necunoscutul care ne zâmbeşte pentru pozăKhaif a spus: nu mă uitaţi.Khaif, conducătorul de tuk tuk care ne-a arătat elefanţii şi atelierele de textile şi adevărurile vieţii din mahalalele Jaipurului, şi de la care Rowan a învăţat să conducă un „elicopter”.

mahutul îşi conduce elefantul cu inimaMahutul, omul care îşi conduce elefantul fără niciun frâu, nicio zăbală, nici un băţ, vorbind uşor la ureche cu tânăra de 23 de ani, care râde când el o alintă. Legătura acestor două fiinţe este incredibilă, iar blândeţea şi iubirea care curg între ele ar trebui să fie un exemplu pentru felul în care se poate ca un om să interacţioneze semnificativ cu un animal.

vânzătorul de fructe

Vânzătorul anonim de fructe, care şi-a aranjat cu mare grijă căruciorul şi străbate cartierul sărac ca să facă un bănuţ din ceea ce are de oferit.

meşterul de pânză imprimată

Vânzătorul de textile din Jaipur, care ne arată şi ne explică pe îndelete cum se imprimă, ştampilă cu ştampilă, pânzeturile vopsite, tradiţional, în degradeuri neregulate.

coboară, cu graţie, colina

Femeile indiene, minunate, mlădioase în sari-urile colorate puternic, cărându-şi greutăţile pe cap. the monkey whispererOmul care vorbeşte cu maimuţele, care ne-a desluşit ierarhia secretă a tribului de la Templul Soarelui în timp ce hrănea cu un cartof o mică maimuţică.

ofrande pentru templu

Vânzătorul anonim de ofrande pentru templul mititel de la Fortul Tigrilor.

la croitor, în Ravangla

Croitorul din Ravangla, care a peticit, cu răbdare, genunchii pantalonilor lui Mason de mult rupţi şi îndelung neglijaţi, cu aşa o iscusinţă, că nu se mai vedea aproape nimic, în timp ce toată lumea se uita la ciudaul copil alb, înfăşurat în şalul meu pe post de fustiţă, care înlocuia pantalonii în curs de reparaţie.

dansatori îmbrăcaţi tradiţional

sufletul lor e brodat pe haine

Tibetanii sosiţi de pretutindeni ca să îşi întâlnească liderul lor spiritual, îmbrăcaţi cu ce aveau ei mai bun, haine păstrate în lăzi de zestre, mijlocul lor de rezistenţă culturală: un spirit pe care chinezii nu îl pot înfrânge nici în 100 de ani de ocupaţie.

Frumuseţea sufletului lor se reflectă, parcă în hainele viu colorate brodate cu motive pe care le găseşti din Arizona până în Oltenia şi purtând, neîncetat, şiragul mala, căci fiecare pas e o rugăciune.

salută. cu iubire. cu smerenie.Dalai Lama. Omul care mi-a schimbat viaţa. Pe a mea şi a altor mii şi mii de oameni. Care nu încetează să spună ce inportant e să iubeşti necondiţionat pe toţi şi totul. Care, de la înălţimea realizării spirituale, nu încetează să se plece în faţa celor pe care îi slujeşte şi să îi binecuvânteze, constant, cu aceeaşi Iubire pe care o predică. Neobosit, plin de umor, profund, simplu şi smerit, este exemplul de lider pe care îl ofer de fiecare dată când trebuie să vorbesc despre subiectul leadership. Serios când e de treabă, relaxat şi glumind cu el însuşi şi tot ce îl înconjoară, ca un copil, când e liber sau se plictiseşte.  Sufletul său uriaş se simte de la kilometri şi kilometri depărtare, iar în după amiaza iniţierii din Himalaya am primit cadou, de la acest Mare Maestru, Liniştea.

the marble gameCopiii tibetani, care joacă jocul cu bilele de sticlă. NImic din ce se petrece împrejur nu contează, ci doar jocul lor.

omagiu tuturor buddhas şi bodhisattvasContinuitatea şi intensitatea credinţei acestui popor, pe care  ar trebui să îl onorăm pentru că a păstrat, îndârjit, comorile de înţelepciune pe care le revelează, treptat, lumii moderne, cufundate în uitare, ca să le reînveţe şi să le refolosească.

harta lui Riyaz

Nu au încăput în aceste rânduri fotografiile unor oameni pe care nu am avut inspiraţia să îi păstrez în memoria aparatului meu mic şi albastru. Primul se numeşte Ser Singh, este managerul hotelului Nahargarh Haveli şi, fără el, nu am fi ajuns în Ravangla. Într-un oraş fără internet, a sunat la toate agenţiile şi, de la prânz până seara, a reuşit să ne facă rost de bilete de avion înainte de HOli, sărbătoarea pentru care toată lumea se duce acasă, când trenurile şi avioanele sunt arhipline. A urcat să vadă cum sunt copiii când au bolit. Şi a venit să ne salute în ultima seară, rugându-mă să îi dau o binecuvântare. Trei zile mai târziu, ne-a scris, ca să vadă cum suntem. Un om extraordinar.

Despre al doilea am vorbit deja, Riyaz, cu caieţelul şi harta lui făcută de mânuţă. Iar al treilea este un anonim şofer de tuk-tuk, care ne-a plimbat în ziua în care am ieşit în Jaipur cu copiii şi, văzând cum tuşesc, s-a dus la farmacie şi mi-a luat, din banii lui, sirop de tuse. Apoi, tot din banii lui, a cumpărat roşii pentru maimuţe. Introvertit şi calm, ne-a oferit o zi de o seninătate şi curgerea lină între destinaţiile aflate la capetele opuse ale uriaşei metropole fierbinţi, prăfoase şi aglomerate.

Oglinzi, cu miile. Cioburi de imagini ale unei conştiinţe uriaşe, liniştite, care toarce, lin, la brâul Pământului, aşteptându-te să te conectezi la ea, ca să vezi Bucuria, Lumina, Iubirea. Urcă-te în avion şi fugi până în India, o să găseşti acolo şi sufletul tău, dacă l-ai pierdut, sau măcar bucăţelele care îţi lipsesc.

Anunțuri

Un comentariu la “sufletul Indiei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s