can’t buy a healthy mind in a supermarket

căsuţă frumoasă în Ravangla

Căsuţele din Ravangla sunt, uneori, de o frumuseţe surprinzătoare. Privesc, de dimineaţă, de pe terasa din spatele hotelului (da, camera de serviciu are terasă), în timp ce îmi savurez cele două căni de ceai masala, că una nu e de ajuns, şi văd cum tibetanul din clădirea de alături fredonează după muzica din restaurant, curăţând şi frecând şi reorganizând camerele de la etajul superior al casei. Muzica se schimbă şi aud un Peter Gabriel, dragul de el, aşa că iată-mă pe o terasă din Himalaya indiană, aşteptând să înceapă minunea cu Dalai Lama şi dansând.

steaguri animate de spiritul copiilorLumea face ochi, după experienţa de aseară cu mâncarea decidem că ne întoarcem tot la Manokamona pentru micul dejun.  Proprietara lipseşte – aşa că ajung la bucătărie, să fac training cu bucătarul care nu prea o rupe pe engleză, prăjesc ochiurile comme il faut, explic chestia cu pâinea prăjită şi ketchup-ul şi ajung la timp ca să îi prind pe Rowan şi I. veniţi în urma noastră, gâfâind – au mutat lucrurile în camera indiană…. foarte frumos din partea lor.

Ne asigurăm de apă şi plecăm în lunga plimbare în sus, pe deal, la Tathagata Tsal. Cuvântul   Tathagata se poate traduce drept „cel care este astfel plecat” sau „astfel venit” sau „astfel devenit perfect”. De asemenea, dacă îl despărţim în  Tatha (adevăr) şi Agata (venit sau sosit), putem să îl traducem drept „cel ce a găsit adevărul”. E un termen care desemnează un buddha, sau cel ce a realizat iluminarea.

la tathagata tsal

Este termenul pe care Buddha însuşi îl folosea când vorbea de alţi buddha.

Pe de altă parte, în învăţăturile despre natura minţii,  tsal se referă la un potenţial inerent al minţii de a se exprima. Se poate traduce ca putere,potenţă, capacitate, creativitate, energie, şi – ca rezultat al acestui potenţial creator – poate fi definit ca  manifestare sau exprimare. Ajung, deci, să înţeleg că menirea locului este de a aduce în acest plan manifestarea divină. Înţeleg de ce ieri, la ceremonia de consacrare a sitului, nu au avut acces decât călugării. right word rtsal1 TsalÎnţeleg de ce era aşa important să ajungem aici. Dalai Lama, da, iniţierea de viaţă lungă, da, dar astea sunt tentaţiile umane. Atracţia superioară este pentru conectarea cu acest portal de manifestare pe care, azi, îl deschide Dalai Lama împreună cu sutele de călugări veniţi din toată Asia… de aceea şi relicvele, de aceea, de aceea. Mintea mea omenească se simte mult mai bine, odată ce a înţeles, iar importanţa actului de participare se desfăşoară, covârşitoare, împreună cu misiunea de a duce mai departe o bucăţică din această energie.

buddhism modern

Ajungem pe deal, la porţile de control sunt codiţe. Suntem căutaţi în rucsaci, I. pierde bricheta şi ţigările, şi găsim dealul plin… ne aşezăm pe o bordură, unde se pare că nu ar trebui să stăm, aşa că unul dintre voluntarii însărcinaţi cu organizarea ne aşează în câmpul destinat călugărilor. De aici, pavilionul oficial se vede bine, poţi să îl priveşti direct pe Dalai Lama.

Cuvântările oficialilor curg, din fericire pentru canadienii mei, în engleză. Urmează Dalai Lama, tot în engleză. IMG_5404Vorbeşte despre faptul că o minte sănătoasă e o minte aflată în pace… că acea minte nu se găseşte de cumpărat la supermarket, şi că singura soluţie pentru a o obţine este să lucrezi cu ea până purifici emoţiile negative şi ajungi în echilibru cu celelalte. Uşor de zis… În spatele nostru, călugăraşii mici se foiesc, se joacă, se bucură de fiecare ofrandă (primim orez dulce, cu lapte şi unt şi stafide, servit aşa cum făceau la mănăstire, în Kathmandu, direct în mână), pâinea şi ceaiul s-au servit exact când ajungeam la faţa locului, după târşâiala picioruşelor copiilor, care se întrebau dacă nu putem lua un taxi până pe deal 😀

food, lodging şi restul nu mai spunemCoborâm după încheierea întregului şir de ziceri, cu mâinile prin pantele ce mărginesc drumul, literalmente pline de fragi cu flori şi fructe. I. nu vrea să stăm la cele 37 de practici ale unui Bodhisattva, spiritul lui de Tigru respinge orice regulă… oricum, nu cred că e interesant fără traducere, aşa că plonjăm în primul restaurant. Care are o firmă foarte interesantă. Înăuntru, un fel de paste groase, cu sos chinezesc şi chestii, fac deliciul. American chow, cică.

Plutim în jos, pe deal, e deschis la internet cafe, aşa că apuc să îmi fac biletul de avion pentru întoarcerea la Delhi, realizând că în câteva zile voi fi înapoi, în ţară. Nu îmi vine să cred, în colţul ăsta de lume mă simt atât de izolată, şi de apărată, de parcă ar fi altă planetă, nu doar alt continent.

Coborâm mai departe, căutând vata de zahăr care ne face cu ochiul, roz, din mâinile copiilor tibetani, şi găsim vinovatul, parcurgând o străduţă laterală, care dă într-un fel de piaţă interioară, şi adăposteşte bazarul.

fragiVesel şi animat, dar mult mai curat şi colorat decât varianta din piaţa din Delhi, bazarul ne oferă deliciul mult căutat…. coborâm, coborâm, la propriu şi la figurat, ajungem în cameră să ne odihnim, copiii se înţeapă iar, îşi spun lucruri urâte şi iar trebuie separaţi şi administraţi lateral.

Mă bucur că am unul singur…. şi bine crescut… Pe pitic îl iau la o plimbare de oboseală pe pantele abrupte din Ravangla, să nu mai aibă energie pentru contrele cu soră-sa, şi ne plimbăm până la o biserică pe care o zărisem de pe terasa camerei de serviciu, apoi urcăm tot drumul până sus, ieşind înapoi, în stradă.

???????????????????????????????

Mason ia aparatul de fotografiat şi se amuză. Ceea ce alege să pozeze combină sublimul cu grotescul, copilul chiar are stil. Plimbarea are tot felul de opriri. Una, în dreptul unei capre fioroase de pe potecă. Iată puştiul de Vancouver în confruntarea cu prima capră vie în libertate din viaţa lui… apoi dăm de un fel de platou pe care e amenajat un teren de fotbal, şi stăm să ne uităm la puştii care joacă…. iar povestea cu fotbalul continuă imediat ce ajungem la hotel, căci puştii tibetani îl întreabă pe Mason dacă e fată sau băiat, lucru logic având în vedere părul lui lung. Mason le demonstrează imediat că e băiat, uimindu-i cu câteva trucuri cu mingea. Pe terasa de travertin se încinge o partidă în toată regula. Mingea e o sărăcie, puştii sunt în papuci, dar joacă bine.

patru farfurii, patru scobitoriPlecăm la deal, să găsim acel „cum bar”, meniul şi comanda se aiuresc, şi deşi am comandat acelaşi lucru ca la prânz, primim altceva, iar discuţiile cu proprietarul nu mai contenesc, unde mai pui că nu duc nicăieri. Finis coronat opus: am comandat cartofi prăjiţi… suntem serviţi ceremonios cu patru farfurii goale, cu câte o scobitoare fiecare, şi abia după cinci minute ne revenim din năuceală, când vine şi farfuria „centrală” cu cartofii prăjiţi…. băieţii ăşita sunt de balamuc, zău aşa.

pregătiri de HoliDupă cina cu multe făinoase, care hrănesc burtici, dar şi alimentează glicemia pentru emoţii pozitive, drumul spre hotel ne rezervă ultima surpriză pe ziua de azi. Oraşul e decorat cu beculeţe de parcă ar veni Crăciunul. Se apropie Holi, sărbătoarea aceea în care se bat cu culori.

Două probleme am: suntem albi, o să fim ţinte…. şi ar trebui ca de Holi să coborâm spre siliguri, o să fie interesant de tot cu maşina. Dar nu rămânem noi de izbelişte în orăşelul ăsta din vârful vârfului munţilor, sigur o să ajungem cu bine acolo unde trebuie să ajungem.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s