grădinile secrete ale MahaRajah-ilor

casa cu maimuţeMă trezesc în creierii dimineţii, la cinci. A doua zi de Agra e destinată căilor mai puţin bătute, Riyaz ne-a promis „micul Taj Mahal”…

Ne facem plinul la breakfastul cel bun, din restaurantul de la subsolul hotelului. M-am împrietenit cu micul dejun indian, cu lipii, murături indiene sau subji, şi iaurt, în ciuda ofertei de omletă de la personalul cel supra-amabil.

Pentru că se află pe celălalt mal al râului Yamuna, trebuie să treci prin forstul centru vechi al oraşului. Clădiri altădată înfloritoare sunt azi părăsite şi transformate într-o mahala mizeră. O casă părăsită a devenit adăpost pentru o familie de câteva zeci de maimuţe, care ţâşnesc, literalmente, din toate crăpăturile, ferestrele, balcoanele, un râu viu şi alert.

aceleaşi porţi din gresie roşieMă uit la ceea ce a fost centrul comercial din Agra, azi scufundat în mizerie şi uitare, şi privesc la clădiri altădată superbe.  Maşina întoarce pe după linia de separatoare din beton, puse pe mijlocul drumului ca să mai strunească traficul nărăvaş, urcă pe un pod şi ajungem pe partea cealaltă a râului, după ce am contemplat suprafeţele întinse, scoase la iveală de anotimpul uscat, şi pe care le folosesc cei ce spală marile bucăţi de textile ce vor fi folosite la confecţionarea diverselor haine, hăinuţe, eşarfe… India e un paradis al textilelor vopsite în stil hippie. Trecem printre prăvălioarele minuscule, ticsite cu marfă la pachet (în praful ăsta, e singura variantă  mai sigură), toate vând acelaşi lucru, şi suntem depuşi la poartă. Intrăm în grădini şi văd o miniatură care avea să crească în ceea ce a urmat: Taj Mahal-ul. acelai concept de complex central din marmură albăLinii mai puţin fuzionate, însă structura de bază e aceeaşi. Micul mausoleu adăposteşte, spre deosebire de fratele lui mai mare şi atât de celebru, mai multe perechi adormite. Fiecare încăpere din clădirea centrală, din marmură, păstrează, sub bolţile cu flori reci, din pietre semipreţioase încrustate în marmură, cupluri de Romeo şi Juliete medieval-persane. Cuceritorii ţinuturilor acestora au adus cu ei arhitectura, arta non figurativă şi geometria arabă.

La fel de senin şi netulburat, marele cavou este azi paradisul veveriţelor şi al păsărilor cântătoare, care se joacă pe uşile bătrâne şi zburdă în grădinile din preajma construcţiei din marmură albă, mai puţin elegantă şi ceva mai greoaie decât surata de peste râu.  Am sentimentul de sacru ceva mai puternic, dar lipseşte afecţiunea aceea dulce de la Taj Mahal.

acoperiş stelarAvem, însă, mai mult timp să contemplăm în linişte şuvoiul de decoraţiuni minunate, care umplu până la refuz toate spaţiile disponibile.

Marmură transformată în dantelă, ornamente geometrice – aici nu s-au năpustit toţi prădătorii şi încă mai vezi porţiuni în care persistă motivele poleite cu aur – şi mormintele, poţi ghici uşor care era al ei şi care al lui… decoraţiunile de pe cutiile simple, din marmură sunt diferite.  

grădinile secrete ale şahuluiRiyaz ne duce mai departe, să vedem grădinile importate de conducători în aceste ţinuturi fierbinţi, ca să le aducă puţină alinare şi răcoare. Complexul de grădini, cu aceleaşi geometrii liniştite, senine şi aşezate se află exact peste râu faţă de Taj Mahal. Putem vedea, astfel, partea care nu are ziduri de protecţie… imediat în dreapta, cum priveşti, sunt crematoriile. Vechile platforme de incinerare dorm pe marginea râului, înlocuite de complexul modern cu cuptoare electrice. Moartea şade umăr la umăr cu Iubirea şi cu Viaţa de apoi, şi le privim dintre cascadele orizontale de flori, de pe iarba îngrijită de zecile de grădinari, aici, între egretele placide, care ne privesc din fântânile secate ale sezonului uscat.

paznicii locului - egreteleAici, Shah Jahan plănuia să construiască o copie, în marmură neagră, după Taj Mahal, dar după construirea fundaţiei lucrările s-au oprit, iar marele antreprenor a fost arestat de fiul său, excedat de cheltuielile interminabile cu marile construcţii. Şahul a murit închis în colivia de aur din Fortul Agra.

Rătăcim prin grădini, cu senzaţia că am intrat nu doar în adăpostul de umbră, fântâni şi răcoare, ci şi în paradisul secret al sufletelor Maharajahilor – Marilor regi – şi al iubirilor lor, adormite întru veşnicie în cutiile decorate, din marmură cristalină. La ieşirea din grădini suntem asaltaţi (puţini sunt turiştii străini care vin aici) de grămada de vânzători ambulanţi… aşa că alegem oferta unui vnzător de microtatuaje, care are un kit drăgălaş, făcut din zece ştampiluţe şi şase cutii cu colorant pudră. Pui puţină cremă pe mână, apoi pe ştampiluţă, cufunzi ştampila în tubul micuţ şi apoi o aplici pe mână. Poţi să îţi faci Ochiul lui Shiva sau orice altceva. Poţi să combini culorile. E tare nostim, aşa că iau o cutie, pentru joaca de acasă, şi una de dat cadou. Ne răcorim cu o Limca de la frigider, înainte să pornim mai departe.

locatarii gării din AgraÎn portbagaj se află valizele noastre, am făcut check out de la hotel ca să putem cutreiera în linişte. Şi bine am făcut, pentru că următoarea destinaţie, care ne scutură cardurile de credit, este o prăvălie de textile, în care poţi găsi tot ce ai visat. Cuverturi cu elefanţi, rochii, pantaloni, eşarfe şi şaluri de tot felul, pernele decorate, tot ce ai putea gândi. O cuvertură şi o pernă vor lua drumul Canadei, eu îmi fac pe loc o pereche de pantaloni de mătase, mov, aici e mult prea cald chiar şi pentru cele mai subţiri haine pe care mi le-am adus, şi primim eşarfe cadou pentru achiziţia făcută. Eu, una cu Durgha, Rowan, una portocalie, din mătase.  Sfârşiţi de atâta shopping, facem o pauză de reajustare la restaurantul cu tobe. MÂncarea şi ambianţa de aici sunt absolut minunate. Comandându-şi nici mai mult, nici mai puţin decât macaroane cu brânză (în India…) copilul cel mic remarcă o ruptură masivă în sandale, care au cedat la mersul pe jos, praful şi căldura din Rajastan. Următoarea ţintă din program, deci, este o pereche de sandale, care se lasă cu ceartă (iar) pentru că unul din copii primeşte ceva, iar celălalt – potenţial, nimic… Greu cu adolescenţii. Cu sandalele, s-a încheiat şi programul de preumblări prin Agra, şi I. îl lasă pe Riyaz cu gura căscată, oferindu-i exact dublu faţă de cât îi datoram: Riyaz, take your wife to dinner tonight.

???????????????????????????????Ne obişnuim cu trenurile şi gările, copiii sunt ca la ei acasă, aşezaţi pe unde pot – peronul e curat, tocmai am văzut pe cineva trecând cu furtunul pentru curăţenie generală – şi urmărim maimuţele care se plimbă leneş prin toată gara, casa lor. Trenul vine exact la timp, avem locuri rezervate şi vagoanele arată ca autocarele de primă clasă de la noi, cu scaune pluşate şi snack inclus. Primim o samosa caldă, alte ronţăieli incerte, un termos drăgălaş plin cu apă fierbinte, cu care să îţi faci ceaiul, iar aparatul meu e pe mâna lor, aşa că „beneficiez” de poze insolite, cu clădiri dărăpănate şi localnici fericiţi de momentul de nemurire. Biletele noastre figurează, ca de obicei, pe lista din computer cu care defilează controlorul. Fiecare scaun are un suport special croit pentru sticla de apă de un litru care face parte din trataţie. Un bilet a fost opt dolari.

gara din JaipurDrumul şi timpul zboară ca vântul, pe lângă câmpurile cultivate şi movilele de stâncă răsărite ici şi colo în câmpia plată şi fierbinte, şi iată-ne în Jaipur, cu copiii încă bosumflaţi de conflicte şi unii oarecum pedepsiţi. Urcăm pe scările metalice cu bagajele, adolescenta noastră poate evalua, acum, pe deplin cât de justificate au fost alegerile făcute când şi-a pus în valiza enormă toate prostiile, plus cumpărăturile grele, grele de la Agra. Un şofer de taxi îşi oferă serviciile. Suntem aproape de hotel, care are un nume de poveste – Nahargarh Haveli, înţeleg că înseamnă Grădina cu Tigri. Planificăm a doua zi, lăsăm pedepsita în cameră şi urcăm pe terasa hotelului, în restaurantul plăcut şi uşor atins de briza caldă a nopţii, care face căldura mai suportabilă. Se joacă un spectacol cu păpuşi, muzică şi tobe, copiii şi japonezii sunt fascinaţi. Lemon soda face ca viaţa să pară chiar plăcută… aşa că ne târâm, răpuşi, în camera mare şi răcoroasă, cu aer condiţionat şi ventilator (nimic mai bun pentru răceala mea din avion) şi adormim buştean.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s