Aleph

Mie mi se pare că litera aleph seamănă foarte bine cu un cromozom uman. Poate că de aici  şi semnificaţia ei originară, fundamentală, esenţială.

Starea alfa. Punctul aleph.

Într-o lume din ce în ce mai nebună, entropia inteligenţei superioare a controlat o ciocnire ipotetică, improbabilă şi fulminantă ca rezultat. Două curbe se întâlnesc, fuzionează, şi ceea ce se întâmplă depăşeşte cu mult orice matematică.

Da. Fiecare vorbuliţă din cartea lui Coelho e adevărată, şi am trăit-o azi, pe propria piele.  Datele problemei sunt următoarele:

  • se iau doi oameni care s-au întâlnit şi s-au reîntâlnit în paisprezece vieţi… şi acelaşi Index Divin îi culege din două generaţii, de pe două continente şi îi adună într-al treilea.
  • lucrurile o iau razna, dar razna de tot, într-un fel care nu seamănă cu niciun fel de relaţie omenească ştiută, şi, ca două seminţe într-o coajă, cei doi vin, magnetic, într-un împreună  care depăşeşte cu mult toate ştiutele şi neştiutele noastre.
  • apoi viaţa desparte coada igrecului în două şi din nou, de pe două feţe ale globului, traversând reţele nevăzute, gândurile circulă ca pe o autostradă informaţională cu patru benzi.
  • şi iar vine turbionul, şi un avion uneşte iar continentele. Ciocnirile astea duc la un fel de reverb uriaş, care se scurge şi se amplifică în afara corpului, cu o intensitate năucitoare, ca o explozie uriaşă de lumină albă care lasă scânteieri violet… şi roz… şi aurii…

De aici începe partea aiuritoare, pentru că într-un roman poţi povesti doar o mică fulgerare din ceea ce, de fapt, înseamnă Aleph.

Aleph înseamnă o cataliză dublă, sau încrucişată, în care cele două semincioare se amplifică una pe cealaltă până devin un ocean de lumină. Şi, pierdute în marea de strălucire, cele două semincioare gândesc, cu voce mică: aceasta este iubirea necondiţionată, în care niciunul nu vrea nimic de la celălalt şi în care niciunul nu ar putea face celuilalt vreun rău. Tot ce poţi dori e să oferi.

Aleph înseamnă mai mult decât atât.  Este o stare de creştere continuă, în care cele două jumătăţi hrănesc ceva  nevăzut până la saturaţie, până când explodează şi se revarsă şi curge din acea realitate în cealaltă. Pentru că această dublă fertilizare produce un punct de ruptură în ceea ce numim continuum spaţio-temporal. O gaură între aici şi acum şi dincolo şi oricând. Conştiinţa călătoreşte, liberă, în breşa proaspăt formată, alimentată de combustibilul care arde, alb auriu, şi se regenerează mai rapid decât se consumă.

Şi urci, urci, până în stările de visare, cum le numesc şamanii. În care gândul trimis cuiva îşi găseşte imediat răspunsul din cuvânt – în care mintea comută alternativ şi parcă ai sta mai mult dincolo decât aici… şi în care dialogul nevăzut se înfoaie, şi creşte, şi el, sursă de lumină, până când, din nou, orbitor, Unul străluceşte, înveşmântat în mantia de lumină şi botezat de iniţierea inimii.

E stră-vedere, şi stră-lucire, şi stră-iubire, şi te duci înainte şi înapoi, neîncrezător, pe poteca pe care ai apucat-o ca să ajungi aici, apoi te convingi că nu visezi, bifezi totul cu celălalt, încerci să te aşezi ca fiinţă pământeană înapoi, la locul tău, dar pe feţe plutesc heruvimi, iar pe mâini joacă flăcări roz.

Tot ce ai de făcut e să laşi să se întâmple. Lângă tine, marile fiinţe de lumină, strămoşii şi toate vibraţiile de iubire chibiţează această cursă incredibilă în care câştigăm cu toţii. Totul e să ajungi la linia de start şi să porneşti când auzi semnalul.

Aleph este atunci când intersecţia cu sufletul tău pereche te aduce la un punct în care continuumul spaţiu-timp se întinde, se îndoaie, se comprimă şi se rupe, astfel încât simpla prezenţă a celuilalt – fie că ea este o conectare fizică, fie că este una telepatică – vine ca un val şi îţi permite să te joci cu structura Universului, pliind şi răsucindu-i intestinele cum vrei. Luneci pe crestele spaţio-temporale lustruite şi curbate, într-un balet bizar al plutirii prin şi printre dimensiuni, învăluit în norul tău de energie, vehiculul miraculos care te poartă, cu combustibilul Iubirii, peste secole, printre vieţi, în neştiut, necunoscut, minunat, până la ameţeală, istovire şi extaz.

Fericit cel care îşi întâlneşte jumătatea într-o viaţăl, fie şi pentru câteva ore.

Anunțuri

2 comentarii la “Aleph

  1. DA. De la „Alchimist” incoace, am aflat ca fiecare vorbulita din scrierile lui Coelho e adevarata.
    De la drum, am gasit ca orice poveste scrisa asa cum ai facut aici, venita si turnata direct din Inima, e vie si are darul de a invia pe oricine o simte. Sau „o vede”, cum zic samanii… Ma incanta toata rotirea asta ce ai pus-o aici, sa o vedem. Ma umple de aerul asta bun al Iubirii care sufla si misca tot, asa cum numai Ea face.
    Fericiti cei regasiti,impletiti in Aleph. Hraniti dinauntrul lui Agape… Respirand si umpland lumea de Ea…
    Pasiti in Frumusete!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s