Misiunea personală, marele mister

Mulţi dintre cei pe care îi întâlnesc în sesiunile de lucru unu-la-unu mă întreabă: care este misiunea mea personală?

Şi, invariabil, le spun: nu pot să îţi răspund. Dar ceea ce pot face este să ofer indicii, ceea ce mi-am şi propus.

De ce credem că avem o misiune personală? şi ce e misiunea asta personală? Se spune că avem un fel de job pe viaţă, predestinat, că şi că venim pe lume cu un fel de trusă de scule individuală, care să ne permită să ne desfăşurăm în acest job cu succes.  Desigur, putem baleia pe concept: unii îl consideră „misiune”, alţii îl consideră un simplu set de aptitudini. Dar deasupra acestei dileme pluteşte o idee mai mare şi mai generoasă. Că noi, oamenii, suntem natural croiţi ca să ne completăm unii pe alţii. Şi, dacă abandonezi ideea de a munci pe bani şi ca să îţi arăţi o marcă de poşetă sau de maşină ca să îţi demonstrezi valoarea, şi accepţi direcţia asta mai „umană”, că suntem aici ca parte a unui mozaic în care depindem cu toţii unii de alţii şi în care cea mai bună expresie a valorii este să îi sprijini, într-un fel sau altul, pe ceilalţi, atunci lucrurile încep chiar să capete sens. Am putea să îi spunem utilitate socială, fără să fim etichetaţi ca nişte visători de stânga.


Aţi avut vreodată senzaţia că anumite lucruri vă ies „din prima”, fără efort? Sau că există anumite activităţi pe care le faceţi aproape cu plăcere? Şi nu glumim aici, nu vorbim despre confortul fizic, ci despre activităţi adevărate. Dacă da, îndreptaţi-vă atenţia către ele: sunt indicii despre misiune. Urmăriţi-le. Recidivaţi, în sensul bun. Evaluaţi rezultatele. Vedeţi unde e rata maximă de succes. Acela este un indiciu „fierbinte”.

În general, cursul vieţii şi lucrurile pe care le facem sunt decise de o sumă de alegeri. Şi, dacă ne uităm la cum evoluează în timp acest traseu, raportat la „misiune”, o să vedem că dansăm un fel de vals curios cu această misune, apropiindu-ne, îndepărtându-ne, dar tinzând, într-un fel, la traseul pe care ea îl reprezintă.  Să dăm un exemplu: el e licean, adoră româna, dar părinţii îl trimit să facă o facultate mai „bazată”. Intră într-o meserie pe care nu o agreează, 0 continuă în virtutea inerţiei. Începe să colaboreze şi scrie la o revistă, apoi i se deschide apetitul, scrie din ce în ce mai mult, publică o primă carte şi devine cunoscut ca autor. Misunea acestui om, clar, este scrisul. Iar viaţa te aduce acolo, indiferent cât ai derapat, dacă ştii să îţi asculţi inima.

Chiar aşa, cel mai bun instrument de evaluare pentru abaterea de la curs e să lăsăm inima să gândească şi să măsoare: sunt acolo unde trebuie? Ce îmi spune inima că trebuie să urmez? Ne-a înţelepenit atât de tare în mândria stupidă a judecăţilor raţionale pe care credem că le facem, superior şi infailibil, încât ne-am îndepărtat de adevărata noastră natură, care ne conectează emoţional, invizibil, cald şi adevărat la tot ceea ne înconjoară. Coborâţi în inimă, ascultaţi-i ritmul timp de câteva minute şi apoi întrebaţi-vă: ce am de făcut în continuare? Şi, dacă în minte este suficientă linişte, veţi auzi vocea aceea mică-mică, de Jiminy Cricket, care spune: înainte, cu curaj şi credinţă.

Anunțuri

5 comentarii la “Misiunea personală, marele mister

  1. Frumoase cuvinte si bogate sentimente ascund ele. Totusi, pornind de la experienta proprie, imi permit sa ridic o intrebare. Chiar nu suntem visatori daca credem in ideea de abandonare a ideii de munca pentru bani. Va spun cu durere in suflet, ca eu am muncit cu entuziasm, cu pasiune pentru ceea ce faceam. Am crezut in munca de echipa, mi-am ajutat colegii si am realizat sarcini care imi depaseau atributiile din dorinta de a obtine mai bune rezultate in echipa, de a aduce o contributie suplimentara in acest sens. Nu m-am gandit la bani. SI dupa ani de loialitate, de dedicare, mi s-a refuzat pana si dreptul la respect din partea superiorului pentru ca au intervenit orgolii personale. Promovarea mi-a fost refuzata si ea pentru ca nu am „cotizat”, desi mi s-a spus ca profesional am excelat. Si atunci revin cu intrebarea, chiar nu suntem visatori? 🙂 Nu e prea mult sa credem ca intr-o lume precum cea actuala se mai poate obtine ceva fara o doza consistenta de compromisuri morale, de lipsa de constiinta sau de respect pentru aproape?

    • Foarte, foarte bună întrebare, mulţumesc mult pentru ocazie 😀
      Sigur că e vorba de a primi ceva în schimbul eforturilor pe care le facem. Trei sunt, însă, condiţiile ca acest ceva să devină o recompensă în loc de un simulacru: prima, să faci cu drag ceea ce faci. A doua, să consideri tot parcursul drept o lecţie mai degrabă decât un compromis. A treia, să ne căutăm traseul profesional astfel încât să răspundă, armonios, la direcţia noastră de dezvoltare. Eu, una, nu am avut nicio problemă să renunţ la un mega pachet într-o firmă mare, când am constatat că nu puteam să mă exprim în acel job. Sănătatea şi bucuria noastră sunt cele mai importante.

      • Un raspuns edificator… Multumesc frumos ! Pentru ca imi place atat de mult ceea ce transmiteti, as dori sa va cer niste recomandari in materie de carti despre misiunea personala, intelegerea sinelui, meditatie, atingerea echilibrului interior. Astept cu mult interes niste titluri, poate reusiti sa le publicati pe blog sau pe facebook, sunt convinsa ca multi alti cititori sunt interesati.

      • Aş începe cu Alchimistul lui Coelho, aş continua cu Magicianul lui John Fowles şi aş încheia cu seria de cărţi ale lui carlos Castaneda, publicate, toate, în limba română . Mulţumesc de întrebare. Sper să fie lecturi folositoare.

      • Aş începe cu Coelho, Alchimistul, aş continua cu Magicianul lui John Fowles şi mi-aş „rotunji” seria cu cărţile lui Carlos Castaneda, toate traduse şi publicate aici. În special Învăţăturile lui Don Juan şi Darul Vulturului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s