transmisie de pe partea cealalta a Pamantului

Este douasprezece si jumatate noaptea pe aici. La noi e opt… incepe nebunia cu fusul orar.

sunt la calculatorul pensiunii in care s-a adunat o parte din grupul care pleaca in jungla. Doi dintre noi ne-au luat-o deja inainte si au ajuns la Iquitos. Inca beneficiem de internet, skype si toate celea, dar in curand vom intra in tacere.

De ajuns aici a fost neasteptat de usor, desi zborul de douasprezece ore si jumatate a curs lent. Dupa un mic dejun zdravan, de Tarom (baietii astia stiu cum sa manance si cum sa aterizeze) si doua ore si jumatate petrecute usor, am aterizat intr-un Schiphol plin cu lalele inflorite, pe o vreme primavaratica. Ghivecele enorme, pline cu lalele batute, cu petale zimtate, intr-o mie de culori, umplu de atmosfera cladirea altfel austera.

Nu am timp de nimic, deoarece la aterizare avionul ne-a plimbat pe pista mai bine de o jumatate de ora, si ca atare ma infig drept in nesfarsita coada care anunta un avion imens si plin. Kilimanjaro o cheama pe aeronava noastra. Poporul ocupant e un mix de culori si forme. De la profilurile inca purtate de oameni maruntei, cu pielea aramie, la englezii desirati, s-ar imparti in locali, alpinisti si cautatori. Am schimbat locul, initial pus de baietii de la bucuresti pe un mijloc, cu unul la geam. in spate . primim primii mancarea. Langa mine, un inca :))

Orele curg lent pana ajungem in Caraibe, unde incep sa se intample lucruri interesante cu norii: in afara obisnuitelor supercelule, vezi culori si radiatii nebanuite, si stii exact ce forma are uscatul de dedesubt, pentru ca sirurile de pufosi albi se aliniaza exact dupa curbura coastei. Apa si-a schimbat si ea culoarea – din albastru profund in azuriu. Apoi incepe spectacolul: coasta, intens cultivata, verde viu.

Traversam in diagonala America de Sud, asa cum am traversat in diagonala si Atlanticul.

Si, brusc, incepe Marea de Verde. INIMAGINABIL. O multime de punctulete verzi, fiecare fiind cate un mare copac. niciun drum, doar cai de ape maro, hranitoare, sau sclipind auriu in soarele de dupa amiaza. Realizez brusc ca sunt pe partea cealalta a Pamantului, deci aici ar cam fi toamna-iarna, ziua se curma la 6. Toti cei din avion care au locuri langa ferestre sunt vrajiti. Cei care nu au se ingramadesc la hublourile de pe holurile de trecere sau in coada avionului. E uluitor.

Inteleg ce inseamna aceasta Inima Verde a Pamantului pentru ca acum, zburand peste sutele de mii de hectare ale giganticei paduri tropicale o simt. Poporul de arbori, milioane de uriasi, verzi si ei. Apele lor de aur. Asa cum, deasupra oceanului, aveam senzatia fiintelor mari sau mici care locuiesc in adapostul straveziu de apa, la fel aici, navala de Viata.

Dupa asta, cordiliera Anzilor e un fel de mic semn de frumusete. Dar sentimentul nu se compara nici pe departe cu Verdele. Da, sunt creste si e zapada, si urme de ghetari in roca maro din asfintit, ceata coboara exact atat cat sa mai vedem malul oceanului, la aterizare, maturat de surful prelung, prelung, care leagana tarmul de Vest al Americii de Sud.

Mai parcurg o data, de noapte buna, coasta cu plajele, mergand spre o iluzorie cruce de lumina intr-un taxi imaculat, care imi cara bagajele trecute printr-o mie de controale si cotoarele a o mie de fise de imigrare, ca sa ma intalnesc cu frati si surori din toata familia, incercand sa refacem comunicarea profunda cu inima Oamenilor, din inima Padurii.

Din navala de flori de trandafir japonez si din fosnetul de arbori sudici, noapte buna, Lima, buna dimineata, Bucuresti.

Anunțuri

3 comentarii la “transmisie de pe partea cealalta a Pamantului

  1. Aici ploua marut, ploua trist, bacovian. Cu glas ragusit ii citesc Marcelei insuflandu-i dor de calatorie, de iesit din cochilie. Lasand subiectivitatea la o parte, declar sus si tare ca ai stofa de mare povestitor. Gandurile bune de aici sa-ti fie aproape in fiecare zi minunata pe care o petreci pe pamantul rasturnat!. Mama Rodica

  2. Am mai scris un comentariu, dar e greu… I-am citi Marcelei careia i-ai insuflat dor de calatorie. Aici ploua mrut, trist, bacovian. Lasand subiectivitatea la o parte, declar cu convingere ca esti o mare povestitoare. Fii binecuvantata in fiecare zi a acestei calatorii minunate. Mama Rodica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s