Oamenii Adevărului şi sincronicitatea

Huni Kuin se cheamă. Un alb, brazilian de origine, care face naveta între Oslo şi adâncul junglei, îi numeşte fraţii mei. Am ajuns să aflu despre aceşti oameni (traducerea numelui tribului este, literal, adevăr oameni, şi s-ar putea aproxima cu Oamenii Adevărului). Un popor paşnic, uitat într-o junglă pe cale de distrugere, care acum trebuie să meargă ore întregi ca să găsească ceea ce înainte creştea la uşa lor. Plantaţiile de soia, despădurirea, agricultura intensivă le ameninţă viaţa, aşa cum o ştiu de mii de ani. O ştim cu toţii, dar devine o rană vie când povestea asta despre interesul economic nemilos e povestită de unul de-al lor.

Nu ştiu cum se face, dar în brăţările de pe mână port poveşti de popoare prigonite. Tibetanii, suferind în prorpia lor ţară sub talpa chinezească, şi acum indigenii Amazoniei stau înfăşuraţi, cu tradiţiile lor şi cu motive specifice, în jurul punctelor mele de puls. Nu am fost niciodată o activistă, dar dacă e să trimit un gând bun pe ziua de azi, către aceşti oameni pleacă.

Pot numi oare o coincidenţă faptul că acest mesager din junglă, care a urcat ieri cu noi la Sfinx ca să omagieze Dacii Mari, îl cunoaşte pe şamanul peruvian pe care îl voi întâlni în mai puţin de o săptămână?

Este oare o coincidenţă faptul că acest om vorbea despre gheaţă şi imediat a început grindina? Sau că a cântat un cântec străvechi de invocare şi s-au pornit fulgerele şi tunetele?

Sau faptul că la terminarea cântecelor lui, venite din adâncul verde al junglei braziliene, părul tuturor se ridicase în sus, ca nişte rădăcini înfipte în cer? Nu, nu a trăsnit lângă noi.

Poate o fi o coincidenţă momentul în care ne aşezăm la o supă caldă, plasma din restaurant este pusă pe Explorer, iar reportajul este despre Huni  Kuin şi Kaxinawa – un alt trib situat mai la nord-est de „fraţii” mai sus menţionaţi.

Ultima coincidenţă: postez acest articol, şi brazilianul nostru îl citeşte imediat. Vorbesc cu el pe la 12. Îmi spune: ce ciudat, fotografia pe care ai găsit-o este a fratelui meu, cu care intenţionam să vin în România.

Pentru cei cartezieni, este un şir de coincidenţe.

Pentru mine, însă, este o secvenţă clară de sincronicităţi. Acele mici semnale care spun „deschide-ţi inima, vine un mesaj”.

Recepţionat.

Mulţumesc.

Următoarea transmisie… din Verde!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s