prăjitură cu cremă amară, acră, sărată, stătută

Zile întregi, lucrurile curg lin. Apoi vine o zi cum a fost cea de azi. E ca la concerte, dar în sens rău. Un Allegro tâmpit, umat de un andante sălciu şi tot aşa.

Uvertură. Primesc de pe Facebook, de la un contact care nu mi-a furnizat niciun fel de content, ci doar copy-paste-uri de pe vreun YouTube,  cerere să dau like la un produs care funcţionează, aparent, în piaţă în sistem multilevel marketing.  În afara aversiunii înnăscute faţă de acest sistem, care profită de peer pressure ca să îţi vândă produse mai scumpe şi mai proaste decât ar trebui, mai am o „plăcere”: pe ăia care îţi cer friendship pe facebook ca să îţi bage pe urmă pe gât activităţile lor mai mult sau mai puţin profitabile.  Reacţionez şi comunic că nu am nicio intenţie să execut acţiunea cerută, după care mă trezesc cu o ploaie de blesteme, cum că i-am stricat wall-ul, că a trimis numai la prieteni şi rude (nu îmi amintesc să fi fost vreodată prieteni) etc. După ce i-am sugerat să şteargă ce îl deranja atât de mult, omul a învăţat o nouă funcţionalitate Facebook :D. Mă gândesc insistent la un cod de bune maniere pe site-ul ăsta aşa folosit şi aşa hulit.

Tempo 1. De trei zile ar fi trebuit să îmi sosească minunata apă Cumpăna, care are un gust din ce în ce mai rău şi un program de livrări din ce în ce mai ocult. Sun la mărita centrală, sunt, fireşte, transferată. Că tanti aia care răspunde nu se ocupă, bineînţeles, de treaba cu livrările, e o altă tanti. Tanti numărul doi se uită în sistem ca să vadă data de livrare şi îmi comunică, paradoxal, că alaltăieri, când am fost acasă, nu eram acasă. Mă gândesc să îi schimb cu concurenţa, poate iese ceva mai de doamne-ajută. Între timp, fin’că nu ne ţinem de programul de livrări, a trebuit să car baxuri de apă aseară, la seminar. Nu-i bai. Ne place apa. Mai ales azi.

Tempo 2. Mă duc să iau un colet de la fan courier. Retur, cică. Mă uit într-o doară. Fireşte că e retur. Pe etichetă, nenea care a completat avizul a uitat să scrie, evident, strada şi numărul la locuia destinatarul. Nu mai vorbesc de numărul de telefon. Asistentul meu nu a verificat, era un morman de expediţii de făcut într-o singură zi. Ce să fac: să mă duc şi să îi dau cu avizul în cap? Nah- pierdere de timp. aveţi grijă ce vă scriu ăştia pe avize, că uite, dai 33 de lei degeaba. iar un partener de business ratează gândul tău bun de Crăciun.

Tempo 3. Ajung acasă, sună telefonul. De la Metro suntem, am observat că nu aţi mai făcut cumpărături în ultimele luni. Să mori tu. Pe bune? Ce spirit de observaţie. Am vrea să ştim de ce. Păi dacă nu aveţi produs, nu aveţi preţ, nu aveţi promoţie pe gustul meu şi pe deasupra îmi trimiteţi sms-uri cretine, nefiltrate, doar-doar vin să cumpăr din nu ştiu ce push de-al vostru de sales, ce să caut acolo? Becurile de crăciun luate pe cealaltă firmă (nah, că nu v-aţi prins) nu au funcţionat, deşi au costat o căciulă de bani. Bine măcare că au cerut voie să vorbim. Despre o ofertă de retenţie, nici vorbă. Să plece clientul, important e să ştim de ce, că tot nu facem nimic după aia.

Tempo 4. Contul de yahoo e compromis, aflu de la prieteni că îi invit pe site-uri deocheate. Resetez parola. Se buşeşte mailul pe blackberry. Îmi prind urechile în site-ul de blackberry. Sun la vodafone şi chiar îmi răspund şi chiar repede şi chiar îmi spun ce am de făcut. Închid. Sună telefonul de la customer service. E afurisita aia de roboată care doreşte să ştie naiba ce. Oamenii ăştia nu înţeleg că un apel – mai ales pe conturile de business- e un consum neautorizat din timpul clientului, care nu îţi aparţine. Un sms interactiv, ceva?…

Închei ziua trimiţând clienţilor mei prezentările pe care le datoram şi discutând cu un partener de afaceri despre promoţii de tipul „ia un pahar, că altceva nu îţi ofer, şi dă şi bani pe el, că e la mega preţ.” Înlocuiţi pahar cu tigaie, bijuterii swarowski, sau ce mai vreţi. Măi, oameni buni, eu cred că aţi înnebunit cu toţii. Clienţii nu sunt prizonierii voştri şi, în prăjitura asta aiuritoare în care dai când de dulceaţă, când de sare amară, când de mucegai pot decide oricând că nu le place umplutura made in your company. Veniţi-vă în fire, zău, că se rostogoleşte 2012 peste noi..

Anunțuri

Un comentariu la “prăjitură cu cremă amară, acră, sărată, stătută

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s