diferenţa între un proiect şi o agendă….

În continuarea exerciţiului de redescoperire a Sibiului (care îmi reuşeşte de fiecare dată, nu pentru că sunt eu cel mai iscusit explorator, ci pentru că oraşul ăsta e uluitor), ieri am alunecat pe lângă Zidurile cele mari şi în interiorul lor, umbră prin stratul gros de istorie.

Pe străzi stăruia plasticul ce imită zăpada – amintire a filmărilor pentru spotul Orange, şi amintirea merilor din piaţă (aud că a fost pe bune) din spotul Volksbank, care îmi place la nebunie. În jurul nostru se aud tot felul de limbi de pe Pământ, Sibiul a rămas capitală culturală.

Nu zic că Bucureştii nu ar avea cultură. Ceea ce le lipseşte, însă, e modul organizat şi structurat în care se întâmplă cultura la Sibiu.  Oamenii ăştia au o agendă (cea pentru 2012 e în facere) şi un mod articulat de a o comunica. Un mod structurat de a gândi un şir de proiecte.  Şi un alt fel de suflet de la care încep proiectele.

Aş vrea să dau un exemplu despre acest suflet care animă lucruri despre care spunem, de obicei, după ce se întâmplă: uite ce proiect bun. Uite ce idee de succes.

O instituţie publică are ateliere pentru copiii cu probleme. Face terapie în nişte moduri absolut surprinzătoare. ieri ne-am oprit într-un magazinaş mic, mic, ca să luăm nişte seturi de lucru (proprietarele magazinului – de decoraţiuni – au agreat să ofere gratuit aceste materiale de artă plastică pentru şedinţele de terapie alternativă cu copiii autişti, fără să ceară expunerea x, condiţiile y, rapoartele z) pentru următorul atelier, în care se va face „cămara bunicii”: soluţiile sunt inspirate din remediile antice de prosperitate.

Până să plecăm la acest magazinaş, de unde veţi mai vedea nişte producţii, pentru că m-au inspirat, am zăbovit într-un birou unde, aşternut cuminte pe mocheta curată de pe jos (biroul era prea plin de proiecte) stătea desenul alăturat. Mi s-a părut extraordinar de inspirat. Am aflat şi povestea lui. Unul dintre aceşti extraordinari copii autişti, senzitivii lumii noastre nesimţite de azi, l-a desenat. Am urmărit cu gura căscată filmul în care acest desen era încheiat în trei minute. Din motive lesne de înţeles, nu pot prezenta nici filmul, nici numele copilului în chestiune. Dar cred că pot face ceva – şi anume să prezint ideea.

Ideea e simplă. Acest copil, să îi spunem Dănuţ, va desena o carte de colorat pentru copii. Această carte ar putea fi editată de o editură care să scoată un tiraj mare şi susţinută de o agenţie de comunicare care să dea drumul unei campanii pro bono pentru copiii autişti.  Dacă vreţi să susţineţi ideea asta, pentru ca aceşti copii extraordinari să capete instrumente cu care societatea noastră de azi să devină mai suportabilă pentru ei, puneţi mâna de împrăştiaţi informaţia asta, poate găsim editura şi agenţia.

Sau poate vreţi să contribuiţi în vreun fel.

Cert e un lucru. Dacă ăsta e un proiect, imaginaţi-vă agenda acestui oraş în care până şi ciorile zboară şi dorm organizat.

Anunțuri

Un comentariu la “diferenţa între un proiect şi o agendă….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s