dependenţi de comunicare

anul trecut, pe vremea asta, mi s-au stricat ambele telefoane. A fost un moment de panică desăvârşită. Nu mai ştiam ce să mai fac ca să mă reconectez cu lumea.

azi, un microb crescut în umiditatea asta groaznică a afectat iq-ul Facebookului, care refuză să mă publice. De data asta, nu panica e cuvântul de ordine, ci frustrarea. Şi stau şi mă gândesc cât de dependenţi am ajuns de mediile noastre electronice de comunicare. Mă necăjesc când cineva vrea morţiş să ne vedem faţă în faţă pentru o chestie care se putea comunica pe email. Sau când în loc de teleconferinţă trebuie să mă târăsc cu maşina prin oraş ca să pot ajunge la întâlnirea aceea.

Reversul medaliei e că am început să facem cantitate versus calitate. Văd oameni în toată firea care au semnat, pesemne, un contract de promovare la nuşce marcă şi ne povestesc tată ziua despre sărăcia aia.  Fără să se obosească vreo secundă să facă o legătură de lifestyle între mesajul acela de comunicat şi felul în care ei, de fapt, sunt.

În vremurile de aur, pe câd lucram la Connex şi făceam comploturi cu hr-ul ca să îmbunătăţim comunicarea (mulţumesc, Simona) am ajus, la un moment dat, la un experiment radical, care presupunea o zi fără email. Nah, trebuia să te auzi măcar. Volumul emailurilor cu „cc” crescuse groaznic.

Ce s-a întâmplat? Nimic. businessul a curs „as usual”. Sigur că nu îmi pot pune postere ca un om-sandwich şi să alerg cu ele pe stradă, dar martori îmi sunt prietenii şi colaboratorii că încerc măcar să dau un telefon ca să ne auzim. Ah, şi vă aduceţi aminte de telefonul acela care spune „bună, am sunat să văd ce mai faci”? Câte telefoane de felul ăsta aţi dat în ultima săptămână?

Nu de alta, dar nu e frumos să baţi la uşa omului şi să te năpusteşti la el în casă.

Anunțuri

2 comentarii la “dependenţi de comunicare

  1. asa e, suntem dependenti de echipamentele de comunicare!!si frustrati daca nu functioneaza instant;imi aduc aminte ca am aterizat prima data la Paris in 1996 si toata lumea vorbea la telefonul mobil, eram oripilata si de ceva vreme am 3 telefoane:), care dauneaza grav sanatatii, dupa ultime cercetari publicate. Dar nimic nu inlocuieste comunicarea directa in relationarea cu oamenii-rude, prieteni sau cunoscuti/ parteneri, energia care se transmite in mod direct. La intrebarea ta , pot sa raspund afirmativ, dau 3-4 telefoane pe saptamana sa intreb „ce mai faci?”

    • Sorina, comunici dar cam mult – 3 telefoane si daca adaugam cel putin un fix de romtelecom daca nu esti abonata si pe la vreun cablist care a dat si el telefonie fixa. 1. exista telefone quad sim 2. vorbim la telefon, scriem emailuri si sms (cel putin uni dintre noi care acceseaza oferte nebune cu mii si miii de minute/sms pe luna) de parca fiecare am fi intr un cub securizat si prezenta celuilat ne produce stari neplacute. 3. alergam dintr un loc intr altul , depasim masina din fata doar ca sa mai castigam cateva secunde (testat oricat te-ai agita in trafic la o taiere de Bucuresti nu casti mai mult de 4-5 min fata de un condus moderat)
      apropo si intrebarea e pentru toata lumea : cand ati tiparit ultima oara o poza? eu cel putin cred ca am cativa giga de poze dar doar cateva zeci printate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s