servicii. nivelul serviciilor. preţul corect

Aseară, o prietenă cu aderenţă la telefonia fixă a insistat să mă sune pe Romtelecom.

Aici, în satul Pipera, unde oamenii dau o căciulă de bani pe case şi teren, nu există infrastructură. Mulţumim, domnule primar. Drept care Romtelecom a instalat telefoane care merg, cred, pe DECT: nu ai fir. E un wireless mai mare din care suge şi telefonia, şi internetul. Rezultatul e catastrofal. două liniuţe la telefon, adesea zero, iar internetul e un fel de colaps cu sughiţuri. Îmi tot promit că reclam, de vreo lună încoace, dar procedura de reclamaţii e, parcă, făcută înadins ca să ţi se ia.  Clienţi captivi, ne mulţumim cu firimiturile marelui operator.

Ieri, un prieten „in need” avea mare nevoie să trimit nişte bani. Mă duc la poştă. Trimit cu cel mai rapid mandat patru sute de lei în Botoşani. Oficiul poştal cinci. Prestaţia costă vreo cincisprezece lei.  Multuţ. Două ore mai târziu, prietenul din Botoşani sună disperat. Nu poate ridica banii, pentru că poşta din Botoşani s-a restructurat. Oficiul cinci a devenit ghişeul unu la oficiul şase. Aşa că eu trebuie să îmi iau maşinuţa, să mă întorc la oficiul de unde am trimis mandatul ăla super mega electronic, care trebuia să ajungă IMEDIAT şi să le cer funcţionarelor să trimită pe fax, la numărul x, formularul pe care eu l-am completat, astfel încât omuleţul in need de la capătul celălalt al maşinăriei infernale să poată lua banii de care avea atâta nevoie.

Funcţionara de la poştă arată de parcă a fost săgetată cu o sarbacană bine înmuiată în curara. Priveşte ecranul ei, din ăla negru cu litere de acum o mie jumate de ani, pe care scrie că există oficiul cinci în BOtoşani. Intervine şefa, pe care o auzisem, în ultimele cinci minute, la volum amplu, arbitrând cereri de concediu între angajate. Foarte deranjată de faptul că i se cere să dea fax. Că oficiul din Botoşani trebuia să îi scrie, auzi, un e-post. Iaca, e-mail nu există la instituţia asta. Şi că se rezolva totul online.

Îmi propusesem să nu mă atac. Dar e super interesant cum aceşti giganţi de stat, cu rădăcini adânc înfipte în tradiţia comunistă, când clientul se milogea după produs iar măria sa, vânzătorul sau funcţionarul, de la înălţimea poziţiei sale maxime, se îndura să scape niscai firimituri, nu au învăţat nici să ofere scuze, nici compensaţii. Pentru că, la urma urmei, am plătit ca banii să ajungă ieri şi au ajuns azi – nu mă interesează ce face IT-ul lor şi nici ce instrucţiuni interne au- iar de rezolvat tot clientul, săracul, trebuie să rezolve. Mă gândesc cum o fi după ce îi restructurează pe toţi ăştia. Or să rămână dinozaurii, şi atunci să vă văd, fraţilor, pe unde scoateţi cămaşa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s