limonadă-freş cu aromă de mop

Amiază. Întâlnire de afaceri, la o crâşmă de prin zona televiziunii. Multă lume e cu computerul sau caietul în faţă, e destul de devreme, nimeni nu mănâncă.

Intru în „acvariul” care dă la stradă şi mă aşez lângă doi crapi aparent interlopi, o doradă celebră în show biz (presupun că are oarece interes în afacerea asta, că e a doua oară că dau de ea aici) şi neşte plevuşcă de club, cu faţa de zi, dar purtând în continuare stratul acela gros de var peste pielea uşor veştejită de abuzurile cronice.

Apar şi conlocutorii. Chelnerul, însă, ba, iar când dau la o parte scaunul greoi pe duşumeaua roasă şi nelăcuită de secole, şi  fug către bar ca să îl prind, i se pare absolut normal că discutăm acolo şi nu la masă. Diseară au o petrecere mare, n-are niciun rost să se străduiască pentru alea cinci sute de mii de la noi. Nu, nu are limonadă, că nu mai are lămâi. Puteţi să o faceţi cu portocale? Nah, mai sunt doar două portocale. Freş de grepe, dacă vreţi.

Cuvântul „grepe” sau, mai tare, „grefe” îmi dă de fiecare dată fiori de cauciuc pe şira spinării, de vină e educaţia perfecţionist lingvistică primită de la bunica mea. Mă rog. Negociez o combinată la carafă, alea două portocale, nişte grefe, cum zici tu, şi apă minerală şi miere. Negociază înapoi, categoric: vi le taxez trei freşuri. Taxează, nene, da adu la masă mai repejor.

Revin la plăcuta companie, începem să vorbim şi mă simt atinsă pe tocul pantofului de ceva care seamănă cu un bot umed şi păros de schnauzer uriaş. În spate, senină, o tanti fără dinţi, cu blugi cu paiete şi cu un mop pestilenţial spală ca pe vremea lu Ceaşcă, la policlinică, de trebuia să îţi ridici picioarele. Ignoră prima privire, iar când e interpelată explică despre petrecerea de diseară, evident mai importantă decât noi, trei amărâţi la o masă cu sucuri, că doar pentru petrecere au plecat la aprovizionare, nu pentru noi.  Păstrez un limbaj foarte pozitiv, în speranţa că pot influenţa. Vreau să scurtăm conversaţia pentru că mopul pute de-a binelea, sper că  o pot face să acceepte un giratoriu pe lângă masă, dar nu. Nu. Ea are de spălat pe jos.

La plecare, nu pot plăti cu cardul, că nuşce are POS-ul. Sunt pusă în situaţia neplăcută de a împrumuta. Ptiu. Las un bacşiş mult prea mare pentru strădanie şi aştept, răbdătoare, codeala cu bonul fiscal. În această superbă atmosferă pur românească, mă întreb de ce au primit crâşmă lângă televiziune doar şmenarii. Că dacă primea un nene cinstit şi nedătător de şpagă, poate aveam noroc şi noi să scăpăm de periajul obligatoriu cu mopul.

Şi noi predăm modelare de customer experience. Luaţi d’acilea customer experience, fraţilor, să vă iasă pe nas.

În episodul următor promit să vă povestesc despre un contraexemplu. Absolut la polul opus, din toate punctele de vedere.

Anunțuri

Un comentariu la “limonadă-freş cu aromă de mop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s