turcul şi pistolul. versiunea 2.0

A fost odată ca niciodaată, a fost un antreprenor turc care a deschis o locantă onestă, cu previzibilul kebab şi şaşlâc. Afacerea nu îi mergea grozav, probabil pentru că nu a promovat-o cum trebuie – mâncarea era bună, personalul era din cale-afară de amabil, iar la livrare veneau ca vântul şi ca gândul.

Toate bune şi frumoaseeeee…. Acum două săptămâni, locul era părăsit. Mi-a părut rău, era un business cinstit. Bun. Mic şi sincer. Săptămâna trecută apare o firmă nouă, la fel de roşie, nu spui numele ca să nu promovez, dar de data asta mâncare israeliană. Tot orientul mijlociu, adică. M-am uitat, de curiozitate, să văd cum se spune în hebrew la falafel: se spune falafel. Mei, duce-vi-ţi d-acilea cu d-ăstea, mei.

Spaţiu de 20 de minute între meetinguri, mă opresc la locul cu pricina să întreb dacă au falafel, că de ayran nu mai putea fi vorba. Mă împiedică la parcare un neneacă într-un volkwagenuţ polo vişiniu, care făcea manevre de-a curmezişul. Trag mai încolo fără să acord prea multă atenţie baletului incompetent. Vine un ins în geacă dă piele, cu vocea arsă de tutun şi alcool, şi începe să urle la mine că să nu parchez acolo, că trag maşini.  Civilizat, replic că durează fix cinci minute, cât iau ceva. Şi că nu am putut parca din cauza persoanei cu volkswagenul.

Vine replica, de o intensitate verbală incredibilă: „Ăla sunt eu! Şi EU sunt Proprietarul!”. Îi comunic pe un ton pe care să mă poată auzi dincolo de răgetele sale că m-am decis să nu mai cumpăr nimic şi că îi doresc mult succes. Când dădeam cheie să plec, urlă ceva gen „drum bun”.

Am fost şocată de impactul proiecţiei ăsteia agresive, eram descumpănită. Mi-au trebuit trei kilometri să dau jos jegul afectiv de pe mine. Apoi m-am gândit cu drag la turcul ghinionist. Aş vrea să cred că a mutat afacerea într-o locaţie mai centrală, cu vad mai mare…. pentru că merita. Iar această snoavă ilustrează excepţia de la povestea cu turcul şi pistolul.

Vă rog să mă scuzaţi, stimate, mistreţ, că am îndrăznit să vă tulbur încercând să cumpăr cu banii mei produsele dumneavoastră. Promit să nu o mai fac niciodată, ca să nu mai deranjez. Şi să le spun şi prietenilor mei, şi prietenilor lor, şi – dacă aş putea – întregului oraş să nu dea necuratul să se oprească pe Pipera Tunari, la fast foodul de vis a vis de Mega Image. Riscă să cumpere mâncare otrăvită cu intenţii negative, mitocănie contagioasă şi abuzuri virale..

2 comentarii la “turcul şi pistolul. versiunea 2.0

  1. e ceva uzual in peisagiul romanesc. un alt exemplu: Sensiblu s-a apucat sa faca refresh la carduri -au o campanie cu puncte in valoare de 10%din cumparaturi, cu 160 premii, dar executia lasa de dorit – posterul din locatii e pe albastru si nu vede – zici ca e o firma de etnobotanice, personalul nu intreaba de card,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s