pe banda întâi

Dacă tot a fost să evităm consumul de benzină ca să arătăm cu nu suntem chiar o masă de manevră (măcar atâta, un scuipat în fruntea guvernării, dacă nu suntem în stare să punem ştampila pe ce trebuie), am profitat de Smartul lui fi-miu. Mai bine de o săptămână la volanul gărgăriţei de 599 cm cubi, care consumă de aproximativ trei ori mai puţin decât frumoasa mea franţuzoaică, un prilej serios de reflecţie.  Cu aproape o tonă, gărgăriţa demarează încet. Odată pornită, merge cu vitejie, dar nu se poate compara cu pedala de 4×4 care consumă instantaneu 30 de litri când monstrul de metal ţâşneşte de la semafor. Drept care, atentă să nu stânjenesc ego-urile falice, am grijă să stau pe banda întâi.

Ştiu cum se vede lumea de pe trotuar, ştiu cum se vede lumea din metrou. Fac exerciţiul ăsta periodic, ca să nu pierd contatul cu realitatea. Dar ce e cel mai interesant e numărul de claxoane dispreţuitoare pe care mi le-am luat, chiar dacă în toată săptămâna asta, cross my heart and hope to die, nu am jenat decât două vehicule. Claxon la semafor, că Smartul demarează cam ca un microbuz, aşa. Claxon de pe banda a doua, chit că eram pe prima. Şi, în general, acel claxon care spune „Dă-te, bă de-aicea, că eu sunt şef pe strada asta”.

Cariera mea mi-a oferit maşini de serviciu cu valoare din ce în ce mai mare. Conştientă de efectul asupra ego-ului, am refuzat ultimul upgrade. Dar tot am făcut puţină paradă de motorul meu (nici nu era al meu) de doi litri. Smartul, deştept şi cuminţel, este o lecţie de smerenie la care ar trebui să coboare, obligatoriu, toţi băieţii ăia din Q-uri şi X-uri şamd. Pentru că realizezi că valoarea ta nu este maşina pe care o conduci. Eu sunt o femeie deşteaptă, cultă, multilateral exprimată, pe care ceilalţi o degradau fiindcă era la volanul unei maşini foarte mici. Foarte, foarte mici.

Mă  simt un pic mânjită de ignoranţa şi lipsa de educaţie a celor care au făcut fiţe, dar m-a bucurat salutul prietenos al unui alt Smart care mergea în paralel cu mine, mulţumesc domnule, sau gestul unui om binecrescut de la volanul unui BMW, care mi-a făcut loc să mă încadrez ca să fac stânga, vă mulţumesc, domnule.  Mai mult, am început să apreciez multe lucruri care mi se întâmplă pe drum. Faptul că trebuie să mă uit mai des în retrovizoare ca să văd dacă nu stânjenesc. Poliţista cu păr de zână, coadă lungă până la funduleţul tânăr şi good looking, care a destupat împreună cu un coleg, de dimineaţă, intersecţia Fundeni cu Pantelimon, vă mulţumesc, doamnă. Camionul care nu s-a vârât să blocheze Colentina doar ca să intre el primul pe verde, vă mulţumesc, domnule. Dorinţa mea mai veche de a avea maşini foarte mici, care consumă puţin, sau electrice, care nu poluează, mulţumesc, Mamă Pământ.

Şi, nu în ultimul rând, mulţumesc, Smart, pentru că mi-ai adus aminte cine sunt cu adevărat. O să te mai conduc din când în când. Ca pe o lecţie recurentă de regăsire personală.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s