Cu ce-am rămas după comunism

Nu neapărat pentru că azi e 22 decembrie.

Mai degrabă pentru că ieri am văzut cum un român poate transforma cea mai mică motoretă într-un supervehicul de livrări :D.

Am început să mă gândesc la ce am moştenit din perioada aia cenuşie.

  1. Posibilitatea de a repara cam orice, cu piese vechi reciclate sau improvizaţii inspirate.
  2. Ştiinţa de a găti cu foarte puţin şi de a inventa mâncăruri când ingredientele nu seamănă cu reţeta.
  3. flexibilitatea, capacitatea de a ocoli insurmontabilul, ca să ajungem la ţintă
  4. cultura cozii. după douăzeci de ani, constat că socialul se perpetuează şi îmi amintesc de nesfârşitele conversaţii în nesfârşitele cozi.
  5. abilitatea de a curba regulile la limita la care legea nu plesneşte iar noi putem să ne facem treaba. Din acest ciclu face parte şi episodul „trei benzi, cinci coloane de maşini”.
  6. valori ca prietenia. Când televizor nu era, curent nu era, căldură nu era, ce îţi mai rămânea era un şpriţ de „corăbioară”, cum se chema vinul ăla cu gust de rumeguş de la Murfatlar, şi prietenii. Vesticii sunt întotdeauna surprinşi de cât de prietenoşi sunt românii. Noi nu le spunem musafirilor adresa casei. Noi ne ducem şi îi luăm de la aeroport.
  7. o legătură misterioasă cu Pământul şi fructele lui. Nu ne-am îndepărtat de natură ca americanii, care cred că porcul e o chestie feliată care creşte pe raftul supermarketului, şi încă mai ştim să ne facem un ceai din plante când nu ne e bine.
  8. cultura campingului. Vă amintiţi, cei care îşi mai pot aminti, cum plecam cu căţel, cu purcel, cu cort şi masă şi scaune, în vacanţă? Maşina gemea de atâtea bagaje. Dar pentru o naţie eminamente săracă, în care standardul bogăţiei era „apartament, maşină, video şi tele color” am învăţat destul de bine să fugim oricând, cu oricât de puţini bani, să dormim pe bancheta din spate şi să prindem răsăritul pe malul mării.
  9. o incredibilă poftă de creaţie, din toate punctele de vedere. Eram învăţaţi să evadăm în carte şi teatru. La cinema se stingea lumina. Dar găseam o perversă bucurie în aluzii fine la buldozerul care ne strivea tuturor ceafa. De acolo a ieşit modernismul românesc, premiile la Cannes, inventatorii români premiaţi, scriitorii români premiaţi. Şi extraordinarul nostru simţ al umorului.
  10. Last, but not least: pentru că am trăit cu spatele la zid, ştim să reacţionăm corect sub presiune. Probabil că de-aia românii sunt excelenţi la tactică. Tot de-aia nu strălucim deloc la strategie. Uite la guvernul ăsta de IQ submediocru: nu vede mai departe de lungul nasului. Dar incapacitatea e justificată: când e haita de lupi la gâtul tău, nu te mai gândeşti la ursul din pădure.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s