o ninsoare zăpăcitoare

Am asistat, involuntar, la cel mai năuc mediu de transport urban în Bucureşti, între flocoanele îngheţate de apă şi zăpăceala generală a inflaţiei de lumini de pe bulevarde. Am ajuns acasă cu certitudinea că trăiesc într-un oraş confuz, lucru care s-a propagat şi azi, ca un ecou nedorit.

Vreau să cred că ninsoarea este cea care împinge oamenii să te anunţe, în ultima clipă, că nu mai vin la şedinţa de coaching, sau terapie, sau la cursul pe care l-ai programat.

Te uiţi la gaura bruscă din agendă, te gândeşti cu năduf la cei pe care i-ai respins ca să păstrezi locul celorlalţi…  Şi anulezi. Ore moarte, în care puteai face ceva, trebuie să îţi găseşti altceva de făcut. Poate e mentalitatea uşor prusacă în care m-a scăldat bunica, înfigându-mi, repetat, în minte ideea că dacă ai promis că vei fi în locul x la ora y, ar fi bine să fii acolo 😀

Apoi respiri adânc, zen, şi îţi spui că probabil mâine vei avea de rezolvat o urgenţă mult mai importantă, cu impact imediat în viaţa cuiva, sau că, în definitiv, grupul de curs nu era optim, aşa că e mai bine să reclădeşti toată cetatea de la zero. Iei pisica albă şi moale, te cuibăreşti în păturici şi – da – pentru prima oară în trei săptămâni inactivezi soneria de deşteptare. Pentru că merităm, cu toţii, o pauză.

După care ne apucăm – din nou – de treabă. Şi, pentru că veni vorba, aveţi loc să vă desfăşuraţi şi să ne spuneţi ce ateliere şi cursuri v-aţi dori pentru anul ce vine. Care sunt cele mai fierbinţi subiecte?…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s