out of Romania

Sorbiți de mirajul fugii din civilizație, migrăm spre Făgăraș. Drumul acela minunat, pe care mi-l amintesc atât de bine, șerpuint prin spatele căilor bătute, după Predeal, spre Râșnov, Zărnești…

Vremea e închisă, dar verdele e mai verde decât orice verde de București. Oaza de liniște e undeva, pe lângă Sâmbăta de Sus.

Pentru că am comunicat, ca de obicei, aiurea realizez că nu știu drumul, căbănuța nu e la șosea. Nici pe departe. Iei rondul către Perșani, mergi  pe o șuviță de asfalt care taie ca o cărare câmpul plin de ierburi frumos mirositoare și bine unduitoare și intri în Lisa. Treci de biserică, o iei la dreapta și asfaltul se transformă în drum de țară, încă suficient de drept ca franțuyoaica mea să meargă, încet și atent. Plutim prin ultima potecă de apropiere către poala Făgărașului, trecem de troițe uitate de oameni, timp și Dumnezeu, ajungem aproape de un mic curs de apă împânzit de aluni și …. drumul se strică brusc și capital. Roata din dreapta față răposează la trei sute de metri de cabană și trag mașina în primul loc în care pot să o las fără să încurc pe nimeni. Vila frumoasă, gen chalet, cu pajiște impecabilă și crescătorie de păstrăvi (săracii de ei) șterge amarul insuccesului.

Am intrat, cum-necum, într-un netimp din care nu îi vine nimănui să facă pana. După o zi de meditație, vine și clipa în care chiar trebuie reparată roata. Pornim în ceată veselă către locul faptei. Piulițele strânse la service sunt test de mușchi, până la urma urmei ies. După care roata rămâne înțepenită. Sosesc ajutoare de la viluța în dreptul căreia am lăsat, la răscruce de poteci, mașina între două remorci pline cu stupi de albine. Se trage de o siguranță, se emit tot felul de opinii tehnice. La un moment dat, ”vecinul” zice să îl sune pe frate-său, mecanic la un service peugeot. Îi dau telefonul, facem un număr care începe cu 0049. Service-ul cela, bag sama, e în germania. Ni se spune că trebuie ciocănită roata… Apare barosul românesc, neaoș și necivilizat, așa cum e el, și se rezolvă problema. Asistență avem și de la celălalt vecin, un medic simpatic, mare călăreț de ATV-uri, aveam să îl vedem noroit din cap până în picioare zilele următoare. Îi spun că singurul lucru pe care îl vrem e cianura 🙂 și zice că are…

În fine, roata se asamblează, ceata se destramă, fiecare înapoi la trebile lui. Urmează alte două zile de visare. Dau să plec, în fine, duminică după amiază către București… Îmi cade numărul :))

Doctorul, adevărat Deus ex Machina, reapare de nu se știe unde, pe ATV, la timp ca să ne furnizeze multiubita șurubelniță necesară ca să desprindem și să re-prindem plăcuța la locul ei. Franțuzoaica oripilată de countryside-ul românesc își ia, melancolic și ușor vibrant, drumul spre casă.

așadar, un prieten din Austria, un doctor din Mureș, un telefon în Germania, prietena care ne-a salvat bagajele pentru ultimul sprint, experiența locală și multă, multă răbdare au fost utile pentru nărăvașa mică. Privind retrospectiv, poznașă scena asta în România, în afara ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s