întâmplări cu şi despre bănci mioritice

În septembrie, Dalai Lama vine până în Budapesta. Model de personal branding pe care l-am descris în multe dintre seminariile sau cursurile pe care le-am ţinut, Dalai Lama trebuie văzut, ca lider politic, spiritual şi orator. Drept care hotărăsc să merg acolo cu famelia şi pretinii.

Site-ul unguresc îţi dă numai un fel de voucher, pe care îl poţi preschimba pe bilet în ziua eventului. Păi dacă stai până se deschide casa lor, care este, iar sala se umple în ordinea venirii, e clar că ajungi pe strapontină în fund.

Buuuun. Întindem antene, aflăm de avem pretini la Budapesta, şi iată cum breasla magilor îşi dă mâna cu gaşca motocicliştilor, iar din această preasfântă uniune rezultă o posibilitate ca biletele să fie cumpărate şi livrate în ARad. Primim detalii de cont, ni se spune să virăm direct că se transformă ronii în hufi. Păi neam de neamul românului n-ar face asta, d-apăi leul camuflat în ron. Sun la bancă pentru siguranţă. La call center vorbesc mai întâi cu o domnişoară care zice că nu se poate. Pe urmă revine la sentimente mai bune şi zice că se poate. că să deschid eu pe ebanking un cont în hufii mă-sii, să fac schimb valutar între conturi şi să trimit de acolo. Deschid cont. Deschid fereastra de transfer, poţi să schimbi ronii în yeni sau lire turceşti, dar nu în hufi. Sun iar la call center. A doua domnişoară zice „nu se poate? Hm, să vorbesc cu colegii de la online”. Vorbeşte cu colegii de la online, aveţi dreptate, nu s-au implementat forinţii. Deci să mergem la bancă. Vot de blam pentru balerina precedentă.

Ieşim în ploaie torenţială, cu frumoasa umbrelă Metro bleumarin asortată la şalul şi tricoul bleumarin. Înotăm până la cea mai apropiată sucursală. Când am spus ce vreau, s-a apelat automat şeful. După socoteli îndelungi şi vreo trei rateuri, transformăm bănuţii de belete şi comisionul gras de swift, trei’ş’cinci de părăloi, hai să punem patruzeci ca să nu avem surprize, în sacrii hufi. Bine, acum să facem transferul zic eu. Completez un formular baliu, pe care erau prea multe rubrici inutile dar lipseau cele necesare, după care aştept ordinul de plată cu ştampila băncii. Păi nu, că nu putem aici, că e contul de bază în Dorobanţi şi ăla de forinţi în floreasca şi o să facă ei transferul.

Iau, cred, singurul ordin de plată care are număr de intrare, şi nu ştampila de procesare, şi dau fuga acasă să descriu muncile lui Hercule. Ajungeam mai uşor la Dalai Lama dacă luam un bilet până în Dharamshala. Mulţumiri tuturor celor implicaţi în cumpărarea sfintelor bilete, dedicăm meritele noastre mântuirii tuturor fiinţelor simţitoare de pe Pământ. Şi aşteptăm implementarea forinţilor în pântecele românesc al băncilor de sex feminin.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s