preinfarcturi virtuale

Te trezeşti dimineaţa. Vrei să pleci la Sibiu, plouă torenţial. E un singur tren, şi acela face şapte ore. Deschizi emailul. Ai de predat marţi o recenzie la o carte. E în pdf, în ataşamentul emailului. Bateria computerului se resoarbe. Pui ştecherul în priză, bateria nu se încarcă. Schimbi priza, bateria nu se încarcă. Amărâta asta de bucăţică de plastic de 800 de grame e viaţa ta.

Ieri, la TML, vorbeam despre cât de covârşitor poate fi jocul în social media. Am dat exemplul cu lipsa de contact de la Kathmandu… Azi, îmi dau încă o dată seama că aşa e. Am ajuns pe jumătate scuundaţi într-o realitate care presupune încă un ecran. Al treilea, al patrulea, al nu ştiu câtelea. De fapt, buzz word-ul e al patrulea.

Noi avem şase în casă 😐

În fine, perspectiva weekendului lung s-a prăbuşit instantaneu. În computer aveam informaţie pe care nu apucasem să o replic în hardul extern, gazda generasă a întregii cantităţi de junk pe care o produc sau primesc şi consider că trebuie salvată. Noroc cu copilul indigo, care a găsit o soluţie de înlocuire a ştecherului. Acolo era buba 😀

A ieşit soarele, cred că voi pleca spre Sibiu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s