trăiesc într-un oraş schizofrenic

O dimineaţă crocantă de mai, îţi vine să tragi maşina pe dreapta, să te tăvăleşti pe câmp, în iarbă şi să îmbrăţişezi toţi copacii. Asta pentru circa 25 de secunde, pentru că pe urmă începi să te întâlneşti cu feţele oraşului:

Cei care nu ştiu

că tu eşti în spatele lor, pentru că nu se uită în oglindă şi dau cu spatele pe sens unic, două greşeli într-una. Se pune că e una gratuită?…

Cei care nu vor

Pe gardul unei curţi de vis-a-vis de mult trâmbiţatul sediu nou al poliţiei rutiere, un afiş produs cu intenţie – profesional – ne spune că în locul acela găsim tribul dezumflătorilor de roţi. Cât de disperaţi or fi în fiecare zi că nu mai încap maşinile în curtea Poliţiei şi dau buzna la ei? Eu aş fi abordat problema total diferit. Parcare, 4 lei ora. 😀

Cei care nu pot

Mă opresc la circa financiară, să mai fac un pas pe lungul drum al actelor care m-ar putea apropia de vânzarea casei… şi, iată, cea mai drăguţă funcţionară de pe lume înţelege că îmi trebuie actele urgent, mi-a făcut dosarul de pe azi pe mâine, dar impozitul trebuie plătit la poştă. La poştă nu se poate plăti, pentru că nu merge serverul primăriei. Nu se ştie când va merge serverul primăriei. Pe calculaţie apare pentru n-şpea oară aceeaşi amendă pentru viteză încasată când goneam pe Ştefan cel Mare, mânată de amor, cândva, în 2006. Ok, dacă ăsta e preţul. Nu – nu putem elibera certificat, aveţi amenzi de plată. Vom plăti. Cândva, când va merge serverul primăriei.

Mă duc la bancă, să mai acopăr din găurile de şvaiţer ale cardului. Pe acte apare seria veche de buletin. Conştiincioasă, cer să actualizăm datele, că tot vrea BNR-ul să ştie şi laptele ce l-am supt. Nu se poate. Nu e curent. Nu merge xeroxul. Trebuie copie după buletin.

Cei care nu, pur şi simplu nu.

Respir. Mă urc la volan, revin acasă, am un milion de treburi de făcut, oricum. La Pipera e barieră, am venit prin cvartalul de birouri şi ar trebui să fac stânga. Toate benzile pe sensul care duce spre căsuţa noastră cea ipotecată sunt pline.  Mă duc mai încolo şi întorc, e drept, pe linie plină, ca să îmi iau un loc la codiţa cea de maşini. În spatele nostru, un megane face acelaşi lucru. În spatele lui, deşi semnalizase, deşi avea loc berechet, un gipan cu un grăsan frustrat trage claxoane, se opreşte în dreptul megănuţului care se aliniase deja la coadă şi scuipă aerosoli saturaţi cu ură. Mă uit la el ca la o specie exotică, înregistrez handicapul şi bariera se ridică.

Mă întreb unde sunt Cei care ştiu, Cei care vor, Cei care pot  Cei care da, în general DA,  în oraşul ăsta incapabil să.


Anunțuri

4 comentarii la “trăiesc într-un oraş schizofrenic

  1. Toata tara est asa. Va trimit salutari si va invit duminica 23 mai la muzeul Taranului Roman sa va descretiti fruntile. De aceasta data nu dansam,prezentam impletiturile fetelor,incercam sa ii invatam si pe alti sa impleteasca si impletim persoane din public.Ideea a fost a Mirellei si incercam sa facem o trecere intre vechi si nou a felului cum se impleteau fetele odata si cum se impletesc acum. Fetele vor purta ii si blugi iar in picioare sosete de lina si opinci.Va asteptam.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s